Psalmii 88:1-5

O, Domn al mântuirii mele, Zile și nopți, în clipe grele, La Tine strig neîncetat, Pentru că Tu m-ai ascultat! S-ajungă ruga mea fierbinte Să-Ți steie Ție, înainte! Să iei aminte, Domnul meu, La a mea cerere, mereu! Căci sufletul mi-e săturat De răul ce m-a-nconjurat Și-am început să mă pogor Spre locuința morților. În rând – acuma – pus eu sânt, Cu cei ce merg către mormânt. Sunt precum omul care piere, Care lipsit e de putere. Iată, întins mă pomenesc Printre cei morți că mă găsesc. Precum sunt cei uciși, și eu Ajuns-am ca să fiu mereu, Pe care Tu îi despărțești Și-apoi, de ei nu-Ți amintești.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Psalmii 88:1-5