Psalmii 83
83
Psalmu-i de-Asaf alcătuit
Și o cântare s-a vădit
1Să nu taci Doamne! Să vorbești!
Nicicând să nu Te odihnești!
2Căci iată că oamenii răi –
Cari se vădesc vrăjmași ai Tăi –
Se tot frământă ne-ncetat
Și capetele și-au ‘nălțat
Cei care Te urăsc. Vorbesc
3Toți, împreună, și urzesc
Planuri pline de vicleșug,
Pe-al Tău popor să-l prindă-n jug.
Ei – împotriva celor care
Îi ocrotești fără-ncetare –
Se-adună și se sfătuiesc
Și-n felu-acesta glăsuiesc:
4„Veniți ca să îi nimicim!
Nicicând să nu mai auzim,
În lume, despre neamu-acel,
Cari este al lui Israel!
5Toți, într-o inimă doar, sânt
Și-n contra Ta fac legământ:
6Al lui Edom neam, Moabiții
Și-asemenea Ismaeliții;
Hagareniții i-au urmat;
7Ghebal s-a mai alăturat;
Amon și Amelec urmară,
Și Filisteni-au venit iară,
Cu-ai Tirului locuitori.
Lângă acești asupritori,
8Asiria s-a așezat,
Iar al ei braț l-a-mprumutat
Copiilor celor pe care,
Urmași, în lume, Lot îi are.
9Fă-le așa cum am văzut,
Lui Madian că i-ai făcut,
Sau lui Sisera. Fă-le-apoi,
Așa precum văzut-am noi
Că lui Iabin i-ai mai făcut,
Atuncea când el a șezut
La apele pârâului
Cari sunt ale Chisonului.
10Fă-le asemenea celor
Care-au pierit lângă En-Dor,
Încât ajuns-au un gunoi,
De îngrășat pământu-apoi.
11De-asemenea, celor pe cari
Îi au aceștia, drept mai mari,
Fă-le la fel ca lui Oreb
Sau cum i-ai făcut lui Zeeb.
Fă cum făcut-ai tuturor,
Cari fost-au domnitori ai lor,
Sau cum Zebah a pătimit,
Ori cum Țalmuna a pățit!
12Căci ei își zic: „Să mergem noi,
Să punem mâna mai apoi,
Pe locuințele pe care,
Acuma, Dumnezeu le are!”
13Ca praful fă-i, Doamne, să fie,
Ca paiul dus de vijelie,
14Ca focul care se-ntețește
Și cari pădurea mistuiește,
Ca flacăra care se-ntinde
Și care munții îi cuprinde!
15Cu vijelii să-i urmărești,
Iar cu furtuni să-i îngrozești!
16Le umple fața de rușine,
Ca să Te caute pe Tine
Și-apoi, cât vor trăi pe lume,
Să caute Sfântul Tău Nume!
17Fă-i ca să fie rușinați
Și pe vecie-nspăimântați!
Rușinea să le umple iară,
Obrazurile și să piară!
18Astfel, să știe că mereu,
Doar Tu Doamne ești Dumnezeu,
Că „Domnul” este al Tău Nume
Și ești Cel Prea Înalt, în lume.
Selectat acum:
Psalmii 83: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Psalmii 83
83
Psalmu-i de-Asaf alcătuit
Și o cântare s-a vădit
1Să nu taci Doamne! Să vorbești!
Nicicând să nu Te odihnești!
2Căci iată că oamenii răi –
Cari se vădesc vrăjmași ai Tăi –
Se tot frământă ne-ncetat
Și capetele și-au ‘nălțat
Cei care Te urăsc. Vorbesc
3Toți, împreună, și urzesc
Planuri pline de vicleșug,
Pe-al Tău popor să-l prindă-n jug.
Ei – împotriva celor care
Îi ocrotești fără-ncetare –
Se-adună și se sfătuiesc
Și-n felu-acesta glăsuiesc:
4„Veniți ca să îi nimicim!
Nicicând să nu mai auzim,
În lume, despre neamu-acel,
Cari este al lui Israel!
5Toți, într-o inimă doar, sânt
Și-n contra Ta fac legământ:
6Al lui Edom neam, Moabiții
Și-asemenea Ismaeliții;
Hagareniții i-au urmat;
7Ghebal s-a mai alăturat;
Amon și Amelec urmară,
Și Filisteni-au venit iară,
Cu-ai Tirului locuitori.
Lângă acești asupritori,
8Asiria s-a așezat,
Iar al ei braț l-a-mprumutat
Copiilor celor pe care,
Urmași, în lume, Lot îi are.
9Fă-le așa cum am văzut,
Lui Madian că i-ai făcut,
Sau lui Sisera. Fă-le-apoi,
Așa precum văzut-am noi
Că lui Iabin i-ai mai făcut,
Atuncea când el a șezut
La apele pârâului
Cari sunt ale Chisonului.
10Fă-le asemenea celor
Care-au pierit lângă En-Dor,
Încât ajuns-au un gunoi,
De îngrășat pământu-apoi.
11De-asemenea, celor pe cari
Îi au aceștia, drept mai mari,
Fă-le la fel ca lui Oreb
Sau cum i-ai făcut lui Zeeb.
Fă cum făcut-ai tuturor,
Cari fost-au domnitori ai lor,
Sau cum Zebah a pătimit,
Ori cum Țalmuna a pățit!
12Căci ei își zic: „Să mergem noi,
Să punem mâna mai apoi,
Pe locuințele pe care,
Acuma, Dumnezeu le are!”
13Ca praful fă-i, Doamne, să fie,
Ca paiul dus de vijelie,
14Ca focul care se-ntețește
Și cari pădurea mistuiește,
Ca flacăra care se-ntinde
Și care munții îi cuprinde!
15Cu vijelii să-i urmărești,
Iar cu furtuni să-i îngrozești!
16Le umple fața de rușine,
Ca să Te caute pe Tine
Și-apoi, cât vor trăi pe lume,
Să caute Sfântul Tău Nume!
17Fă-i ca să fie rușinați
Și pe vecie-nspăimântați!
Rușinea să le umple iară,
Obrazurile și să piară!
18Astfel, să știe că mereu,
Doar Tu Doamne ești Dumnezeu,
Că „Domnul” este al Tău Nume
Și ești Cel Prea Înalt, în lume.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca