Din duh de ceartă – eu vă zic –
Nimeni să nu facă nimic.
Pentru o slavă ce se-arată
A fi deșartă, niciodată,
Nimica să nu faceți voi,
Ci, în smerenie, mai apoi,
Să îl privească fiecare,
Pe altul, ca fiind mai mare.
Necontenit, să căutați,
Folosul altora, dragi frați.
Gândul acesta, ne-ncetat –
Cari în Hristos a fost aflat,
Să îl aveți, în voi, mereu.
Măcar că al lui Dumnezeu
Chip, îl avea, El n-a luat,
Ca pe un lucru de-apucat,
Faptul că El se dovedea,
Cu Dumnezeu, asemenea,
Ci dimpotrivă, S-a lăsat,
Pe Sine însuși, dezbrăcat,
Luând un chip al robilor,
Asemenea oamenilor.