„Descoperirea lui Iisus,
Pe cari i-a dat-o Cel de Sus,
Să poată arăta, prin ea,
Robilor Săi, ce va avea
Să se întâmple în curând.
Ei au primit-o atunci când
Îngerul lui Hristos Iisus,
La robul Său – Ioan – s-a dus,
Și-acesta a mărturisit,
Despre cuvântul auzit,
Cari este al lui Dumnezeu,
Și a vorbit apoi, mereu –
Ca și un martor credincios –
De mărturia lui Hristos,
Făcând astfel, de cunoscut,
Ce-a auzit și ce-a văzut.
Ferice de aceia care
Citesc și-ascultă, dând crezare,
Cuvintelor din prorocie,
Iar după-aceea, au să știe,
Ca lucrurile auzite,
Să le păzească, neclintite!
Căci vremurile s-au scurtat,
Iar timpul s-a apropiat!
Către Bisericile care,
Pământul Asiei le are –
Biserici care șapte sânt –
Ioan trimite-acest cuvânt:
Pace și har, să vină peste
Acestea, de la Cel ce este,
Cel ce era și Cel ce vine –
Cari prin puterea Lui le ține –
Și de la duhurile-aflate
Șapte la număr, așezate,
În fața scaunului care,
Pentru domnie, El îl are,
Și-apoi de la Iisus Hristos –
Cel care-i martor credincios,
Cel care e întâi născut
Din morți, Cel care e știut
Că este Domnul tuturor,
Adică a-mpăraților
Care, în astă lume, sânt
Și stăpânesc peste pământ!
A Lui – Celui cari se vădește,
Necontenit, că ne iubește,
Celui cari, de al nost’ păcat,
Cu al Său sânge, ne-a spălat,
Celui care-a făcut, din noi,
O-mpărăție mai apoi,
Și ne-a făcut preoți, mereu,
Pentru-al Său Tată, Dumnezeu –
Să fie slava și, din plin,
Toată puterea-n veci! Amin.
Iată că în curând, El vine
Și, pe aripi de vânt, se ține;
Oricare ochi Îl va vedea.
Va fi văzut – de-asemenea –
Și de acei cari L-au străpuns.
Atuncea, când va fi ajuns,
Toată sămânța omenească
Are să-nceapă să bocească.
În timpurile care vin,
Așa se va-ntâmpla – Amin –
Când se-mplinește-acest cuvânt.
„Eu, Alfa și Omega, sânt.
Eu, Începutul, sunt numit
Și tot Eu sunt chemat Sfârșit”,
Ne spune Domnul Dumnezeu –
Acela cari este mereu,
Cel ce era, Cel care vine
Și care prin puterea-I ține,
Toate-n picioare, ne-ncetat,
Și-Atotputernic, e chemat.