Psalmii 46
46
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Fiii lui Core au urzit,
Psalmul acesta, negreșit,
Pe alamot va fi cântată
Astă cântare minunată
1Sprijin și adăpost, mereu,
Ne este-al nostru Dumnezeu,
Căci ajutor e pentru noi,
Ce nu lipsește în nevoi.
2De-aceea, noi – în orice vreme –
N-avem nimic de a ne teme,
Chiar dacă tot acest pământ
Se zguduie, sau dacă sânt
Clătinați munți-aceia care
Se află-n inimă de mare,
3Chiar dacă urlă marea toată
Și spumegă înfuriată
Venind, pământul, a-l mușca
Și munți-apoi de a-i mișca.
4Un râu cu apele bogate,
În a lui Dumnezeu cetate,
Pătrunde și înveselește
Locul în care locuiește
Cel Prea Înalt. El e, mereu,
Adevăratul Dumnezeu,
5În mijlocul cetății stând.
Ea nu se clatină, nicicând:
Din zori de zi, El o ajută
Și astfel tare e ținută.
6Iată că neamurile toate,
Necontenit, sunt frământate
Și-n urmă clătinate sânt
Domniile de pe pământ.
Dar iată, glasul Domnului
Răsună, iar de groaza Lui,
Întreg pământul se topește
Și totu-n jur se prăpădește.
7Domnul oștirii e cu noi,
Domnul lui Iacov e, apoi,
Un turn care ne ocrotește
Și – de scăpare – se vădește.
8Veniți ca să priviți mereu,
Lucrările lui Dumnezeu
Și pustiirile pe care
El le-a făcut, cu brațu-I tare;
9Războaiale, El le-a oprit,
Iar liniștea s-a-nstăpânit
Până la margini de pământ.
Arcuri și suliți – câte sânt –
Le-a sfărâmat și-a ars apoi,
Și carele pentru război.
10„Opriți-vă! Aflați că Eu –
Într-adevăr – sunt Dumnezeu:
Eu, peste neamuri, stăpânesc
Iar pe pământ, doar Eu domnesc.”
11Domnul oștirii e cu noi,
Domnul lui Iacov e, apoi,
Un turn care ne ocrotește
Și – de scăpare – Se vădește.
Selectat acum:
Psalmii 46: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Psalmii 46
46
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Fiii lui Core au urzit,
Psalmul acesta, negreșit,
Pe alamot va fi cântată
Astă cântare minunată
1Sprijin și adăpost, mereu,
Ne este-al nostru Dumnezeu,
Căci ajutor e pentru noi,
Ce nu lipsește în nevoi.
2De-aceea, noi – în orice vreme –
N-avem nimic de a ne teme,
Chiar dacă tot acest pământ
Se zguduie, sau dacă sânt
Clătinați munți-aceia care
Se află-n inimă de mare,
3Chiar dacă urlă marea toată
Și spumegă înfuriată
Venind, pământul, a-l mușca
Și munți-apoi de a-i mișca.
4Un râu cu apele bogate,
În a lui Dumnezeu cetate,
Pătrunde și înveselește
Locul în care locuiește
Cel Prea Înalt. El e, mereu,
Adevăratul Dumnezeu,
5În mijlocul cetății stând.
Ea nu se clatină, nicicând:
Din zori de zi, El o ajută
Și astfel tare e ținută.
6Iată că neamurile toate,
Necontenit, sunt frământate
Și-n urmă clătinate sânt
Domniile de pe pământ.
Dar iată, glasul Domnului
Răsună, iar de groaza Lui,
Întreg pământul se topește
Și totu-n jur se prăpădește.
7Domnul oștirii e cu noi,
Domnul lui Iacov e, apoi,
Un turn care ne ocrotește
Și – de scăpare – se vădește.
8Veniți ca să priviți mereu,
Lucrările lui Dumnezeu
Și pustiirile pe care
El le-a făcut, cu brațu-I tare;
9Războaiale, El le-a oprit,
Iar liniștea s-a-nstăpânit
Până la margini de pământ.
Arcuri și suliți – câte sânt –
Le-a sfărâmat și-a ars apoi,
Și carele pentru război.
10„Opriți-vă! Aflați că Eu –
Într-adevăr – sunt Dumnezeu:
Eu, peste neamuri, stăpânesc
Iar pe pământ, doar Eu domnesc.”
11Domnul oștirii e cu noi,
Domnul lui Iacov e, apoi,
Un turn care ne ocrotește
Și – de scăpare – Se vădește.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca