Astfel, păcatul – fraților –
În trupul vostru muritor,
Să nu mai dormiteze-acum;
Să nu călcați pe al său drum.
De-al său îndemn, să n-ascultați,
Iar poftele, să nu-i urmați.
Nu dați în stăpânirea lui –
Adică-n a păcatului –
Nicicând, a voastre mădulare,
Pe cari, al vostru trup le are,
S-ajungă – împotriva firii –
Unelte-ale nelegiuirii.
Ci dăruiți-vă, mereu –
Voi înșivă – lui Dumnezeu,
Drept vii, din morți, precum erați.
Deci voi, lui Dumnezeu le dați
Pe ale voastre mădulare,
Spre a fi, astfel, fiecare,
Unelte de neprihănire.
Iată, vă dau, acum, de știre,
Cum că păcatul n-o să poată,
Drept robi, ca să vă mai socoată,
Căci, peste voi, nu stăpânește,
Fiindcă nu se mai găsește
Nimeni, din voi, sub Lege dar,
Pentru că toți sunteți sub har.”