De-aceea, L-a și înălțat,
Nespus de mult, și-apoi I-a dat
Un Nume nou, chiar Dumnezeu,
Nume cari, mai pe sus, mereu,
Este, față de orice nume
Aflat sub soarele din lume.
În acest Nume-al lui Iisus,
Orice genunchi – din cer, de sus,
Din lume sau de sub pământ –
Se va pleca. Limbi, câte sânt,
Vor trebui ca să vorbească
Și astfel, să mărturisească,
Spre slava Tatălui de Sus,
Faptul că Domnul e Iisus.
Deci prea iubiților, precum
M-ați ascultat mereu, și-acum,
Aș vrea ca să mă ascultați
Și ne-ncetat, să căutați
Ca mântuirea ce-o aveți,
Până la capăt, să puteți
Ca să o duceți fiecare –
Cu frică și cutremur mare –
În fiecare zi din viață,
Nu numai când sunt eu, de față.
Faceți acest lucru, mereu,
Pentru că numai Dumnezeu
E Cel care lucrează-n voi,
Dând fiecăruia apoi –
După plăcerea Lui – voință,
Înfăptuire, biruință.
Pe toate, să le împliniți,
Fără ca însă, să cârtiți,
Fără vreo urmă de-ndoială
Și fără nici o șovăială,
Căci astfel doar, vă dovediți,
Cum că sunteți neprihăniți,
Sunteți curați și că, mereu,
Fii Îi sunteți, lui Dumnezeu,
În mijlocul unui neam care
E de-o ticăloșie mare
Și e stricat – în el apoi –
Lumini, în lume, fiind voi,
Ținând Cuvântul vieții, sus,
În ziua lui Hristos Iisus,
Ca să mă laud, așadar,
Că nu mi-a fost truda-n zadar.
Și chiar dacă, într-un târziu,
Va trebui ca eu să fiu
Turnat – precum e o măsură
De jertfă, pentru băutură –
Pe jertfa și pe slujba voastră,
Ce-o faceți, în credința noastră,
Să știți că-s fericit apoi,
Și că mă bucur, pentru voi.
Așa, și voi, dragii mei frați,
Cu mine, să vă bucurați.
În Domnul, eu nădăjduiesc,
Că am să pot să reușesc,
În a-l trimite – dragii mei –
Curând, la voi, pe Timotei,
Să-mi crească inima apoi,
Când voi avea știri, despre voi.
Căci n-am pe nimeni, ca și el,
Care să poată-n acest fel,
Simțirea să mi-o-mpărtășească
Și care să se îngrijească,
De starea voastră. Știu prea bine,
Că toți mereu, doar, se vor ține
Numai după al lor folos,
Și nu după al lui Hristos.
Pe Timotei, îl știți și iată,
Îi știți și râvna încercată.
El e asemeni fiului
Care, pe lângă, tatăl lui,
Ca și un rob, s-a arătat
Și-n Evanghelie, a lucrat
Alături mie, dragii mei,
Pentru înaintarea ei.
Pe el, să vi-l trimit, aș vrea,
Dar, mai întâi, vreau a vedea,
Ce-ntorsături – în rău sau bine –
În ce e privitor la mine,
Vor lua lucrurile-apoi,
‘Nainte de-a veni la voi.
Credință am, în Domnul meu,
Că în curând, sosesc și eu.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
