Psalmii 63
63
Psalmul acesta-i întocmit
De David, când a trebuit
Să locuiască în pustie –
În Iuda – după cum se știe
1Doamne, ești Dumnezeul meu,
Pe care-L caut tot mereu!
Iată că sufletu-mi oftează
Căci după Tine însetează.
Sărmanu-mi trup se ofilește
Că după Tine doar tânjește,
Într-un pământ sec și uscat,
Cari nu-i de apă adăpat.
2În felu-acesta Te privesc
Atuncea când eu mă găsesc
În sfântul Tău locaș, voind
Să Îți văd slava și tânjind
Să văd puterea Ta cea mare.
3Iată că a Ta îndurare
Și bunătate se vădesc
Cu mult mai mult că prețuiesc
Decât e viața. Eu voi sta
Și laude îți voi cânta.
4Te binecuvântez, mereu,
Și brațele îmi ridic eu,
În al Tău Nume, ne-ncetat.
5Sufletu-mi este săturat –
Precum te saturi de bucate
Grase, miezoase, minunate –
Și-atunci, pe buze au să-mi vie
Doar strigăte de bucurie,
Prin care-am să Te laud eu.
6Când sunt în așternutul meu,
De Tine doar îmi amintesc
Și doar la Tine mă gândesc,
7Că îmi ești sprijin pe-a mea cale,
Iar eu, sub aripile Tale,
Voi fi mereu înveselit.
8Îmi este sufletul lipit
De Tine, căci se dovedește
Că dreapta Ta mă sprijinește.
9Dar cei care mă dușmănesc
Și să-mi ia viața își doresc,
Au să se ducă în pământ,
10Căci pradă pentru săbii sânt
Și-n urmă, trupurile lor
Pradă vor fi șacalilor.
11Dar împăratul, tot mereu,
Se bucură în Dumnezeu.
Oricine va jura pe El,
Se va făli căci în ăst fel
Va astupa gura cea mare,
Pe cari cel mincinos o are.
Selectat acum:
Psalmii 63: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Psalmii 63
63
Psalmul acesta-i întocmit
De David, când a trebuit
Să locuiască în pustie –
În Iuda – după cum se știe
1Doamne, ești Dumnezeul meu,
Pe care-L caut tot mereu!
Iată că sufletu-mi oftează
Căci după Tine însetează.
Sărmanu-mi trup se ofilește
Că după Tine doar tânjește,
Într-un pământ sec și uscat,
Cari nu-i de apă adăpat.
2În felu-acesta Te privesc
Atuncea când eu mă găsesc
În sfântul Tău locaș, voind
Să Îți văd slava și tânjind
Să văd puterea Ta cea mare.
3Iată că a Ta îndurare
Și bunătate se vădesc
Cu mult mai mult că prețuiesc
Decât e viața. Eu voi sta
Și laude îți voi cânta.
4Te binecuvântez, mereu,
Și brațele îmi ridic eu,
În al Tău Nume, ne-ncetat.
5Sufletu-mi este săturat –
Precum te saturi de bucate
Grase, miezoase, minunate –
Și-atunci, pe buze au să-mi vie
Doar strigăte de bucurie,
Prin care-am să Te laud eu.
6Când sunt în așternutul meu,
De Tine doar îmi amintesc
Și doar la Tine mă gândesc,
7Că îmi ești sprijin pe-a mea cale,
Iar eu, sub aripile Tale,
Voi fi mereu înveselit.
8Îmi este sufletul lipit
De Tine, căci se dovedește
Că dreapta Ta mă sprijinește.
9Dar cei care mă dușmănesc
Și să-mi ia viața își doresc,
Au să se ducă în pământ,
10Căci pradă pentru săbii sânt
Și-n urmă, trupurile lor
Pradă vor fi șacalilor.
11Dar împăratul, tot mereu,
Se bucură în Dumnezeu.
Oricine va jura pe El,
Se va făli căci în ăst fel
Va astupa gura cea mare,
Pe cari cel mincinos o are.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca