Psalmii 132
132
Psalmul acesta-ncântător
E o cântare-a treptelor
1Doamne, să-Ți amintești mereu,
De David, de necazul greu
De care fost-a încercat!
2Să-Ți amintești cum a jurat
David, în fața Celui care,
Drept Nume de „Puternic” are,
În Iacov. David a jurat
3Și-n acest fel a cuvântat:
„Nu voi intra în cortul meu;
În pat, nu mă voi pune eu;
4Ai mei ochi, somn, nu vor avea,
Iar pleoapele-mi nu vor putea
Să ațipească până când
5N-am să-mplinesc ce am de gând,
Adică până nu găsesc
Un loc, al Domnului Ceresc,
O locuință Celui care,
Drept Nume de „Puternic” are,
6În Iacov.” Eu am auzit
Că la Efrata s-a vorbit
De acel loc, și l-am aflat,
În câmpul lui Iaar, de-ndat’…
7„Haidem la locuința Lui,
Să ne-nchinăm dar, Domnului!
8Doamne, Te scoală să ai tihnă,
La locul Tău pentru odihnă!
Tu și al Tău chivot să fiți
Acolo, ca să locuiți!
9Cei cari sunt preoți prin menire,
Se-mbrace în neprihănire,
Iar credincioșii Tăi să vie
Cu strigăte de bucurie!
10Pentru-al Tău rob, David chemat,
Să nu îl lepezi, niciodat’,
Pe unsul Tău!” Domnul Cel Sfânt,
11Atunci, făcut-a jurământ
Lui David, căci l-a ascultat.
Domnul, apoi, i-a arătat
Ce este adevărul. El
Nu se va-ntoarce-n nici un fel,
De la ceea ce a jurat:
„De-un fiu al tău, vei fi urmat.
Acest fecior are să vie
Pe al tău scaun de domnie.
12Dacă ai tăi fii, tot mereu,
Păzi-vor legământul Meu
Și-nvățăturile lăsate
De Mine, spre a fi păstrate,
Atunci și-ai lor fii, pe vecie,
Vor sta pe-al tău jilț, de domnie.”
13Sionul este-al Domnului,
Ales drept locuință-a Lui.
În acest fel Domnu-a vorbit,
Căci El, Sionul, l-a dorit:
14„Acesta este locul Meu,
Unde voi locui mereu.
Aici Mă voi fi odihnit,
Căci acest loc, Eu l-am dorit.
15Eu îl voi binecuvânta
Și din belșug va căpăta
Hrană, iar pâinea Domnului
Va sătura săracii Lui.
16Toți credincioșii au să vie
Cu strigăte de bucurie.
Iată dar ce am să mai fac:
Pe ai săi preoți îi îmbrac
În straie mândre și bogate,
Din mântuire doar, lucrate.
17Acolo, fi-va înălțată
Puterea, pentru David dată.
O candelă va fi, mereu,
Acolo, pentru unsul Meu.
18Vrăjmașii săi, înverșunați,
Vor fi-n rușine îmbrăcați,
Iar peste el o să lucească
A lui cunună-mpărătească.”
Selectat acum:
Psalmii 132: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Psalmii 132
132
Psalmul acesta-ncântător
E o cântare-a treptelor
1Doamne, să-Ți amintești mereu,
De David, de necazul greu
De care fost-a încercat!
2Să-Ți amintești cum a jurat
David, în fața Celui care,
Drept Nume de „Puternic” are,
În Iacov. David a jurat
3Și-n acest fel a cuvântat:
„Nu voi intra în cortul meu;
În pat, nu mă voi pune eu;
4Ai mei ochi, somn, nu vor avea,
Iar pleoapele-mi nu vor putea
Să ațipească până când
5N-am să-mplinesc ce am de gând,
Adică până nu găsesc
Un loc, al Domnului Ceresc,
O locuință Celui care,
Drept Nume de „Puternic” are,
6În Iacov.” Eu am auzit
Că la Efrata s-a vorbit
De acel loc, și l-am aflat,
În câmpul lui Iaar, de-ndat’…
7„Haidem la locuința Lui,
Să ne-nchinăm dar, Domnului!
8Doamne, Te scoală să ai tihnă,
La locul Tău pentru odihnă!
Tu și al Tău chivot să fiți
Acolo, ca să locuiți!
9Cei cari sunt preoți prin menire,
Se-mbrace în neprihănire,
Iar credincioșii Tăi să vie
Cu strigăte de bucurie!
10Pentru-al Tău rob, David chemat,
Să nu îl lepezi, niciodat’,
Pe unsul Tău!” Domnul Cel Sfânt,
11Atunci, făcut-a jurământ
Lui David, căci l-a ascultat.
Domnul, apoi, i-a arătat
Ce este adevărul. El
Nu se va-ntoarce-n nici un fel,
De la ceea ce a jurat:
„De-un fiu al tău, vei fi urmat.
Acest fecior are să vie
Pe al tău scaun de domnie.
12Dacă ai tăi fii, tot mereu,
Păzi-vor legământul Meu
Și-nvățăturile lăsate
De Mine, spre a fi păstrate,
Atunci și-ai lor fii, pe vecie,
Vor sta pe-al tău jilț, de domnie.”
13Sionul este-al Domnului,
Ales drept locuință-a Lui.
În acest fel Domnu-a vorbit,
Căci El, Sionul, l-a dorit:
14„Acesta este locul Meu,
Unde voi locui mereu.
Aici Mă voi fi odihnit,
Căci acest loc, Eu l-am dorit.
15Eu îl voi binecuvânta
Și din belșug va căpăta
Hrană, iar pâinea Domnului
Va sătura săracii Lui.
16Toți credincioșii au să vie
Cu strigăte de bucurie.
Iată dar ce am să mai fac:
Pe ai săi preoți îi îmbrac
În straie mândre și bogate,
Din mântuire doar, lucrate.
17Acolo, fi-va înălțată
Puterea, pentru David dată.
O candelă va fi, mereu,
Acolo, pentru unsul Meu.
18Vrăjmașii săi, înverșunați,
Vor fi-n rușine îmbrăcați,
Iar peste el o să lucească
A lui cunună-mpărătească.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca