1 Regi 17
17
V. CICLUL LUI ILIE#17,0 Fragmentul din 1Rg 17–19 este un text omogen, foarte vechi. Acest ciclu narativ conține extrase dintr-o biografie mai dezvoltată care a fost introdusă împreună cu istoria războaielor lui Ahàb împotriva arameilor (1Rg 20; 22,1-38) între o introducere (16,29-30) și o concluzie (22,39-40); conține informații despre domnia acestui monarh. Intenția autorului este nu numai aceea de a face cunoscută viața profetului, ci și de a trezi credința adormită a israeliților, făcând apel la conștiința lor de popor ales al lui Dumnezeu. Această intenție, mai mult parenetică decât istorică, este demonstrată de faptul că el, nu doar s-a limitat la elemente esențiale, trecând cu vederea multe detalii, dar a și imprimat în relatarea lui o stilizare accentuată.
Seceta
1Ilíe din Tíșbe#17,1 Actuala localitate El-Istíb, la cca 25 km nord de râul Iabòc, în Transiordania., unul dintre locuitorii#17,1 Documentul despre istoria lui Ilie, folosit începând din acest moment, conținea și alte informații referitoare la viața anterioară a profetului. Însă autorul preia doar elementele care coincid cu intenția sa: seceta trebuia să pedepsească apariția și dezvoltarea cultului lui Bàal (1Rg 16,32-33). din Galaád, i-a zis lui Aháb: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, în fața căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie#17,1 După Iosíf Flaviu, această lungă perioadă de secetă este atestată și de istoricul Menàndru din Èfes în timpul domniei lui Itobàl din Tir. Absența ploii și a rouăi nu este atât o pedeapsă a lipsei de pietate a Israèlului, cât mai ales un „semn” al Domnului că el este – și nu Bàal (zeul canaanean al ploii și al fertilității) – cel care dispune de ploaia necesară vegetației și vieții. 1Rg 18 va sublinia atotputernicia și stăpânirea Domnului asupra tuturor elementelor. decât la cuvântul meu”#17,1 Lit.: „la cuvântul gurii mele”..
2Cuvântul Domnului a fost [adresat] către [Ilíe]: 3„Pleacă de aici, întoarce-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherít#17,3 Corespunde cu Wàdi Iabís, la nord de Tíșbe., care este în fața Iordánului! 4Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor#17,4 În locul acestui termen, unii comentatori preferă „arabilor”. Această ipoteză ar fi în continuitate cu alte texte biblice care îi prezintă pe străini venind în ajutorul poporului lui Dumnezeu: Gen 42–47; Rut 1,1; 1Sam 27,1; 1Rg 17,8-9. să se îngrijească de tine acolo”. 5El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. A mers și a locuit lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului. 6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne#17,6 Textul din LXX are: „pâine dimineața și carne seara”. seara, iar el bea apă din pârâu. 7Dar după ceva timp, pârâul a secat, căci nu mai fusese ploaie în țară.
Ilíe, în Sarépta
8Atunci, cuvântul Domnului i-a fost către [Ilíe]: 9„Ridică-te, mergi la Sarépta#17,9 Este un oraș fenician, astăzi numit Sarafànd, aproape de coasta Mării Mediterane, la 15 km sud de Sidòn (cf. Abd v. 20; Lc 4,25-26). din Sidón și rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”. 10[Ilíe] s-a ridicat și a mers la Sarépta. Când a ajuns la poarta cetății, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne! El a strigat către ea și i-a zis: „Adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas ca să beau!”. 11Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine!”#17,11 TM adaugă: „în mâna ta”.. 12Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas și puțin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri”#17,12 Văduvele și orfanii, lipsiți de prezența unui cap de familie, erau oprimați de societatea din vremea respectivă (cf. Is 1,23; 10,2). Ei nu puteau să supraviețuiască decât din pomana care era foarte puțină în perioade de secetă.. 13Ilíe i-a zis: „Nu te teme, mergi și fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi și adu-mi-o; apoi vei face pentru tine și pentru fiul tău! 14Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél:
«Vasul cu făină nu se va termina
și untdelemnul din urcior
nu se va împuțina
până în ziua când Domnul
va da ploaie peste fața pământului»”.
15Ea a mers și a făcut după cuvântul lui Ilíe. Și au mâncat el, ea și casa ei mult timp. 16Vasul cu făină nu s-a terminat și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilíe#17,16 Această înmulțire miraculoasă a făinei și a uleiului este o răsplată pentru caritatea pe care văduva săracă o arată față de omul lui Dumnezeu. Isus (Lc 4,25-26) amintește episodul pentru a sublinia incapacitatea Israèlului de a-i înțelege pe adevărații profeți și răsplata rezervată păgânilor care i-au primit cu generozitate. Pentru Sfinții Părinți, această văduvă este modelul păgânilor chemați la credință..
Învierea fiului văduvei
17După aceea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare. 18[Femeia] i-a zis lui Ilíe: „Ce este între mine și tine#17,18 Este o expresie semită destul de prezentă în Biblie, indicând distanța pe care o persoană o ia în raport cu o alta (cf. Jud 11,12; 2Sam 19,23; 2Rg 3,13; Mc 1,24; In 2,4)., om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi amintești nelegiuirea și să faci să-mi moară fiul?”#17,18 Femeia atribuie moartea fiului prezenței profetului care ar fi pus în lumină păcatele sale ascunse, atrăgând în felul acesta pedeapsa divină.. 19El i-a zis: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el și l-a culcat pe patul lui. 20Apoi l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduiește la ea și să faci să-i moară fiul?”. 21S-a întins de trei ori peste copil#17,21 Acest gest, analog cu cele împlinite de profetul Elizèu ( 2Rg 4,34) și de Paul la Troas (Fap 20,10), are scopul de a sublinia întoarcerea puterii dătătoare de viață a lui Dumnezeu, adevăratul autor al miracolului., l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”. 22Domnul a ascultat glasul lui Ilíe și s-a întors sufletul copilului în el și a fost viu. 23Ilíe a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă și l-a dat mamei lui. Și a zis Ilíe: „Iată, fiul tău este viu!”. 24Femeia i-a zis lui Ilíe: „Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”#17,24 Adevăratul profet este cel a cărui gură vestește un mesaj autentic al Domnului (cf. Dt 18,18; Ier 1,5; 15,19).. #Sir 48,1-11 #Lc 4,25-26; Iac 5,17; Ap 11,6 #Ex 16,8.12 #2Rg 4,1-7 #2Rg 4,8-37
Selectat acum:
1 Regi 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
1 Regi 17
17
V. CICLUL LUI ILIE#17,0 Fragmentul din 1Rg 17–19 este un text omogen, foarte vechi. Acest ciclu narativ conține extrase dintr-o biografie mai dezvoltată care a fost introdusă împreună cu istoria războaielor lui Ahàb împotriva arameilor (1Rg 20; 22,1-38) între o introducere (16,29-30) și o concluzie (22,39-40); conține informații despre domnia acestui monarh. Intenția autorului este nu numai aceea de a face cunoscută viața profetului, ci și de a trezi credința adormită a israeliților, făcând apel la conștiința lor de popor ales al lui Dumnezeu. Această intenție, mai mult parenetică decât istorică, este demonstrată de faptul că el, nu doar s-a limitat la elemente esențiale, trecând cu vederea multe detalii, dar a și imprimat în relatarea lui o stilizare accentuată.
Seceta
1Ilíe din Tíșbe#17,1 Actuala localitate El-Istíb, la cca 25 km nord de râul Iabòc, în Transiordania., unul dintre locuitorii#17,1 Documentul despre istoria lui Ilie, folosit începând din acest moment, conținea și alte informații referitoare la viața anterioară a profetului. Însă autorul preia doar elementele care coincid cu intenția sa: seceta trebuia să pedepsească apariția și dezvoltarea cultului lui Bàal (1Rg 16,32-33). din Galaád, i-a zis lui Aháb: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, în fața căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie#17,1 După Iosíf Flaviu, această lungă perioadă de secetă este atestată și de istoricul Menàndru din Èfes în timpul domniei lui Itobàl din Tir. Absența ploii și a rouăi nu este atât o pedeapsă a lipsei de pietate a Israèlului, cât mai ales un „semn” al Domnului că el este – și nu Bàal (zeul canaanean al ploii și al fertilității) – cel care dispune de ploaia necesară vegetației și vieții. 1Rg 18 va sublinia atotputernicia și stăpânirea Domnului asupra tuturor elementelor. decât la cuvântul meu”#17,1 Lit.: „la cuvântul gurii mele”..
2Cuvântul Domnului a fost [adresat] către [Ilíe]: 3„Pleacă de aici, întoarce-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherít#17,3 Corespunde cu Wàdi Iabís, la nord de Tíșbe., care este în fața Iordánului! 4Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor#17,4 În locul acestui termen, unii comentatori preferă „arabilor”. Această ipoteză ar fi în continuitate cu alte texte biblice care îi prezintă pe străini venind în ajutorul poporului lui Dumnezeu: Gen 42–47; Rut 1,1; 1Sam 27,1; 1Rg 17,8-9. să se îngrijească de tine acolo”. 5El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. A mers și a locuit lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului. 6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne#17,6 Textul din LXX are: „pâine dimineața și carne seara”. seara, iar el bea apă din pârâu. 7Dar după ceva timp, pârâul a secat, căci nu mai fusese ploaie în țară.
Ilíe, în Sarépta
8Atunci, cuvântul Domnului i-a fost către [Ilíe]: 9„Ridică-te, mergi la Sarépta#17,9 Este un oraș fenician, astăzi numit Sarafànd, aproape de coasta Mării Mediterane, la 15 km sud de Sidòn (cf. Abd v. 20; Lc 4,25-26). din Sidón și rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”. 10[Ilíe] s-a ridicat și a mers la Sarépta. Când a ajuns la poarta cetății, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne! El a strigat către ea și i-a zis: „Adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas ca să beau!”. 11Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine!”#17,11 TM adaugă: „în mâna ta”.. 12Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas și puțin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri”#17,12 Văduvele și orfanii, lipsiți de prezența unui cap de familie, erau oprimați de societatea din vremea respectivă (cf. Is 1,23; 10,2). Ei nu puteau să supraviețuiască decât din pomana care era foarte puțină în perioade de secetă.. 13Ilíe i-a zis: „Nu te teme, mergi și fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi și adu-mi-o; apoi vei face pentru tine și pentru fiul tău! 14Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél:
«Vasul cu făină nu se va termina
și untdelemnul din urcior
nu se va împuțina
până în ziua când Domnul
va da ploaie peste fața pământului»”.
15Ea a mers și a făcut după cuvântul lui Ilíe. Și au mâncat el, ea și casa ei mult timp. 16Vasul cu făină nu s-a terminat și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilíe#17,16 Această înmulțire miraculoasă a făinei și a uleiului este o răsplată pentru caritatea pe care văduva săracă o arată față de omul lui Dumnezeu. Isus (Lc 4,25-26) amintește episodul pentru a sublinia incapacitatea Israèlului de a-i înțelege pe adevărații profeți și răsplata rezervată păgânilor care i-au primit cu generozitate. Pentru Sfinții Părinți, această văduvă este modelul păgânilor chemați la credință..
Învierea fiului văduvei
17După aceea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare. 18[Femeia] i-a zis lui Ilíe: „Ce este între mine și tine#17,18 Este o expresie semită destul de prezentă în Biblie, indicând distanța pe care o persoană o ia în raport cu o alta (cf. Jud 11,12; 2Sam 19,23; 2Rg 3,13; Mc 1,24; In 2,4)., om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi amintești nelegiuirea și să faci să-mi moară fiul?”#17,18 Femeia atribuie moartea fiului prezenței profetului care ar fi pus în lumină păcatele sale ascunse, atrăgând în felul acesta pedeapsa divină.. 19El i-a zis: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el și l-a culcat pe patul lui. 20Apoi l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduiește la ea și să faci să-i moară fiul?”. 21S-a întins de trei ori peste copil#17,21 Acest gest, analog cu cele împlinite de profetul Elizèu ( 2Rg 4,34) și de Paul la Troas (Fap 20,10), are scopul de a sublinia întoarcerea puterii dătătoare de viață a lui Dumnezeu, adevăratul autor al miracolului., l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”. 22Domnul a ascultat glasul lui Ilíe și s-a întors sufletul copilului în el și a fost viu. 23Ilíe a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă și l-a dat mamei lui. Și a zis Ilíe: „Iată, fiul tău este viu!”. 24Femeia i-a zis lui Ilíe: „Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”#17,24 Adevăratul profet este cel a cărui gură vestește un mesaj autentic al Domnului (cf. Dt 18,18; Ier 1,5; 15,19).. #Sir 48,1-11 #Lc 4,25-26; Iac 5,17; Ap 11,6 #Ex 16,8.12 #2Rg 4,1-7 #2Rg 4,8-37
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași