Ascultați fii – suflarea toată –
Învățătura unui tată,
Căci eu vă dau doar sfaturi bune
Și-n inimi, vreau, voi a le pune.
Cu-atenție mă ascultați,
Povața nu mi-o lepădați!
Copil când încă mai eram
La tatăl meu și mă aflam
Un fiu gingaș la mama mea,
Bătrânul a-nceput să-mi dea
Învățătură. Mi-a deschis
Vorba lui, mintea, când mi-a zis:
„Păstrează-n inimă și-n minte,
Copilule, aste cuvinte.
Păzește sfaturile mele
Căci astfel vei trăi, prin ele!
Înțelepciune dobândește,
Pricepere îți însușește
Și nu uita tot ce ți-am spus.
Pe calea ta, când vei fi dus,
Să-ți amintești vorbele mele
Și nu te-abate de la ele.
De-nțelepciune să te ții:
N-o părăsi, căci tu să știi
Că de-o iubești, te ocrotește
Și pururea ea te păzește.
Privește al ei început:
S-o dobândești! Neabătut,
Să urmărești priceperea,
Cu tot ce-n viață vei avea.
Înalț-o și-atunci, ne-ncetat,
De ea și tu vei fi-nălțat.
Pe cap, ea are să îți pună,
Împărătească, o cunună.
Ascultă-mă când îți vorbesc,
Căci anii tăi astfel sporesc.
Calea înțelepciunii, eu
Ți-arăt acuma, fiul meu.
Povețe-ți dau, te sfătuiesc
Căci vreau să te călăuzesc
Pe a înțelepciunii cale.
Astfel, în drumurile tale,
Când vei umbla, vei fi păzit –
Nu-ți va fi pasul stânjenit.
Când vrei s-alergi, alergi ușor;
Nu-ți poticnești al tău picior.
Să ții învățătura-n mână:
Pe viața ta, ea e stăpână.
Pe calea celor răi, nicicând
Să nu intri, și nici umblând
Vreodată să nu fii zărit
Cu omul cel nelegiuit.
Ferește-te de calea lor:
S-o ocolești și, binișor,
Treci înainte! Căci cei răi,
Umblând pe-ntunecate căi,
Nu dorm, iar somnul le-a pierit
Dacă vreun rău n-au făptuit.
Ei umblă-ntr-una după pradă,
Făcând pe cineva să cadă.
Nelegiuită-i pâinea lor,
Iar vinul, stors cu sila-l vor.
Însă a drepților cărare,
Lumină e, strălucitoare,
Care va crește tot mereu,
Către al zilei apogeu.
Bezna e calea celor răi,
Și pe-ale lor ascunse căi,
Ei nu simt când se poticnesc.
Copile, eu te sfătuiesc
Să-ți amintești vorbele mele,
Să-ți pleci urechile la ele
Și nu le-ndepărta nicicând,
De ai tăi ochi, din al tău gând;
Căci ele, viață, dăruiesc
Acelor care le găsesc,
Și sănătate, trupul lor
Primi-va, din al lor izvor.
Mai mult, inima îți păzește:
Izvor al vieții-i ea. Gonește
Neadevăr și viclenie
Din a ta gură! Să îți fie
Privirea-n față îndreptată
Iar ochii tăi doar drept să bată.
Cărarea, netedă, s-o ai,
Și hotărât, pe drum, să stai:
Să nu te-abați din calea ta
Nici la stânga, nici la dreapta;
Ci du-te ferm, spre țelul tău,
Ferindu-te, mereu, de rău.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
