1 Corinteni 7
7
III. RĂSPUNSURI LA PROBLEMELE CORINTENILOR
CĂSĂTORIA ȘI CELIBATUL#7,0 Paul nu le scrie corintenilor un tratat despre căsătorie sau despre celibat. El abordează diferitele situații care-i sunt prezentate în concret.
Căsătoria și datoriile celor căsătoriți
1Referitor la cele ce mi le-ați scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 2Totuși, pentru a evita desfrânările, fiecare [soț] să-și aibă soția lui și fiecare [soție] să-și aibă soțul ei!#7,2 Este subliniat caracterul monogam al căsătoriei creștine, prin care se punea o limită fluidității etice matrimoniale din mediul greco-roman, în care era admis ca normal raportul extramatrimonial al stăpânului cu propriile sclave. 3Soțul să-și împlinească datoria față de soție, la fel și soția față de soț#7,3 Dăruirea de sine este regula fundamentală în raporturile conjugale; orice folosire egoistă a căsătoriei este exclusă.. 4Soția nu este stăpână pe propriul trup, ci soțul; la fel, nici soțul nu este stăpân pe propriul trup, ci soția. 5Să nu vă lipsiți unul de celălalt decât cu consimțământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicați rugăciunii#7,5 Unele manuscrise au: „postului și rugăciunii”. și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească Satàna din cauza nestăpânirii voastre. 6Vă spun lucrul acesta ca o îngăduință, nu ca o poruncă. 7Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, însă fiecare își are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel.
8Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine. 9Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
10Celor căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț! 11Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul, iar soțul să nu-și lase soția!
12Celorlalți le spun eu, nu Domnul#7,12 În v. 12-16, sfântul Paul formulează o dispoziție aparte cu privire la dreptul matrimonial, cunoscută sub numele de „privilegiu paulin”. În Biserica Romano-Catolică, acest privilegiu este aplicat în practică pentru declararea nulității căsătoriei valide între două persoane nebotezate în cazul în care una se botează. Dreptul Canonic acordă posibilitatea recăsătoririi părții botezate în cazul în care fostul soț nu acceptă Botezul și nici nu permite persoanelor botezate să-și trăiască religia (cf. CDC 1159,9).: dacă un frate are o soție necreștină#7,12 Lit.: „necredincios”, dar referința este clară la cel care nu a primit credința în Cristos. și ea consimte să locuiască cu el, să nu o lase! 13Iar dacă o femeie are un soț necreștin și acesta consimte să locuiască cu ea, să nu-și lase soțul, 14căci soțul necreștin este sfințit prin soție, iar soția necreștină este sfințită prin frate#7,14 Unele manuscrise importante, în loc de „frate”, au „bărbat”, altele: „bărbatul creștin”.; altfel, copiii voștri ar fi necurați, însă ei sunt sfinți. 15Dar dacă cel necreștin vrea să se despartă, să se despartă: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v-a chemat la pace. 16Căci cum [poți să] știi, tu, soție, dacă îți vei mântui soțul? Sau cum poți ști, tu, soțule, dacă îți vei mântui soția?
17În afară de aceste cazuri, să umble fiecare așa cum i-a dat Domnul, așa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare! Astfel stabilesc eu în toate Bisericile. 18Cine a fost chemat pe când era circumcis să rămână așa; cine a fost chemat pe când era necircumcis să nu se circumcidă! 19Nici circumcízia nu înseamnă nimic și nici necircumcízia nu înseamnă nimic, ci numai observarea poruncilor lui Dumnezeu. 20Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat! 21Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacă poți să devii liber, mai degrabă profită#7,21 Textul poate fi tradus în două moduri: 1) „dacă poți să devii liber, folosește ocazia!”; 2) „dacă poți să devii liber, profită mai degrabă de starea de sclav!”. Fie într-un caz, fie în celălalt, indiferent de condiția exterioară, importantă este libertatea interioară. Sfântul Paul nu este nici pentru menținerea ordinii sociale, nici pentru răsturnarea ei. Lectura Scrisorii către Filemòn poate fi cel mai bun comentariu la aceste versete., 22căci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului. 23Voi ați fost cumpărați cu un preț mare. Nu deveniți sclavii oamenilor! 24Fraților, fiecare să rămână înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat!
Starea de celibat
25Cât despre fecioare, nu am nicio poruncă de la Domnul, însă le dau un sfat#7,25 Lit.: „părere”., ca unul care am primit de la Domnul [harul] de a fi vrednic de crezare. 26Eu cred că este bine, din cauza dificultății [timpului] de față#7,26 Fără a elimina perspectiva escatologică a întregului fragment, sfântul Paul vede în „necesitatea prezentă” limita pe care viața conjugală o impune idealului dăruirii lui Dumnezeu care este tema dominantă din acest capitol. „Necesitatea prezentă” este echivalentă cu necesitatea care anticipă „suferințele trupului” ( 1Cor 7,28)., e bine ca omul să fie așa: 27ești legat de femeie, nu căuta să te desparți; nu ești legat de femeie, nu căuta femeie! 28Totuși, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Dar aceștia vor avea suferințe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruț.
29Fraților, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca și cum nu ar avea, 30cei care plâng ca și cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca și cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca și cum nu ar poseda, 31cei care se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece#7,31 Alegerea feciorelnică apare drept proclamarea existențială a caracterului trecător al lumii în fața veșniciei oferite de Dumnezeu. Dar caracterul trecător al lumii nu trebuie înțeles în sens unilateral escatologic, ci este vorba de un motiv sapiențial cunoscut în cateheza Noului Testament (cf. 1In 2,17)..
32Eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijește de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului, 33însă cel care este căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum să-i placă soției, 34și este împărțit. Tot așa și femeia necăsătorită, tot așa și fecioara#7,34 Câteva manuscrise vechi adaugă: „necăsătorită”. se îngrijește de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup și în duh, însă cea căsătorită se îngrijește de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului. 35Aceasta o spun spre avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste și conduce la Domnul, fără abatere#7,35 În teologia sfântul Paul, căsătoria nu mai are un caracter absolut, ca în mentalitatea iudaică, în care era condamnat refuzul procreării. Creștinul are posibilitatea de a alege un celibat voluntar în comuniune activă cu Domnul. Istoria omenirii nu mai este o cursă împotriva morții. Învierea lui Cristos a deschis o nouă perspectivă..
36Dacă cineva crede că este o rușine dacă fecioara lui trece de floarea vârstei, și așa trebuie să fie, să facă ceea ce vrea. Nu păcătuiește. Ei să se căsătorească! 37Dar dacă cineva a hotărât în inima lui, cu tărie, fără să fie constrâns și are putere asupra propriei voințe și a judecat astfel în inima sa, să o păstreze fecioară, va face bine. 38Așa încât cel care își dă în căsătorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dă în căsătorie va face și mai bine#7,38 V. 36-38 sunt greu de interpretat. În mod tradițional, „cineva” (v. 36) era identificat cu tatăl sau tutorele fecioarei. Dar dificultatea apare din forma verbului „ei să se căsătorească” (de la „gamèo” v. 36), ținând cont de rolul decisiv al tatălui în stabilirea viitorului copiilor, după tradițiile din lumea orientală antică. Comentariile recente și traducerile moderne îl identifică pe „cineva” cu logodnicul, ținându-se cont de tradiția ebraică ce stabilea un timp (cca un an) între logodnă și nuntă. O nouă dificultate însă apare în v. 38, unde verbul folosit este „gamízo” = „a da în căsătorie”. Sfântul Paul s-ar adresa deci logodnicilor de origine ebraică, ce ajung la credință înainte de celebrarea nunții..
39O femeie este legată cât timp îi trăiește bărbatul. Dar dacă îi moare bărbatul#7,39 Lit.: „adoarme”., este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul#7,39 Văduvele aveau, în general, o situație grea. Recăsătorirea constituia de cele mai multe ori singura posibilitate de rezolvare a crizei economice. În măsura în care, în creștinismul de la început, văduvelor li se acorda un sprijin sigur, perspectiva propusă de sfântul Paul este realizabilă.. 40Însă, după părerea mea, ar fi mai fericită dacă ar rămâne așa. Cred că am și eu Duhul lui Dumnezeu. #1Tim 5,14 #Ef 5,22-33 #Rom 14,19 #Rom 2,25-27 #Gal 5,6; 6,15 #Ef 6,6 #Flm 16 #6,20 #7,17 #Rom 13,11 #1In 2,15-17 #Rom 7,2 #2Cor 10,7
Selectat acum:
1 Corinteni 7: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
1 Corinteni 7
7
III. RĂSPUNSURI LA PROBLEMELE CORINTENILOR
CĂSĂTORIA ȘI CELIBATUL#7,0 Paul nu le scrie corintenilor un tratat despre căsătorie sau despre celibat. El abordează diferitele situații care-i sunt prezentate în concret.
Căsătoria și datoriile celor căsătoriți
1Referitor la cele ce mi le-ați scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 2Totuși, pentru a evita desfrânările, fiecare [soț] să-și aibă soția lui și fiecare [soție] să-și aibă soțul ei!#7,2 Este subliniat caracterul monogam al căsătoriei creștine, prin care se punea o limită fluidității etice matrimoniale din mediul greco-roman, în care era admis ca normal raportul extramatrimonial al stăpânului cu propriile sclave. 3Soțul să-și împlinească datoria față de soție, la fel și soția față de soț#7,3 Dăruirea de sine este regula fundamentală în raporturile conjugale; orice folosire egoistă a căsătoriei este exclusă.. 4Soția nu este stăpână pe propriul trup, ci soțul; la fel, nici soțul nu este stăpân pe propriul trup, ci soția. 5Să nu vă lipsiți unul de celălalt decât cu consimțământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicați rugăciunii#7,5 Unele manuscrise au: „postului și rugăciunii”. și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească Satàna din cauza nestăpânirii voastre. 6Vă spun lucrul acesta ca o îngăduință, nu ca o poruncă. 7Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, însă fiecare își are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel.
8Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine. 9Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
10Celor căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț! 11Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul, iar soțul să nu-și lase soția!
12Celorlalți le spun eu, nu Domnul#7,12 În v. 12-16, sfântul Paul formulează o dispoziție aparte cu privire la dreptul matrimonial, cunoscută sub numele de „privilegiu paulin”. În Biserica Romano-Catolică, acest privilegiu este aplicat în practică pentru declararea nulității căsătoriei valide între două persoane nebotezate în cazul în care una se botează. Dreptul Canonic acordă posibilitatea recăsătoririi părții botezate în cazul în care fostul soț nu acceptă Botezul și nici nu permite persoanelor botezate să-și trăiască religia (cf. CDC 1159,9).: dacă un frate are o soție necreștină#7,12 Lit.: „necredincios”, dar referința este clară la cel care nu a primit credința în Cristos. și ea consimte să locuiască cu el, să nu o lase! 13Iar dacă o femeie are un soț necreștin și acesta consimte să locuiască cu ea, să nu-și lase soțul, 14căci soțul necreștin este sfințit prin soție, iar soția necreștină este sfințită prin frate#7,14 Unele manuscrise importante, în loc de „frate”, au „bărbat”, altele: „bărbatul creștin”.; altfel, copiii voștri ar fi necurați, însă ei sunt sfinți. 15Dar dacă cel necreștin vrea să se despartă, să se despartă: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v-a chemat la pace. 16Căci cum [poți să] știi, tu, soție, dacă îți vei mântui soțul? Sau cum poți ști, tu, soțule, dacă îți vei mântui soția?
17În afară de aceste cazuri, să umble fiecare așa cum i-a dat Domnul, așa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare! Astfel stabilesc eu în toate Bisericile. 18Cine a fost chemat pe când era circumcis să rămână așa; cine a fost chemat pe când era necircumcis să nu se circumcidă! 19Nici circumcízia nu înseamnă nimic și nici necircumcízia nu înseamnă nimic, ci numai observarea poruncilor lui Dumnezeu. 20Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat! 21Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacă poți să devii liber, mai degrabă profită#7,21 Textul poate fi tradus în două moduri: 1) „dacă poți să devii liber, folosește ocazia!”; 2) „dacă poți să devii liber, profită mai degrabă de starea de sclav!”. Fie într-un caz, fie în celălalt, indiferent de condiția exterioară, importantă este libertatea interioară. Sfântul Paul nu este nici pentru menținerea ordinii sociale, nici pentru răsturnarea ei. Lectura Scrisorii către Filemòn poate fi cel mai bun comentariu la aceste versete., 22căci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului. 23Voi ați fost cumpărați cu un preț mare. Nu deveniți sclavii oamenilor! 24Fraților, fiecare să rămână înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat!
Starea de celibat
25Cât despre fecioare, nu am nicio poruncă de la Domnul, însă le dau un sfat#7,25 Lit.: „părere”., ca unul care am primit de la Domnul [harul] de a fi vrednic de crezare. 26Eu cred că este bine, din cauza dificultății [timpului] de față#7,26 Fără a elimina perspectiva escatologică a întregului fragment, sfântul Paul vede în „necesitatea prezentă” limita pe care viața conjugală o impune idealului dăruirii lui Dumnezeu care este tema dominantă din acest capitol. „Necesitatea prezentă” este echivalentă cu necesitatea care anticipă „suferințele trupului” ( 1Cor 7,28)., e bine ca omul să fie așa: 27ești legat de femeie, nu căuta să te desparți; nu ești legat de femeie, nu căuta femeie! 28Totuși, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Dar aceștia vor avea suferințe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruț.
29Fraților, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca și cum nu ar avea, 30cei care plâng ca și cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca și cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca și cum nu ar poseda, 31cei care se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece#7,31 Alegerea feciorelnică apare drept proclamarea existențială a caracterului trecător al lumii în fața veșniciei oferite de Dumnezeu. Dar caracterul trecător al lumii nu trebuie înțeles în sens unilateral escatologic, ci este vorba de un motiv sapiențial cunoscut în cateheza Noului Testament (cf. 1In 2,17)..
32Eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijește de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului, 33însă cel care este căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum să-i placă soției, 34și este împărțit. Tot așa și femeia necăsătorită, tot așa și fecioara#7,34 Câteva manuscrise vechi adaugă: „necăsătorită”. se îngrijește de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup și în duh, însă cea căsătorită se îngrijește de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului. 35Aceasta o spun spre avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste și conduce la Domnul, fără abatere#7,35 În teologia sfântul Paul, căsătoria nu mai are un caracter absolut, ca în mentalitatea iudaică, în care era condamnat refuzul procreării. Creștinul are posibilitatea de a alege un celibat voluntar în comuniune activă cu Domnul. Istoria omenirii nu mai este o cursă împotriva morții. Învierea lui Cristos a deschis o nouă perspectivă..
36Dacă cineva crede că este o rușine dacă fecioara lui trece de floarea vârstei, și așa trebuie să fie, să facă ceea ce vrea. Nu păcătuiește. Ei să se căsătorească! 37Dar dacă cineva a hotărât în inima lui, cu tărie, fără să fie constrâns și are putere asupra propriei voințe și a judecat astfel în inima sa, să o păstreze fecioară, va face bine. 38Așa încât cel care își dă în căsătorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dă în căsătorie va face și mai bine#7,38 V. 36-38 sunt greu de interpretat. În mod tradițional, „cineva” (v. 36) era identificat cu tatăl sau tutorele fecioarei. Dar dificultatea apare din forma verbului „ei să se căsătorească” (de la „gamèo” v. 36), ținând cont de rolul decisiv al tatălui în stabilirea viitorului copiilor, după tradițiile din lumea orientală antică. Comentariile recente și traducerile moderne îl identifică pe „cineva” cu logodnicul, ținându-se cont de tradiția ebraică ce stabilea un timp (cca un an) între logodnă și nuntă. O nouă dificultate însă apare în v. 38, unde verbul folosit este „gamízo” = „a da în căsătorie”. Sfântul Paul s-ar adresa deci logodnicilor de origine ebraică, ce ajung la credință înainte de celebrarea nunții..
39O femeie este legată cât timp îi trăiește bărbatul. Dar dacă îi moare bărbatul#7,39 Lit.: „adoarme”., este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul#7,39 Văduvele aveau, în general, o situație grea. Recăsătorirea constituia de cele mai multe ori singura posibilitate de rezolvare a crizei economice. În măsura în care, în creștinismul de la început, văduvelor li se acorda un sprijin sigur, perspectiva propusă de sfântul Paul este realizabilă.. 40Însă, după părerea mea, ar fi mai fericită dacă ar rămâne așa. Cred că am și eu Duhul lui Dumnezeu. #1Tim 5,14 #Ef 5,22-33 #Rom 14,19 #Rom 2,25-27 #Gal 5,6; 6,15 #Ef 6,6 #Flm 16 #6,20 #7,17 #Rom 13,11 #1In 2,15-17 #Rom 7,2 #2Cor 10,7
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași