Psalmii 14
14
Către mai marele pe care
Ceata de cântăreți îl are.
Un psalm pe care, negreșit,
Chiar David l-a alcătuit
1Nebunul zice, tot mereu,
Cum că „Nu este Dumnezeu!”
Iată că lumea s-a stricat.
Un om, măcar, nu s-a aflat,
Să cate drumul drept a-l ține,
Să facă doar ce este bine.
2Domnul, din cerurile Lui,
Spre oamenii pământului,
Privește, pentru că El cată
Măcar un om, care arată
Pricepere, vădind mereu
A-L căuta pe Dumnezeu.
3Dar oamenii s-au rătăcit.
Netrebnici, toți s-au dovedit.
Nu este unul care ține
Drumul cel drept, făcând doar bine.
Domnul privește în zadar,
Căci nu e nici unul măcar.
4„Dar mințile și-au rătăcit
Aceia care-au săvârșit
Numai fărădelegi mereu,
Căci iată – pe poporul Meu –
Ca pâinea îl înghit acum,
Și nu Îl cheamă nicidecum
Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”
5Ei au să tremure de spaimă,
Când Domnul se va arăta
Și când, în mijloc, El va sta,
Pentru că fi-va însoțit
De neamul Său neprihănit.
6Râdeți dar, de nădejdea care
Omul nenorocit o are…
Scăparea lui, însă, mereu,
Se află doar la Dumnezeu.
7O! Izbăvirea de-ar veni
Și din Sion de ar porni
Pentru întregul Israel!…
Are să vină timpu-acel,
Când Domnul, prinșii de război,
Îi va aduce înapoi.
Atunci – în Iacov – o să fie
O nesfârșită veselie.
Mari bucurii – în timpu-acel –
Are să aibă Israel.
Selectat acum:
Psalmii 14: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Psalmii 14
14
Către mai marele pe care
Ceata de cântăreți îl are.
Un psalm pe care, negreșit,
Chiar David l-a alcătuit
1Nebunul zice, tot mereu,
Cum că „Nu este Dumnezeu!”
Iată că lumea s-a stricat.
Un om, măcar, nu s-a aflat,
Să cate drumul drept a-l ține,
Să facă doar ce este bine.
2Domnul, din cerurile Lui,
Spre oamenii pământului,
Privește, pentru că El cată
Măcar un om, care arată
Pricepere, vădind mereu
A-L căuta pe Dumnezeu.
3Dar oamenii s-au rătăcit.
Netrebnici, toți s-au dovedit.
Nu este unul care ține
Drumul cel drept, făcând doar bine.
Domnul privește în zadar,
Căci nu e nici unul măcar.
4„Dar mințile și-au rătăcit
Aceia care-au săvârșit
Numai fărădelegi mereu,
Căci iată – pe poporul Meu –
Ca pâinea îl înghit acum,
Și nu Îl cheamă nicidecum
Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”
5Ei au să tremure de spaimă,
Când Domnul se va arăta
Și când, în mijloc, El va sta,
Pentru că fi-va însoțit
De neamul Său neprihănit.
6Râdeți dar, de nădejdea care
Omul nenorocit o are…
Scăparea lui, însă, mereu,
Se află doar la Dumnezeu.
7O! Izbăvirea de-ar veni
Și din Sion de ar porni
Pentru întregul Israel!…
Are să vină timpu-acel,
Când Domnul, prinșii de război,
Îi va aduce înapoi.
Atunci – în Iacov – o să fie
O nesfârșită veselie.
Mari bucurii – în timpu-acel –
Are să aibă Israel.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca