Apocalipsa 15
15
1„În cer, apoi, am observat,
Un alt semn mare, minunat:
Din depărtare, am zărit,
Cum șapte îngeri s-au ivit.
Șapte urgii, îngeri-acei,
Atuncea, au adus, cu ei.
Urgiile ce le-aduceau,
Cele din urmă se vădeau.
2Apoi, ceva, am mai văzut,
Ceva care mi s-a părut
Că aducea mult, cu o mare –
Cu sticla semănând – în care,
Se vedea foc, amestecat.
Pe marea ‘ceea, s-au aflat
Toți cei care au reușit
Ca fiara s-o fi biruit,
Icoana ei și-asemenea,
Numărul care îl avea.
În a lor mână, am văzut
Că, alăute, au avut,
Iar ele – înțeles-am eu –
Că sunt ale lui Dumnezeu.
3Oamenii care s-au aflat,
Atunci, acolo, au cântat,
Cântarea ce-o cânta, mereu,
Moise – robul lui Dumnezeu –
Și-apoi, a Mielului cântare.
„Atotputernicule mare” –
Ziceau aceia – „am văzut,
Lucrările ce le-ai făcut,
Cât sunt de mari și minunate!
Sunt drepte și adevărate
Căile Tale, ne-ncetat!
Al Neamurilor Împărat,
Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine
4Nu va avea teamă, de Tine?
Și cine are să-ndrăznească,
Numele Tău, să nu-L slăvească?
Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt,
Iar Neamurile, câte sânt
În lume, vor veni, la Tine,
În fața Ta să se închine,
Căci judecățile făcute,
De către Tine, sunt știute
De toți – că fost-au arătate –
Și le-au văzut că-s minunate!”
5După aceea, m-am uitat
Din nou, și mi s-a arătat,
În față-atunci, Templul pe care,
Al mărturiei cort îl are.
El s-a deschis și am zărit
6Că, din lăuntru, au ieșit
Cei șapte îngeri cari purtau
Șapte urgii. În alb, erau
Îngeri-aceia, îmbrăcați,
În in fiind înfășurați.
Erau, de-un alb strălucitor,
Veșmintele îngerilor.
Un brâu de aur le-a cuprins
Straiul și, peste piept, i-a-ncins.
7Atuncea, o făptură vie,
Din cele patru – cum se știe –
Șapte potire a luat –
Din aur – iar apoi le-a dat,
La îngerii cari așteptau.
Pline, potirele erau,
Doar cu mânia Domnului,
Cari viu e-n veacul veacului.
8Templul, îndată, am văzut,
Cum că, de fum, a fost umplut,
Din slava Dumnezeului
Cel viu și a puterii Lui.
Apoi, în Templu, nimenea,
Să intre, nu va mai putea,
Decât atunci când se sfârșesc
Urgiile care lovesc
Fața întregului pământ
Și care, șapte-n număr, sânt.”
Selectat acum:
Apocalipsa 15: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Apocalipsa 15
15
1„În cer, apoi, am observat,
Un alt semn mare, minunat:
Din depărtare, am zărit,
Cum șapte îngeri s-au ivit.
Șapte urgii, îngeri-acei,
Atuncea, au adus, cu ei.
Urgiile ce le-aduceau,
Cele din urmă se vădeau.
2Apoi, ceva, am mai văzut,
Ceva care mi s-a părut
Că aducea mult, cu o mare –
Cu sticla semănând – în care,
Se vedea foc, amestecat.
Pe marea ‘ceea, s-au aflat
Toți cei care au reușit
Ca fiara s-o fi biruit,
Icoana ei și-asemenea,
Numărul care îl avea.
În a lor mână, am văzut
Că, alăute, au avut,
Iar ele – înțeles-am eu –
Că sunt ale lui Dumnezeu.
3Oamenii care s-au aflat,
Atunci, acolo, au cântat,
Cântarea ce-o cânta, mereu,
Moise – robul lui Dumnezeu –
Și-apoi, a Mielului cântare.
„Atotputernicule mare” –
Ziceau aceia – „am văzut,
Lucrările ce le-ai făcut,
Cât sunt de mari și minunate!
Sunt drepte și adevărate
Căile Tale, ne-ncetat!
Al Neamurilor Împărat,
Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine
4Nu va avea teamă, de Tine?
Și cine are să-ndrăznească,
Numele Tău, să nu-L slăvească?
Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt,
Iar Neamurile, câte sânt
În lume, vor veni, la Tine,
În fața Ta să se închine,
Căci judecățile făcute,
De către Tine, sunt știute
De toți – că fost-au arătate –
Și le-au văzut că-s minunate!”
5După aceea, m-am uitat
Din nou, și mi s-a arătat,
În față-atunci, Templul pe care,
Al mărturiei cort îl are.
El s-a deschis și am zărit
6Că, din lăuntru, au ieșit
Cei șapte îngeri cari purtau
Șapte urgii. În alb, erau
Îngeri-aceia, îmbrăcați,
În in fiind înfășurați.
Erau, de-un alb strălucitor,
Veșmintele îngerilor.
Un brâu de aur le-a cuprins
Straiul și, peste piept, i-a-ncins.
7Atuncea, o făptură vie,
Din cele patru – cum se știe –
Șapte potire a luat –
Din aur – iar apoi le-a dat,
La îngerii cari așteptau.
Pline, potirele erau,
Doar cu mânia Domnului,
Cari viu e-n veacul veacului.
8Templul, îndată, am văzut,
Cum că, de fum, a fost umplut,
Din slava Dumnezeului
Cel viu și a puterii Lui.
Apoi, în Templu, nimenea,
Să intre, nu va mai putea,
Decât atunci când se sfârșesc
Urgiile care lovesc
Fața întregului pământ
Și care, șapte-n număr, sânt.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca