1 Regi 19
19
ILIE, LA MUNTELE HÓREB
Drumul spre Hóreb
1Aháb i-a făcut cunoscut Izabèlei tot ce făcuse Ilíe și cum i-a ucis cu sabia pe toți profeții. 2Izabéla a trimis un mesager la Ilíe să-i spună: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei! 3[Ilíe], când a văzut#19,3 LXX are: „s-a temut”., s-a ridicat și a mers pentru a-și salva viața; a ajuns la Béer-Șéba#19,3 La sud de Regatul lui Iùda, la marginea deșertului. Profetul evită Regatul lui Iùda, întrucât domnitor era Iosafàt, înrudit cu Ahàb., [care e] în Iúda, și l-a lăsat acolo pe slujitorul său. 4Iar el a mers în pustiu cale de o zi; a ajuns și a șezut sub un ienupăr#19,4 Este vorba de „Genísta Rætàm”, o plantă leguminoasă destul de răspândită în bazinul Mării Moarte, cu frunze puține și totuși destul de umbroasă.. Atunci a cerut să moară#19,4 Lit.: „a cerut ca sufletul său să moară”., zicând: „Ajunge, acum, Doamne, ia-mi viața, pentru că nu sunt mai bun decât părinții mei!”. 5S-a întins și a adormit sub ienupăr. Dar, iată, un mesager l-a atins și i-a spus: „Ridică-te și mănâncă!”. 6Atunci a văzut aproape de capul său o turtă coaptă pe pietre și un urcior cu apă. A mâncat și a băut; apoi s-a întins din nou. 7Dar îngerul Domnului s-a întors pentru a doua oară, l-a lovit și i-a zis: „Ridică-te și mănâncă, pentru că e lung#19,7 Lit.: „mult”. pentru tine drumul!”. 8El s-a sculat, a mâncat și a băut; și, cu puterea acelei hrane#19,8 S-a presupus că Ilie, în timpul întregii călătorii, ar fi postit așa cum a făcut-o Moise. Biserica vede în această hrană simbolul pâinii euharistice care dă tărie omului în timpul pelerinajului pământesc., a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la muntele lui Dumnezeu, Hóreb#19,8 Voind să salveze alianța și să restabilească puritatea credinței, Ilie va merge acolo unde adevăratul Dumnezeu s-a revelat (Ex 3; 33,18–34,9) și unde a fost încheiată alianța (Ex 19; 24; 34,10-28). El își leagă activitatea direct de cea a lui Moise. Apropiați unul de altul de teofania de pe muntele Hòreb, Moise și Ilie vor fi împreună la schimbarea la față a lui Cristos (Mt 17,1-9 și par.)..
Întâlnirea lui Ilíe cu Dumnezeu
9A ajuns acolo, la peșteră#19,9 Probabil este vorba despre aceeași peșteră în care s-a refugiat Moise în timpul apariției lui Dumnezeu (Ex 33,22)., și a adormit acolo; și, iată, a fost [adresat] un cuvânt al Domnului către el: „Ce faci aici, Ilíe?”. 10El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaót, pentru că fiii lui Israél au abandonat alianța ta, au demolat altarele tale și i-au ucis cu sabia pe profeții tăi; am rămas doar eu, însă caută viața mea pentru a o lua”. 11[Domnul] i-a zis: „Ieși și stai pe munte în fața Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!”. Atunci a fost un vânt mare și puternic, să rupă munții și să despice stâncile în fața Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. 12După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de liniște adâncă#19,12 Pentru Ilie, o astfel de tăcere trebuie să fi fost în același timp neliniștitoare, dar și plină de semnificații. Dacă celelalte semne (vântul puternic, cutremurul, focul) vesteau o acțiune negativă, distructivă din partea lui Dumnezeu (cf. v. 15-17), acest sunet de liniște adâncă trebuie să fi fost în relație cu acțiunea pozitivă creatoare și mântuitoare a Domnului, care a menținut în poporul său un rest viu și plin de credință, cei șapte mii de oameni menționați în v. 18. Tăcerea care înconjoară venirea Domnului este totodată o notă împotriva zeului Bàal, zeul furtunii.. 13Când l-a auzit Ilíe, și-a acoperit fața cu mantaua#19,13 Nicio creatură nu poate să-l vadă pe Dumnezeu față către față; așadar, trebuie să-și ascundă fața dinaintea lui (cf. Ex 33,20-33; Is 6,2). Ex 33,11 e o excepție., a ieșit și a stat la intrarea peșterii; și, iată, a fost o voce către el: „Ce faci aici, Ilíe?”. 14El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaót, pentru că au abandonat alianța ta fiii lui Israél, au demolat altarele tale și i-au ucis cu sabia pe profeții tăi; am rămas doar eu, însă caută viața mea pentru a o lua”.
15Domnul i-a spus: „Mergi, întoarce-te pe calea ta, spre pustiul Damáscului; când ajungi, unge-l pe Hazaél#19,15 De fapt, Elizèu este cel care l-a pus pe Hazaèl pe tronul din Damàsc (cf. 2Rg 8,7-15). rege peste Arám, 16pe Iehú#19,16 Ièhu a fost consacrat rege de Elizèu prin unul dintre discipolii săi (cf. 2Rg 9,1-13). , fiul lui Nimsí, unge-l rege peste Israél și pe Elizéu#19,16 Din tradiția biblică, nu rezultă că și profeții erau unși. Expresia este aici folosită în paralelism cu Hazaèl și Ièhu., fiul lui Șafát din Ábel-Mehóla#19,16 Se află undeva la sud de Bet-Șeàn (cf. 1Rg 4,12), dar localizarea este nesigură., unge-l profet în locul tău! 17Pe cel care va scăpa de sabia lui Hazaél îl va ucide Iehú, iar pe cel care va scăpa de sabia lui Iehú îl va ucide Elizéu. 18Dar am păstrat în Israél șapte mii#19,18 De fapt este un număr nedefinit, disproporționat în comparație cu întregul popor; dar este un grup care nu va accepta idolatria și, împreună cu profetul Ilie, vor constitui „restul” pe care se va sprijini reînnoirea religioasă a națiunii ebraice. [de oameni] ai căror genunchi nu s-au plecat înaintea lui Báal și ale căror guri nu l-au sărutat”.
Chemarea lui Elizéu
19[Ilíe] a plecat de acolo și l-a găsit pe Elizéu, fiul lui Șafát. El ara cu douăsprezece perechi#19,19 Faptul subliniază că Elizèu era un bogat proprietar de pământ. de boi înaintea lui, iar el era cu a douăsprezecea [pereche]. Ilíe a trecut pe lângă el și și-a aruncat mantaua peste el#19,19 În Orientul Antic, mantaua este simbolul personalității și al drepturilor posesorului său. Cedându-i mantaua lui Elizèu, Ilie îi transmite și puterea făcătoare de minuni legată de ea (cf. 2Rg 2,8).. 20[Elizéu] a părăsit boii, a alergat după Ilíe și i-a zis: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu și pe mama mea și voi veni după tine!”. [Ilíe] i-a răspuns: „Mergi și întoarce-te#19,20 Contrar lui Ilie, Isus nu a permis acest gest familial unuia dintre discipolii săi (cf. Lc 9,61-62)., căci [știi] ce ți-am făcut!”. 21S-a întors din urma lui, a luat o pereche de boi, i-a înjunghiat, iar cu plugul#19,21 Lit.: „instrumentele”. de la [acești] boi le-a fiert carnea, a dat-o poporului și au mâncat. Apoi s-a ridicat, a mers după Ilíe și i-a slujit. #18,40 #Num 11,15 #Rom 11,3 #Rom 11,4
Selectat acum:
1 Regi 19: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
1 Regi 19
19
ILIE, LA MUNTELE HÓREB
Drumul spre Hóreb
1Aháb i-a făcut cunoscut Izabèlei tot ce făcuse Ilíe și cum i-a ucis cu sabia pe toți profeții. 2Izabéla a trimis un mesager la Ilíe să-i spună: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei! 3[Ilíe], când a văzut#19,3 LXX are: „s-a temut”., s-a ridicat și a mers pentru a-și salva viața; a ajuns la Béer-Șéba#19,3 La sud de Regatul lui Iùda, la marginea deșertului. Profetul evită Regatul lui Iùda, întrucât domnitor era Iosafàt, înrudit cu Ahàb., [care e] în Iúda, și l-a lăsat acolo pe slujitorul său. 4Iar el a mers în pustiu cale de o zi; a ajuns și a șezut sub un ienupăr#19,4 Este vorba de „Genísta Rætàm”, o plantă leguminoasă destul de răspândită în bazinul Mării Moarte, cu frunze puține și totuși destul de umbroasă.. Atunci a cerut să moară#19,4 Lit.: „a cerut ca sufletul său să moară”., zicând: „Ajunge, acum, Doamne, ia-mi viața, pentru că nu sunt mai bun decât părinții mei!”. 5S-a întins și a adormit sub ienupăr. Dar, iată, un mesager l-a atins și i-a spus: „Ridică-te și mănâncă!”. 6Atunci a văzut aproape de capul său o turtă coaptă pe pietre și un urcior cu apă. A mâncat și a băut; apoi s-a întins din nou. 7Dar îngerul Domnului s-a întors pentru a doua oară, l-a lovit și i-a zis: „Ridică-te și mănâncă, pentru că e lung#19,7 Lit.: „mult”. pentru tine drumul!”. 8El s-a sculat, a mâncat și a băut; și, cu puterea acelei hrane#19,8 S-a presupus că Ilie, în timpul întregii călătorii, ar fi postit așa cum a făcut-o Moise. Biserica vede în această hrană simbolul pâinii euharistice care dă tărie omului în timpul pelerinajului pământesc., a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la muntele lui Dumnezeu, Hóreb#19,8 Voind să salveze alianța și să restabilească puritatea credinței, Ilie va merge acolo unde adevăratul Dumnezeu s-a revelat (Ex 3; 33,18–34,9) și unde a fost încheiată alianța (Ex 19; 24; 34,10-28). El își leagă activitatea direct de cea a lui Moise. Apropiați unul de altul de teofania de pe muntele Hòreb, Moise și Ilie vor fi împreună la schimbarea la față a lui Cristos (Mt 17,1-9 și par.)..
Întâlnirea lui Ilíe cu Dumnezeu
9A ajuns acolo, la peșteră#19,9 Probabil este vorba despre aceeași peșteră în care s-a refugiat Moise în timpul apariției lui Dumnezeu (Ex 33,22)., și a adormit acolo; și, iată, a fost [adresat] un cuvânt al Domnului către el: „Ce faci aici, Ilíe?”. 10El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaót, pentru că fiii lui Israél au abandonat alianța ta, au demolat altarele tale și i-au ucis cu sabia pe profeții tăi; am rămas doar eu, însă caută viața mea pentru a o lua”. 11[Domnul] i-a zis: „Ieși și stai pe munte în fața Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!”. Atunci a fost un vânt mare și puternic, să rupă munții și să despice stâncile în fața Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. 12După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de liniște adâncă#19,12 Pentru Ilie, o astfel de tăcere trebuie să fi fost în același timp neliniștitoare, dar și plină de semnificații. Dacă celelalte semne (vântul puternic, cutremurul, focul) vesteau o acțiune negativă, distructivă din partea lui Dumnezeu (cf. v. 15-17), acest sunet de liniște adâncă trebuie să fi fost în relație cu acțiunea pozitivă creatoare și mântuitoare a Domnului, care a menținut în poporul său un rest viu și plin de credință, cei șapte mii de oameni menționați în v. 18. Tăcerea care înconjoară venirea Domnului este totodată o notă împotriva zeului Bàal, zeul furtunii.. 13Când l-a auzit Ilíe, și-a acoperit fața cu mantaua#19,13 Nicio creatură nu poate să-l vadă pe Dumnezeu față către față; așadar, trebuie să-și ascundă fața dinaintea lui (cf. Ex 33,20-33; Is 6,2). Ex 33,11 e o excepție., a ieșit și a stat la intrarea peșterii; și, iată, a fost o voce către el: „Ce faci aici, Ilíe?”. 14El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaót, pentru că au abandonat alianța ta fiii lui Israél, au demolat altarele tale și i-au ucis cu sabia pe profeții tăi; am rămas doar eu, însă caută viața mea pentru a o lua”.
15Domnul i-a spus: „Mergi, întoarce-te pe calea ta, spre pustiul Damáscului; când ajungi, unge-l pe Hazaél#19,15 De fapt, Elizèu este cel care l-a pus pe Hazaèl pe tronul din Damàsc (cf. 2Rg 8,7-15). rege peste Arám, 16pe Iehú#19,16 Ièhu a fost consacrat rege de Elizèu prin unul dintre discipolii săi (cf. 2Rg 9,1-13). , fiul lui Nimsí, unge-l rege peste Israél și pe Elizéu#19,16 Din tradiția biblică, nu rezultă că și profeții erau unși. Expresia este aici folosită în paralelism cu Hazaèl și Ièhu., fiul lui Șafát din Ábel-Mehóla#19,16 Se află undeva la sud de Bet-Șeàn (cf. 1Rg 4,12), dar localizarea este nesigură., unge-l profet în locul tău! 17Pe cel care va scăpa de sabia lui Hazaél îl va ucide Iehú, iar pe cel care va scăpa de sabia lui Iehú îl va ucide Elizéu. 18Dar am păstrat în Israél șapte mii#19,18 De fapt este un număr nedefinit, disproporționat în comparație cu întregul popor; dar este un grup care nu va accepta idolatria și, împreună cu profetul Ilie, vor constitui „restul” pe care se va sprijini reînnoirea religioasă a națiunii ebraice. [de oameni] ai căror genunchi nu s-au plecat înaintea lui Báal și ale căror guri nu l-au sărutat”.
Chemarea lui Elizéu
19[Ilíe] a plecat de acolo și l-a găsit pe Elizéu, fiul lui Șafát. El ara cu douăsprezece perechi#19,19 Faptul subliniază că Elizèu era un bogat proprietar de pământ. de boi înaintea lui, iar el era cu a douăsprezecea [pereche]. Ilíe a trecut pe lângă el și și-a aruncat mantaua peste el#19,19 În Orientul Antic, mantaua este simbolul personalității și al drepturilor posesorului său. Cedându-i mantaua lui Elizèu, Ilie îi transmite și puterea făcătoare de minuni legată de ea (cf. 2Rg 2,8).. 20[Elizéu] a părăsit boii, a alergat după Ilíe și i-a zis: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu și pe mama mea și voi veni după tine!”. [Ilíe] i-a răspuns: „Mergi și întoarce-te#19,20 Contrar lui Ilie, Isus nu a permis acest gest familial unuia dintre discipolii săi (cf. Lc 9,61-62)., căci [știi] ce ți-am făcut!”. 21S-a întors din urma lui, a luat o pereche de boi, i-a înjunghiat, iar cu plugul#19,21 Lit.: „instrumentele”. de la [acești] boi le-a fiert carnea, a dat-o poporului și au mâncat. Apoi s-a ridicat, a mers după Ilíe și i-a slujit. #18,40 #Num 11,15 #Rom 11,3 #Rom 11,4
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași