Psalmii 66
66
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Psalmul acesta, negreșit,
Drept o cântare s-a vădit
1Cei care pe pământ v-aflați,
Spre Dumnezeu să înălțați
Doar strigăte de bucurie!
2Pentru-al Său Nume, pe vecie,
Imnuri de slavă să cântați
Și laude mereu să-I dați!
3Iată ce trebui, apoi,
Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi:
„Lucrările-Ți sunt minunate,
Mărețe și înfricoșate!
Din pricina puterii Tale,
Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale,
Mereu, ca să Te lingușească
Și slavă să Îți dăruiască.”
4Pământul, înaintea Ta,
Se-nchină și Îi va cânta,
Slavă Numelui Tău, mereu.
5Lucrările lui Dumnezeu,
Grăbiți-vă ca să veniți
Cu toții, ca să le priviți!
Vai, cât este de-nfricoșat,
Când El Se află aplecat
Lucrând asupra tuturor
Feciorilor oamenilor!
6Din apa mării a făcut
Pământ uscat și s-a trecut
Cu pasul, apa râului.
Când am văzut minunea Lui,
Cu toții, noi ne-am bucurat.
7El stăpânește ne-ncetat,
Doar prin puterea mâinii Lui.
Toți oamenii pământului,
De ai Săi ochi, sunt urmăriți
Și-n acest fel, cei răzvrătiți
Nu se mai scoală-n contra Lui.
8Popoarele pământului,
Toate, să-L laude, mereu,
Pe-al nostru Domn și Dumnezeu!
Popoarelor – seama luați –
Pe Domnu-L binecuvântați!
9Domnul, cu viață, ne-a păstrat.
Pasul nu ni s-a clătinat.
10Domnul ne-a încercat, pe noi,
Căci prin cuptor de foc, apoi,
Ca pe argint, El ne-a trecut.
11În laț s-ajungem, ne-a făcut
Și-o grea povară a luat,
Pe coapse, de ne-a așezat.
12Pe oameni, i-ai lăsat apoi,
Ca să pășească peste noi.
Prin foc și apă ne-ai purtat,
Dar la sfârșit, Tu ne-ai scăpat.
Din toate, Tu ne-ai scos pe noi,
Ca să ne dai belșug apoi.
13De-aceea-n Casa Ta, socot
Ca să aduc arderi de tot,
Iar jurămintele-mi făcute,
În fața Ta vor fi ținute.
14Voi împlini tot ce-am jurat,
Când – la strâmtoare – m-am aflat.
15Astfel, oi grase, eu socot
Să-Ți aduc ardere de tot.
Grăsimile berbecilor
Am să le-alătur oilor
Și-n urmă, eu – pe lângă oi –
Și țapi am să-Ți jertfesc apoi.
16Veniți toți cei care, mereu,
Teamă aveți de Dumnezeu,
Căci vă voi face cunoscut
Ceea ce Domnul a făcut
Pentru-al meu suflet. Am strigat
17La Domnul și L-am lăudat,
Căci lauda se dovedea
Precum că e pe limba mea.
18Dacă în inimă, pitite,
Gânduri aveam – nelegiuite –
Atunci încredințat eu sânt
Că nu m-ar asculta Cel Sfânt.
19Dar Dumnezeu m-a ascultat
Mereu și-aminte a luat
La glasul rugăciunii mele
Când am adus rugile-acele.
20Să fie binecuvântat,
Căci ruga, El mi-a ascultat,
Iar bunătatea Lui o ține,
Mereu, alăturea de mine!
Selectat acum:
Psalmii 66: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Psalmii 66
66
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Psalmul acesta, negreșit,
Drept o cântare s-a vădit
1Cei care pe pământ v-aflați,
Spre Dumnezeu să înălțați
Doar strigăte de bucurie!
2Pentru-al Său Nume, pe vecie,
Imnuri de slavă să cântați
Și laude mereu să-I dați!
3Iată ce trebui, apoi,
Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi:
„Lucrările-Ți sunt minunate,
Mărețe și înfricoșate!
Din pricina puterii Tale,
Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale,
Mereu, ca să Te lingușească
Și slavă să Îți dăruiască.”
4Pământul, înaintea Ta,
Se-nchină și Îi va cânta,
Slavă Numelui Tău, mereu.
5Lucrările lui Dumnezeu,
Grăbiți-vă ca să veniți
Cu toții, ca să le priviți!
Vai, cât este de-nfricoșat,
Când El Se află aplecat
Lucrând asupra tuturor
Feciorilor oamenilor!
6Din apa mării a făcut
Pământ uscat și s-a trecut
Cu pasul, apa râului.
Când am văzut minunea Lui,
Cu toții, noi ne-am bucurat.
7El stăpânește ne-ncetat,
Doar prin puterea mâinii Lui.
Toți oamenii pământului,
De ai Săi ochi, sunt urmăriți
Și-n acest fel, cei răzvrătiți
Nu se mai scoală-n contra Lui.
8Popoarele pământului,
Toate, să-L laude, mereu,
Pe-al nostru Domn și Dumnezeu!
Popoarelor – seama luați –
Pe Domnu-L binecuvântați!
9Domnul, cu viață, ne-a păstrat.
Pasul nu ni s-a clătinat.
10Domnul ne-a încercat, pe noi,
Căci prin cuptor de foc, apoi,
Ca pe argint, El ne-a trecut.
11În laț s-ajungem, ne-a făcut
Și-o grea povară a luat,
Pe coapse, de ne-a așezat.
12Pe oameni, i-ai lăsat apoi,
Ca să pășească peste noi.
Prin foc și apă ne-ai purtat,
Dar la sfârșit, Tu ne-ai scăpat.
Din toate, Tu ne-ai scos pe noi,
Ca să ne dai belșug apoi.
13De-aceea-n Casa Ta, socot
Ca să aduc arderi de tot,
Iar jurămintele-mi făcute,
În fața Ta vor fi ținute.
14Voi împlini tot ce-am jurat,
Când – la strâmtoare – m-am aflat.
15Astfel, oi grase, eu socot
Să-Ți aduc ardere de tot.
Grăsimile berbecilor
Am să le-alătur oilor
Și-n urmă, eu – pe lângă oi –
Și țapi am să-Ți jertfesc apoi.
16Veniți toți cei care, mereu,
Teamă aveți de Dumnezeu,
Căci vă voi face cunoscut
Ceea ce Domnul a făcut
Pentru-al meu suflet. Am strigat
17La Domnul și L-am lăudat,
Căci lauda se dovedea
Precum că e pe limba mea.
18Dacă în inimă, pitite,
Gânduri aveam – nelegiuite –
Atunci încredințat eu sânt
Că nu m-ar asculta Cel Sfânt.
19Dar Dumnezeu m-a ascultat
Mereu și-aminte a luat
La glasul rugăciunii mele
Când am adus rugile-acele.
20Să fie binecuvântat,
Căci ruga, El mi-a ascultat,
Iar bunătatea Lui o ține,
Mereu, alăturea de mine!
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca