Numeri 33
33
Popasurile israeliților
1Iată popasurile care
A lui Israel adunare,
Din al Egiptului ținut –
De când ieșise – le-a făcut.
Moise și-Aron – fratele lui –
Erau capii poporului.
2Cărările ce le-au bătut,
Moise-ntr-o carte le-a trecut.
El a scris drumul, pas cu pas,
De la popas, la alt popas,
Așa cum Domnu-a poruncit.
Iată dar, unde-a poposit
Poporul, în călătorie:
3Din Ramses, după cum se știe –
Când luna-ntâi din an sosise
Și-a cinsprezecea zi venise –
Poporu-afară a ieșit.
El era gata pregătit –
În țara Egiptenilor –
De luptă-n fața tuturor.
4Egiptu-n doliu se găsea,
În acel timp, căci își jelea
Primii născuți care-au pierit,
Pentru că Domnul i-a lovit;
Și toți zeii Egiptului
Simțit-au mâna Domnului.
5Astfel, Israel a plecat
Din Ramses și s-a așezat –
Cu tabăra – lângă Sucot.
6Apoi și-a strâns avutul tot
Și spre Etam, s-au îndreptat.
Etamul este așezat
Foarte aproape de pustie,
În buza ei – precum se știe.
7De la Etam plecară-apoi,
Și se întoarseră-napoi,
Către Pi-Hahirot – cel care,
Pe Bal-Țefon în față-l are
Și-n urmă, ei s-au așezat,
Lângă Migdol. Iar au plecat
8La drum, pornind spre largul zării.
Trecură prin mijlocul mării
Și spre pustiu, s-au îndreptat.
Trei zile-n șir, ei au umblat
Prin al Etamului pustiu
Și s-a oprit, într-un târziu,
La Mara. Iarăși au pornit
9Și la Elim au poposit,
Unde, din douășpe’ izvoare,
Apa curgea-ndestulătoare.
Pe malul apelor de-aici,
Erau șaptezeci de finici.
10De la Elim, când au pornit,
La Marea Roșie-au venit.
11De lângă mare au plecat
Către pustiul, Sin, chemat.
12Din Sin, spre Dofca, au pornit
13Și la Aluș, au poposit.
14De la Aluș, când au plecat,
În Refidim s-au așezat
Și tabăra și-au așternut,
Căci era apă de băut.
15Iar au pornit, într-un târziu,
Spre al Sinaiului pustiu.
De la Sinai la Cades
16De la Sinai, au plecat iar
Și la Chibrot-Hatava dar,
17Au poposit. Iar au plecat
Și-apoi, la Hațerot au stat.
18Din Hațerot apoi, plecară
Și-n Ritma-n urmă, se-așezară.
19Din Ritma, iarăși au plecat
Și în Rimon-Pereț au stat.
20De la Rimon-Pereț, porniră
Și-apoi, la Libna poposiră.
21Spre Risa-n urmă, au plecat;
22La Chehelata, au mai stat;
23Din nou, s-au așternut la drum.
Spre muntele Șafer, acum,
S-au îndreptat. Iar au pornit
24Și la Harada s-au oprit.
25Când din Harada au plecat,
La Machelot s-au așezat.
26Din Machelot, iar au pornit
Și la Tahat au poposit.
27Apoi, plecară din Tahat
Și în Tarah s-au așezat.
28De la Tarah, când au pornit,
Tocmai la Mitca s-au oprit.
29Din Mitca, iarăși au plecat
Și la Hașmona s-au mutat.
30Apoi, s-a dus poporul tot,
Și-a tăbărât la Moserot.
31Din Moserot, iar au plecat
Și la Bene-Iacan au stat.
32Când, din Bene-Iacan, porniră,
La Hor-Ghidgad, ei poposiră.
33Din Hor-Ghidgad, iar au plecat
Și la Iotbata ei au stat.
34De la Iotbata, au pornit
Și la Abrona s-au oprit.
35Când tabăra o ridicară,
La Ețion-Gheber plecară.
36Ajunseră, într-un târziu
Și în al Ținului pustiu –
La Cades – unde au rămas,
Un timp, de au făcut popas.
De la Cades la Câmpia Moabului
37Din Cades, la muntele Hor,
Merse-al lui Israel popor.
38Aron, pe munte, s-a suit –
Cum a spus Domnul – și-a murit
În prima zi din luna care
A cincea e la numărare.
Ani, patruzeci, s-au împlinit,
De când poporul a ieșit,
Din al Egiptului ținut.
39Aron, atuncea, a avut
O sută douăzeci și trei
De ani – când i-a lăsat pe cei,
În fruntea cărora a stat.
Pe munte, sus, el s-a urcat
Și-apoi acolo, a murit.
40Acela care-a auzit,
Că vine spre ținutul lui,
Poporul Israelului,
A fost un Canaanit, aflat
Peste Arad, ca împărat.
Se întindea ținutul lui,
Spre sudul Canaanului.
41Din Hor, poporul a pornit
Și la Țalmona s-a oprit.
42De la Țalmona, au plecat
Și la Punon s-au așezat.
43De la Punon, iar au pornit
Și la Obot au poposit.
44De la Obot, când au plecat,
La Iie-Abarim au stat.
45Din Iie-Abarim plecară
Și la Dibon-Gad se-așezară.
46Apoi, poporul, îl găsim
Stând la Almon-Diblataim.
47Spre munții Abarim, plecară
Evrei-apoi și se-așezară
Chiar lângă muntele chemat
Nebo. De-acolo, au plecat
48Spre a Moabului câmpie,
Aflată – după cum se știe –
La apele Iordanului,
În fața Ierihonului.
49Lângă Iordan au poposit
Și-ntreg ținutu-au împânzit,
De la Bet-Ieșimot pornind
Și la Abel-Sitim sfârșind.
Stăteau de-a lungul râului,
În țarina Moabului.
Canaaniții trebuie nimiciți
50Lângă Iordan, și-a ridicat
Poporul, tabăra, de-a stat.
În țarina Moabului,
În fața Ierihonului,
Lângă Iordan, Domnu-a vorbit,
Lui Moise și i-a poruncit:
51„Copiilor lui Israel,
Ai să le spui, în acest fel:
„Când treceți dar, peste Iordan
Și veți intra în Canaan,
52Va trebui să-i izgoniți
Pe cei ce-n țară îi găsiți.
Zdrobiți toți idolii pe care,
Ciopliți în piatră, țara-i are.
Icoanele ce le-au turnat
Oamenii țării, imediat,
Voiesc să fie nimicite.
Toate-nălțimile menite
Pentru-a aduce jertfe, voi
O să le dărâmați apoi.
53Luați dar, țara-n stăpânire,
Căci e a voastră moștenire.
Ea e moșia ce-o primiți.
Intrați în ea, s-o locuiți!
54S-o împărțiți prin sorți apoi,
Și fiecare dintre voi
Își va avea moșia lui,
După mărimea neamului.
Cei cari, în mare număr, sânt,
Primi-vor dar, mai mult pământ.
Cei care-n număr mic se țin,
Au să primească mai puțin.
Să stăpânească fiecare,
Pământurile-acelea care,
Prin sorți, i s-au atribuit.
Pământul fi-va împărțit,
Prin sorți – cum trebuie să fie –
După părinți și seminție.
55Dar dacă voi nu-i izgoniți
Pe cei ce-n țară îi găsiți,
Aceia fi-vor, pentru voi,
Ca niște spini în ochi apoi;
Vor fi, în țarinile voastre,
Ca niște ghimpi aflați în coaste.
Dușmani vă sunt – neîmpăcați –
În țara-n care v-așezați.
56Dacă lăsați acel popor,
Vă fac ce le-am făcut și lor.”
Selectat acum:
Numeri 33: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Numeri 33
33
Popasurile israeliților
1Iată popasurile care
A lui Israel adunare,
Din al Egiptului ținut –
De când ieșise – le-a făcut.
Moise și-Aron – fratele lui –
Erau capii poporului.
2Cărările ce le-au bătut,
Moise-ntr-o carte le-a trecut.
El a scris drumul, pas cu pas,
De la popas, la alt popas,
Așa cum Domnu-a poruncit.
Iată dar, unde-a poposit
Poporul, în călătorie:
3Din Ramses, după cum se știe –
Când luna-ntâi din an sosise
Și-a cinsprezecea zi venise –
Poporu-afară a ieșit.
El era gata pregătit –
În țara Egiptenilor –
De luptă-n fața tuturor.
4Egiptu-n doliu se găsea,
În acel timp, căci își jelea
Primii născuți care-au pierit,
Pentru că Domnul i-a lovit;
Și toți zeii Egiptului
Simțit-au mâna Domnului.
5Astfel, Israel a plecat
Din Ramses și s-a așezat –
Cu tabăra – lângă Sucot.
6Apoi și-a strâns avutul tot
Și spre Etam, s-au îndreptat.
Etamul este așezat
Foarte aproape de pustie,
În buza ei – precum se știe.
7De la Etam plecară-apoi,
Și se întoarseră-napoi,
Către Pi-Hahirot – cel care,
Pe Bal-Țefon în față-l are
Și-n urmă, ei s-au așezat,
Lângă Migdol. Iar au plecat
8La drum, pornind spre largul zării.
Trecură prin mijlocul mării
Și spre pustiu, s-au îndreptat.
Trei zile-n șir, ei au umblat
Prin al Etamului pustiu
Și s-a oprit, într-un târziu,
La Mara. Iarăși au pornit
9Și la Elim au poposit,
Unde, din douășpe’ izvoare,
Apa curgea-ndestulătoare.
Pe malul apelor de-aici,
Erau șaptezeci de finici.
10De la Elim, când au pornit,
La Marea Roșie-au venit.
11De lângă mare au plecat
Către pustiul, Sin, chemat.
12Din Sin, spre Dofca, au pornit
13Și la Aluș, au poposit.
14De la Aluș, când au plecat,
În Refidim s-au așezat
Și tabăra și-au așternut,
Căci era apă de băut.
15Iar au pornit, într-un târziu,
Spre al Sinaiului pustiu.
De la Sinai la Cades
16De la Sinai, au plecat iar
Și la Chibrot-Hatava dar,
17Au poposit. Iar au plecat
Și-apoi, la Hațerot au stat.
18Din Hațerot apoi, plecară
Și-n Ritma-n urmă, se-așezară.
19Din Ritma, iarăși au plecat
Și în Rimon-Pereț au stat.
20De la Rimon-Pereț, porniră
Și-apoi, la Libna poposiră.
21Spre Risa-n urmă, au plecat;
22La Chehelata, au mai stat;
23Din nou, s-au așternut la drum.
Spre muntele Șafer, acum,
S-au îndreptat. Iar au pornit
24Și la Harada s-au oprit.
25Când din Harada au plecat,
La Machelot s-au așezat.
26Din Machelot, iar au pornit
Și la Tahat au poposit.
27Apoi, plecară din Tahat
Și în Tarah s-au așezat.
28De la Tarah, când au pornit,
Tocmai la Mitca s-au oprit.
29Din Mitca, iarăși au plecat
Și la Hașmona s-au mutat.
30Apoi, s-a dus poporul tot,
Și-a tăbărât la Moserot.
31Din Moserot, iar au plecat
Și la Bene-Iacan au stat.
32Când, din Bene-Iacan, porniră,
La Hor-Ghidgad, ei poposiră.
33Din Hor-Ghidgad, iar au plecat
Și la Iotbata ei au stat.
34De la Iotbata, au pornit
Și la Abrona s-au oprit.
35Când tabăra o ridicară,
La Ețion-Gheber plecară.
36Ajunseră, într-un târziu
Și în al Ținului pustiu –
La Cades – unde au rămas,
Un timp, de au făcut popas.
De la Cades la Câmpia Moabului
37Din Cades, la muntele Hor,
Merse-al lui Israel popor.
38Aron, pe munte, s-a suit –
Cum a spus Domnul – și-a murit
În prima zi din luna care
A cincea e la numărare.
Ani, patruzeci, s-au împlinit,
De când poporul a ieșit,
Din al Egiptului ținut.
39Aron, atuncea, a avut
O sută douăzeci și trei
De ani – când i-a lăsat pe cei,
În fruntea cărora a stat.
Pe munte, sus, el s-a urcat
Și-apoi acolo, a murit.
40Acela care-a auzit,
Că vine spre ținutul lui,
Poporul Israelului,
A fost un Canaanit, aflat
Peste Arad, ca împărat.
Se întindea ținutul lui,
Spre sudul Canaanului.
41Din Hor, poporul a pornit
Și la Țalmona s-a oprit.
42De la Țalmona, au plecat
Și la Punon s-au așezat.
43De la Punon, iar au pornit
Și la Obot au poposit.
44De la Obot, când au plecat,
La Iie-Abarim au stat.
45Din Iie-Abarim plecară
Și la Dibon-Gad se-așezară.
46Apoi, poporul, îl găsim
Stând la Almon-Diblataim.
47Spre munții Abarim, plecară
Evrei-apoi și se-așezară
Chiar lângă muntele chemat
Nebo. De-acolo, au plecat
48Spre a Moabului câmpie,
Aflată – după cum se știe –
La apele Iordanului,
În fața Ierihonului.
49Lângă Iordan au poposit
Și-ntreg ținutu-au împânzit,
De la Bet-Ieșimot pornind
Și la Abel-Sitim sfârșind.
Stăteau de-a lungul râului,
În țarina Moabului.
Canaaniții trebuie nimiciți
50Lângă Iordan, și-a ridicat
Poporul, tabăra, de-a stat.
În țarina Moabului,
În fața Ierihonului,
Lângă Iordan, Domnu-a vorbit,
Lui Moise și i-a poruncit:
51„Copiilor lui Israel,
Ai să le spui, în acest fel:
„Când treceți dar, peste Iordan
Și veți intra în Canaan,
52Va trebui să-i izgoniți
Pe cei ce-n țară îi găsiți.
Zdrobiți toți idolii pe care,
Ciopliți în piatră, țara-i are.
Icoanele ce le-au turnat
Oamenii țării, imediat,
Voiesc să fie nimicite.
Toate-nălțimile menite
Pentru-a aduce jertfe, voi
O să le dărâmați apoi.
53Luați dar, țara-n stăpânire,
Căci e a voastră moștenire.
Ea e moșia ce-o primiți.
Intrați în ea, s-o locuiți!
54S-o împărțiți prin sorți apoi,
Și fiecare dintre voi
Își va avea moșia lui,
După mărimea neamului.
Cei cari, în mare număr, sânt,
Primi-vor dar, mai mult pământ.
Cei care-n număr mic se țin,
Au să primească mai puțin.
Să stăpânească fiecare,
Pământurile-acelea care,
Prin sorți, i s-au atribuit.
Pământul fi-va împărțit,
Prin sorți – cum trebuie să fie –
După părinți și seminție.
55Dar dacă voi nu-i izgoniți
Pe cei ce-n țară îi găsiți,
Aceia fi-vor, pentru voi,
Ca niște spini în ochi apoi;
Vor fi, în țarinile voastre,
Ca niște ghimpi aflați în coaste.
Dușmani vă sunt – neîmpăcați –
În țara-n care v-așezați.
56Dacă lăsați acel popor,
Vă fac ce le-am făcut și lor.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca