Filipeni 3
3
1„Încolo, vreau, dragii mei frați,
În Domnul, să vă bucurați.
Mie – ca să vă scriu, mereu,
Aceleași lucruri – nu mi-e greu,
În timp ce vouă, ne-ndoios,
Vă sunt acestea, de folos.
2Păziți-vă, necontenit,
De câini-aceia! Negreșit,
De lucrătorii răi, să știți,
De-asemenea, să vă feriți!
De scrijeliți-acei, apoi,
Fugiți, întotdeauna, voi!
3Căci cei ce-s împrejur tăiați,
Suntem chiar noi, dragii mei frați:
Noi – care Îl slujim, mereu,
Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu –
Noi – cei care am încercat,
Atuncea când ne-am lăudat,
S-aducem laude-n Iisus –
Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus
În lucrurile pământești,
Ci doar în cele ce-s cerești.
4Măcar că eu chiar aș putea,
Pricini de-ncredere-a avea,
În multe lucruri care sânt
Aflate, pe acest pământ.
Dacă, încredere, cumva,
Poate să aibă cineva,
În lucruri pământești, mereu,
Mai multă, pot ca să am eu.
5Eu – printre toți ceilalți, din jur –
Tăiat mă aflu, împrejur;
De neam, mă trag, din Israel,
Și sunt Evreu, de al meu fel;
Ca seminție, negreșit,
Din Beniamin, eu am ieșit,
Iar după Lege, Fariseu
Am fost, întotdeauna, eu.
6În ce privește râvna mea,
Mărturisesc dar, despre ea,
Că fost-am un prigonitor,
Pentru Biserici, fraților.
Despre a mea neprihănire,
Dată de Lege, s-aveți știre,
Că nu am nici o meteahană,
Pentru că sunt, fără prihană.
7Dar lucruri care, pentru mine,
Erau câștig, acum, mai bine,
Le-am socotit făr’ de folos,
Fiind doar pierderi, în Hristos.
8Ba și acum, când le privesc,
Tot pierdere, le socotesc,
Față de-un preț nespus de mare,
Pe cari cunoașterea îl are,
A Domnului meu Cel de Sus,
Cari este chiar Hristos Iisus.
Doar pentru El, pierdut-am toate
Și am ajuns a le socoate,
Drept un nimic, drept un gunoi,
Să pot a-L câștiga apoi,
Chiar pe Hristos și, negreșit,
9Să fiu și eu, în El, găsit –
Nu cu neprihănirea mea,
Pe care Legea mi-o dădea –
Ci cu acea neprihănire
Ce vine peste omenire
Și cari, de Dumnezeu, e dată,
Doar în credința arătată,
În Domnul nost’, Hristos Iisus.
10Cu o dorință de nespus,
Cătam să Îl cunosc, pe El,
Și să-nțeleg apoi, astfel,
Puterea învierii Lui;
Cu suferința Domnului,
Voiam să fiu, în părtășie,
Și-asemeni Lui, moartea să-mi fie.
11Astfel, cu orice chip, am vrut,
S-ajung – dacă s-ar fi putut –
La învierea morților.
12Nu spun, acuma – fraților –
Că premiul l-am și dobândit,
Ori c-am ajuns desăvârșit;
De-aceea, să luați aminte,
Căci eu alerg tot înainte
Și caut să-l apuc, mereu,
Cum am fost apucat și eu –
La rându-mi – de Hristos Iisus.
13Nu cred că, mâinile, mi-am pus,
Pe El și că L-am apucat,
Dar fac un lucru, ne-ncetat,
Uitând de tot ce-ar rămânea,
Pe al meu drum, în urma mea:
Caut, mereu, să iau aminte,
La ce se află, înainte.
14Caut, neîncetat, să merg
Tot înainte și alerg,
Spre ținta mea, spre premiul care
E a lui Dumnezeu chemare,
Făcută prin Iisus Hristos.
15Vă-ndemn, pentru al vost’ folos,
Pe voi – pe cei care doriți
S-ajungeți dar, desăvârșiți –
Ca ăst gând să vă-nsuflețească
Și, tot mereu, să vă-nsoțească;
Iar dacă are-a fi, cumva,
De-altă părere, cineva,
În vreo privință, Dumnezeu
Are-a vă lumina, mereu,
Și-o să vă dea, după dorință,
Lumină, în orice privință.
16În lucrurile despre care,
Sunt de-o părere fiecare,
E bine ca să încercăm,
Cu toți, la fel, ca să umblăm.
17Urmați-mă, mereu, pe mine,
Privind, întotdeauna, bine,
La cei ce, seamă, iau, apoi,
La pilda ce-o aveți în noi
Și cari se poartă, după ea,
Voind a fi, asemenea.
18De multe ori, v-am repetat
Și vă mai spun, încă odat’,
Plângând: sunt mulți – neîndoios –
Vrăjmașii crucii lui Hristos.
19Pierzarea e al lor sfârșit,
Iar pântecele – negreșit –
Le este singur dumnezeu;
Rușinea-i slava lor, mereu,
Iar gândurile lor le sânt,
La lucruri doar, de pe pământ.
20Însă, cetățenia noastră –
Și totodată și a voastră –
Aflată e, în ceruri, sus,
De unde, pe Hristos Iisus,
Îl așteptăm noi, fraților,
Ca Domn și ca Mântuitor.
21El va schimba, trupul pe care
Smerita noastră stare-l are,
Și îl va face, pe-astă cale,
La fel ca trupul slavei Sale,
Printr-o lucrare de putere
Care, doar după a Sa vrere,
Poate orișice lucru-a pune,
În slujba Sa, și a-l supune.”
Selectat acum:
Filipeni 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Filipeni 3
3
1„Încolo, vreau, dragii mei frați,
În Domnul, să vă bucurați.
Mie – ca să vă scriu, mereu,
Aceleași lucruri – nu mi-e greu,
În timp ce vouă, ne-ndoios,
Vă sunt acestea, de folos.
2Păziți-vă, necontenit,
De câini-aceia! Negreșit,
De lucrătorii răi, să știți,
De-asemenea, să vă feriți!
De scrijeliți-acei, apoi,
Fugiți, întotdeauna, voi!
3Căci cei ce-s împrejur tăiați,
Suntem chiar noi, dragii mei frați:
Noi – care Îl slujim, mereu,
Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu –
Noi – cei care am încercat,
Atuncea când ne-am lăudat,
S-aducem laude-n Iisus –
Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus
În lucrurile pământești,
Ci doar în cele ce-s cerești.
4Măcar că eu chiar aș putea,
Pricini de-ncredere-a avea,
În multe lucruri care sânt
Aflate, pe acest pământ.
Dacă, încredere, cumva,
Poate să aibă cineva,
În lucruri pământești, mereu,
Mai multă, pot ca să am eu.
5Eu – printre toți ceilalți, din jur –
Tăiat mă aflu, împrejur;
De neam, mă trag, din Israel,
Și sunt Evreu, de al meu fel;
Ca seminție, negreșit,
Din Beniamin, eu am ieșit,
Iar după Lege, Fariseu
Am fost, întotdeauna, eu.
6În ce privește râvna mea,
Mărturisesc dar, despre ea,
Că fost-am un prigonitor,
Pentru Biserici, fraților.
Despre a mea neprihănire,
Dată de Lege, s-aveți știre,
Că nu am nici o meteahană,
Pentru că sunt, fără prihană.
7Dar lucruri care, pentru mine,
Erau câștig, acum, mai bine,
Le-am socotit făr’ de folos,
Fiind doar pierderi, în Hristos.
8Ba și acum, când le privesc,
Tot pierdere, le socotesc,
Față de-un preț nespus de mare,
Pe cari cunoașterea îl are,
A Domnului meu Cel de Sus,
Cari este chiar Hristos Iisus.
Doar pentru El, pierdut-am toate
Și am ajuns a le socoate,
Drept un nimic, drept un gunoi,
Să pot a-L câștiga apoi,
Chiar pe Hristos și, negreșit,
9Să fiu și eu, în El, găsit –
Nu cu neprihănirea mea,
Pe care Legea mi-o dădea –
Ci cu acea neprihănire
Ce vine peste omenire
Și cari, de Dumnezeu, e dată,
Doar în credința arătată,
În Domnul nost’, Hristos Iisus.
10Cu o dorință de nespus,
Cătam să Îl cunosc, pe El,
Și să-nțeleg apoi, astfel,
Puterea învierii Lui;
Cu suferința Domnului,
Voiam să fiu, în părtășie,
Și-asemeni Lui, moartea să-mi fie.
11Astfel, cu orice chip, am vrut,
S-ajung – dacă s-ar fi putut –
La învierea morților.
12Nu spun, acuma – fraților –
Că premiul l-am și dobândit,
Ori c-am ajuns desăvârșit;
De-aceea, să luați aminte,
Căci eu alerg tot înainte
Și caut să-l apuc, mereu,
Cum am fost apucat și eu –
La rându-mi – de Hristos Iisus.
13Nu cred că, mâinile, mi-am pus,
Pe El și că L-am apucat,
Dar fac un lucru, ne-ncetat,
Uitând de tot ce-ar rămânea,
Pe al meu drum, în urma mea:
Caut, mereu, să iau aminte,
La ce se află, înainte.
14Caut, neîncetat, să merg
Tot înainte și alerg,
Spre ținta mea, spre premiul care
E a lui Dumnezeu chemare,
Făcută prin Iisus Hristos.
15Vă-ndemn, pentru al vost’ folos,
Pe voi – pe cei care doriți
S-ajungeți dar, desăvârșiți –
Ca ăst gând să vă-nsuflețească
Și, tot mereu, să vă-nsoțească;
Iar dacă are-a fi, cumva,
De-altă părere, cineva,
În vreo privință, Dumnezeu
Are-a vă lumina, mereu,
Și-o să vă dea, după dorință,
Lumină, în orice privință.
16În lucrurile despre care,
Sunt de-o părere fiecare,
E bine ca să încercăm,
Cu toți, la fel, ca să umblăm.
17Urmați-mă, mereu, pe mine,
Privind, întotdeauna, bine,
La cei ce, seamă, iau, apoi,
La pilda ce-o aveți în noi
Și cari se poartă, după ea,
Voind a fi, asemenea.
18De multe ori, v-am repetat
Și vă mai spun, încă odat’,
Plângând: sunt mulți – neîndoios –
Vrăjmașii crucii lui Hristos.
19Pierzarea e al lor sfârșit,
Iar pântecele – negreșit –
Le este singur dumnezeu;
Rușinea-i slava lor, mereu,
Iar gândurile lor le sânt,
La lucruri doar, de pe pământ.
20Însă, cetățenia noastră –
Și totodată și a voastră –
Aflată e, în ceruri, sus,
De unde, pe Hristos Iisus,
Îl așteptăm noi, fraților,
Ca Domn și ca Mântuitor.
21El va schimba, trupul pe care
Smerita noastră stare-l are,
Și îl va face, pe-astă cale,
La fel ca trupul slavei Sale,
Printr-o lucrare de putere
Care, doar după a Sa vrere,
Poate orișice lucru-a pune,
În slujba Sa, și a-l supune.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca