Ba și acum, când le privesc,
Tot pierdere, le socotesc,
Față de-un preț nespus de mare,
Pe cari cunoașterea îl are,
A Domnului meu Cel de Sus,
Cari este chiar Hristos Iisus.
Doar pentru El, pierdut-am toate
Și am ajuns a le socoate,
Drept un nimic, drept un gunoi,
Să pot a-L câștiga apoi,
Chiar pe Hristos și, negreșit,
Să fiu și eu, în El, găsit –
Nu cu neprihănirea mea,
Pe care Legea mi-o dădea –
Ci cu acea neprihănire
Ce vine peste omenire
Și cari, de Dumnezeu, e dată,
Doar în credința arătată,
În Domnul nost’, Hristos Iisus.
Cu o dorință de nespus,
Cătam să Îl cunosc, pe El,
Și să-nțeleg apoi, astfel,
Puterea învierii Lui;
Cu suferința Domnului,
Voiam să fiu, în părtășie,
Și-asemeni Lui, moartea să-mi fie.
Astfel, cu orice chip, am vrut,
S-ajung – dacă s-ar fi putut –
La învierea morților.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
