1 Regi 2
2
Testamentul și moartea lui Davíd#2,0 Testamentul lui Davíd cuprinde recomandări de natură religioasă (v. 1-4) și politică (v. 5-9). Este o notă redacțională care se inspiră din 2Sam 5,4-5 și amintește de moartea suveranului, urmată de înmormântarea în cetatea lui (1Rg 2,10-11).
1S-au apropiat zilele lui Davíd să moară și i-a dat porunci lui Solomón, fiul său, zicând: 2„Eu merg pe calea întregului pământ#2,2 Formulă ebraică pentru a indica destinul comun tuturor: „moartea”.. Întărește-te și fii bărbat! 3Păzește ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și învățăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reușești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge! 4Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ține căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu va lipsi#2,4 Lit.: „nu va fi tăiat”. om de pe tronul lui Israél.
5Tu știi ce mi-a făcut Ióab, fiul Țerúiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israél, lui Abnér, fiul lui Ner, și lui Amasá, fiul lui Iéter. I-a omorât și a vărsat sânge de război#2,5 A ucide în timp de război nu era un asasinat care să ceară răzbunare. în timp de pace și a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui și pe sandalele#2,5 Regele putea fi considerat responsabil înaintea lui Dumnezeu și înaintea opiniei publice de actele comise de slujitorii săi. Cele două crime comise de Ioàb ar fi pus persoana regală într-o situație delicată. lui pe care le avea în picioare. 6Fă după înțelepciunea ta, dar să nu lași să coboare perii lui albi în pace în locuința morților! 7Față de fiii lui Barzilái din Galaád să arăți bunăvoință! Să fie între cei care mănâncă la masa ta!#2,7 A mânca la masa unui rege însemna a fi un protejat (2Rg 25,29-30) sau, în alte situații, a fi ținut sub supraveghere (2Sam 9,10-11). Aici este vorba de primul caz. Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalóm, fratele tău. 8Iată, cu tine este Șiméi, fiul lui Ghéra din [tribul lui] Beniamín, din Bahurím. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanáim. Dar a coborât înaintea mea la Iordán și i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia». 9Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci ești un om înțelept și știi ceea ce trebuie să-i faci și cum să cobori în sânge perii lui albi#2,9 Un blestem, odată pronunțat, nu putea fi revocat. Suprimând autorul acestuia, se putea spera să se scape de acest blestem. În bunătatea lui, Davíd nu a intervenit până acum. Deoarece blestemul ar fi putut să cadă asupra fiilor săi, îi transmite lui Solomòn obligația de a-l nimici pe Șimèi. Această execuție este mai degrabă o purificare de urmările care ar fi putut să amenințe dinastia. în locuința morților!”#2,9 Lit.: „Șeòl”. Este lumea de sub pământ, dincolo de mormânt, unde coboară toți oamenii după moarte, reduși la simple umbre (după o concepție pe care israeliții o împărtășeau cu toți orientalii)..
10Davíd a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui Davíd#2,10 După săpăturile arheologice recente, corespunde cu partea meridională a colinei Òfel, colina orientală a Ierusalímului, nu departe de Fântâna Fecioarei. Fără niciun fundament, mai întâi musulmanii, iar acum și evreii au plasat mormântul lui Davíd în sala inferioară a Cenacolului.. 11Zilele cât Davíd a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani#2,11 Probabil este o cifră rotundă corespunzând duratei unei generații.: la Hebrón a domnit șapte ani, iar la Ierusalím a domnit treizeci și trei de ani.
Moartea lui Adonía#2,12 După concepția timpului, haremul unui rege defunct trecea în mod automat la succesorul său, iar posedarea uneia dintre femei îi conferă un anumit drept la succesiune (cf. 2Sam 3,7-8; 12,8; 16,21-22). Din acest motiv, Adonía îi cere fratelui, prin mijlocirea Batșèbei, mâna lui Abișag, care, deși nu a fost concubina lui Davíd ( 1Rg 1,4), era considerată ca atare de opinia publică. Intuind capcana, Solomòn reacționează prompt și se angajează să-l suprime pe fratele său în aceeași zi.
12Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, și stăpânirea lui s-a întărit foarte mult. 13Adonía, fiul lui Haghít, a venit la Batșéba, mama lui Solomón. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”. 14Și a spus: „Am să-ți zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbește!”. 15Și el a zis: „Tu știi că stăpânirea era a mea și că tot Israélul își îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors și a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el. 16Acum, am o singură întrebare să-ți adresez: nu-ți întoarce fața!”. Ea i-a zis: „Vorbește!”. 17El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomón – căci nu-și va întoarce fața de la tine – să mi-o dea pe Abișág din Șúnem de soție!”. 18Batșéba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”. 19Batșéba a mers la regele Solomón să-i vorbească despre Adonía. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei și a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui și ea a stat la dreapta lui#2,19 Onorurile rezervate de Solomòn pentru Batșeba contrastează cu primirea modestă pe care i-a făcut-o Davíd mai înainte (1Rg 1,16.31). La curțile regale orientale, mama regelui avea un rol deosebit, exprimat prin termenul „Gᵊbîrâ” (= „Stăpâna cea Mare”, cf. 15,13), și se bucura de puteri cu mult superioare acelora ale unei simple mame asupra propriului fiu.. 20Apoi a zis: „Am să-ți adresez o mică rugăminte: nu-ți întoarce fața de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce fața de la tine!”. 21Ea a zis: „Abișág din Șúnem să fie dată de soție fratelui tău Adonía!”. 22Regele Solomón a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abișág din Șúnem pentru Adonía? Cere împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine și cu el sunt Abiatár, preotul, și Ióab, fiul Țerúiei!”. 23Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieții sale a zis Adonía cuvintele acestea! 24Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, și care mi-a făcut o casă#2,24 Se referă în mod special la descendența unui rege și, prin urmare, la dinastie (cf. 2Sam 7,11-16; 1Rg 11,38; 12,16; 13,8)., după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”. 25Regele Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, care l-a lovit [pe Adonía] și el a murit.
Soarta lui Abiatár și a lui Ióab#2,26 Abiatàr și Ioàb cad și ei victime ale reacției lui Solomòn. Din cauza caracterului sacru datorat contactului cu arca și din cauza meritelor personale față de Davíd, primul este izolat în teritoriul lui de la Anatot, o cetate levitică la nord-est de Ierusalím unde se va naște profetul Ieremia (Ier 1,1). Ioàb, în schimb, la porunca lui Solomòn, a fost ucis lângă altarul de jertfă unde se refugiase în speranța că va fi cruțat (același lucru l-a făcut și Adonía: 1Rg 1,50). Abiatàr este înlocuit de Sadòc ca mare preot, iar Ioàb, de Benàia, la comanda armatei.
26Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci ești un om sortit morții! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianța Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu”#2,26 Lit.: „te-ai umilit în tot ce s-a umilit tatăl meu”.. 27Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Șílo.
28A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului. 29I-au făcut cunoscut regelui Solomón că Ióab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, zicându-i: „Mergi și lovește-l!”#2,29 LXX are: „Și i-au dat de știre lui Solomòn: «Ioàb a fugit în cortul Domnului și, iată, se ține de coarnele altarului». A trimis la Ioàb zicând: «Ce ai de ai fugit la altar?». A răspuns Ioàb: «Fiindcă m-am temut de fața ta, am fugit la Domnul». Atunci regele Solomòn l-a trimis pe Banaias, fiul lui Iodàe, zicându-i: «Du-te, omoară-l și îngroapă-l»”.. 30Benáia a ajuns la cortul Domnului și i-a zis lui Ióab: „Așa spune regele: «Ieși!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri!”#2,30 Procedura din Ex 21,14 nega dreptul la refugiu în templu pentru criminalul voluntar, dar interzicea în același timp uciderea lui în spațiul sacru. Benàia îi poruncește lui Ioàb să iasă din templu (cf. 2Rg 11,15-16), dar acesta refuză pentru a face să coboare asupra lui Solomòn violarea locului sacru.. Benáia a spus lucrul acesta regelui: „Așa a vorbit Ióab și așa mi-a răspuns”. 31Regele i-a zis lui Benáia: „Fă cum a zis! Lovește-l și îngroapă-l! Îndepărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ióab degeaba! 32Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu știa: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, și pe Amasá, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda. 33Să cadă sângele lor asupra capului lui Ióab și asupra capului descendenței lui pentru totdeauna! Dar Davíd, descendența lui, casa lui și tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”. 34Benáia, fiul lui Iehoiáda, a mers, l-a lovit pe Ióab și l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu#2,34 Probabil în pustiul lui Iùda, la sud-est de Ierusalím, întrucât familia lui își avea domiciliul la Betleem ( 2Sam 2,32).. 35Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc#2,35 În Orientul Antic, ideologia regală presupunea o legătură strânsă între regalitate și preoție. În Israèl însă, cele două instituții au fost întotdeauna separate și uneori chiar antagoniste. Aici însă, regele îl numește și îl destituie pe marele preot pe care îl consideră un funcționar de același nivel cu comandantul armatei (cf. 2Sam 8,17; 20,25; 1Rg 4,4)., preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár#2,35 LXX are: „În locul lui, regele l-a pus pe Banàias, fiul lui Iodaie, căpetenie peste oaste și domnia s-a așezat temeinic peste Ierusalím, iar pe Sadòc, preotul, l-a pus regele ca mare preot în locul lui Abiathàr. 35a Și i-a dat Domnul lui Solomòn chibzuință și foarte multă înțelepciune și lărgime de inimă cât nisipul [de la țărmul] mării. 35b Și chibzuința lui Solomòn a sporit cu mult peste chibzuința celor din vechime, mai mult decât a tuturor înțelepților Egiptului. 35c Și a luat-o de soție pe fiica lui Faraòn și a adus-o în cetatea lui Davíd până ce și-a isprăvit el casa lui, căci mai întâi de toate [a terminat] Casa Domnului și zidul dimprejurul Ierusalímului. În șapte ani le-a făcut și le-a isprăvit. 35d Solomòn avea șaptezeci de mii de purtători de poveri și optzeci de mii de pietrari la munte. 35e Și a făcut Solomòn «marea» cu proptelele ei, și spălătoarele cele mari și stâlpii și fântâna din curte, și marea de aramă. 35f Și a zidit cetățuia cu întăriturile ei și a făcut o trecere prin [zidul] cetății lui Davíd și astfel fata Faraònului s-a mutat din cetatea lui Davíd în casa ei pe care i-o clădise. Atunci a zidit cetățuia. 35g Și Solomòn aducea de trei ori pe an arderi de tot și [jertfe de] pace pe altarul pe care îl zidise Domnului și tămâia dinaintea Domnului. Și a isprăvit Casa. 35h Aceștia sunt mai marii numiți peste lucrările lui Solomòn: trei mii șase sute de supraveghetori peste poporul care făcea lucrările. 35i Și a zidit Assùr, Màgdo, Gàzer, Baithorònul de sus și Bàalàth. 35k Dar numai după ce a zidit Casa Domnului și zidul de împrejmuire al Ierusalímului, după aceea a zidit aceste cetăți. 35l Pe când încă trăia Davíd, îi poruncise lui Solomòn, zicând: «Iată, cu tine este Semèi, fiul lui Gèra, din seminția lui Ieminí, din Hebròn. 35m Acesta m-a blestemat cu dureros blestem în ziua când am venit la Tabère. 35n Iar el mi-a ieșit înainte și m-am jurat pe Domnul cu privire la el, zicând: ‹Nu va fi ucis de sabie!›. 35o Dar tu să nu-l socotești fără vină, căci ești bărbat priceput și vei ști ce să faci cu el și să-i cobori căruntețea însângerată în lăcașul morților»”..
Neascultarea și moartea lui Șiméi#2,36 Solomòn nu poate să-i impute nicio crimă bogatului reprezentant al tribului lui Beniamín, Șimèi, căruia Davíd îi iertase blestemele grele adresate în timp ce fugea din fața lui Absalòm (2Sam 16,5-14). Însă violarea unui ordin și a unui jurământ îi oferă suveranului, din punct de vedere juridic, dreptul de a-l trimite la moarte.
36Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Construiește-ți o casă la Ierusalím! Locuiește în ea și nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta. 37În ziua când vei ieși să treci pârâul Cédron, să știi că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău”. 38Șiméi i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Așa va face slujitorul tău”. Șiméi a locuit la Ierusalím multe zile.
39După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Șiméi la Achíș, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoștință lui Șiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”. 40Șiméi s-a ridicat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achíș, să-și caute sclavii. Șiméi a mers și și-a adus înapoi sclavii de la Gat. 41I-au făcut cunoscut lui Solomón că Șiméi a plecat la Gat și s-a întors.
42Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieși și vei merge într-o parte sau alta, să știi că vei muri». Și mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înțeles»? 43Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți-am dat-o?”. 44Regele i-a zis lui Șiméi: „Tu cunoști tot răul pe care îl știe inima ta și pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău! 45Dar regele Solomón să fie binecuvântat și tronul lui Davíd să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”. 46Regele i-a poruncit lui Benáia, fiul lui Iehoiáda, care a ieșit, l-a lovit pe Șiméi și [acesta] a murit.
Și stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomón#2,46 LXX are: „Și regele Solomòn a poruncit lui Banàias, fiul lui Iodàie, și acesta s-a dus și l-a omorât. Și [așa] a murit. 46a Regele Solomòn era foarte chibzuit și înțelept, iar Iùda și Israèl erau foarte mulți, precum nisipul mării, mâncând și bând și veselindu-se. 46b Și Solomòn era domn peste toate regatele; și-i aduceau daruri și-i slujeau lui Solomòn în fiecare zi a vieții lui. 46c Și Solomòn a început să deschidă bogățiile Libànului, 46d și a zidit Thermài, în pustie. 46e Iată masa lui Solomòn: treizeci de măsuri de făină aleasă, șaizeci de măsuri de făină obișnuită, zece juncani aleși, douăzeci de boi de pășune, o sută de oi, pe lângă cerbi și căprioare și păsări alese de câmp. 46f Căci domnea peste toate [hotarele] de dincoace de Fluviu, de la Ràphi până la Gàza, și peste toți regii de dincoace de Fluviu; 46g și avea pace din toate părțile, de jur împrejur, iar Iùda și Israèl trăiau liniștiți fiecare sub via lui și sub smochinul lui, mâncând și bând, de la Dan până la Bersabèa, în toate zilele lui Solomòn. 46h Iată căpeteniile lui Solomòn: Azaríu, fiul preotului Sadòc; Orníu, fiul lui Nathàn, mai-marele peste supraveghetori; Edràm, mai-marele peste casa [rege]lui; Sùba, scrib; Bàsa, fiul lui Achithalàm, cronicar; Abí, fiul lui Ioàb, căpetenia oștirii; și Achíre, fiul lui Edrài, peste dări; Banàia, fiul lui Iodàie, peste gospodărie și cărămidărie; Zachùr, fiul lui Nathàn, sfetnic. 46i Și Solomòn avea patruzeci de mii de iepe de prăsilă pentru carele de luptă și douăsprezece mii de călăreți. 46k Și domnea peste toți regii de la Fluviu și până la ținutul Străinilor și până la hotarele Egiptului. 46l Solomòn, fiul lui Davíd, a domnit peste Israèl și Iùda în Ierusalím. #Ios 23,14 #Dt 8,6 #2Sam 7,12-16 #2Sam 16,5-8 #2Sam 19,18-23 #1Cr 29,27 #Gen 4,5; 25,23 #2Sam 15,24-29 #1Sam 22,20-23 #2Sam 3,26-27 #2Sam 20,8-10 #1Rg 5,26
Selectat acum:
1 Regi 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
1 Regi 2
2
Testamentul și moartea lui Davíd#2,0 Testamentul lui Davíd cuprinde recomandări de natură religioasă (v. 1-4) și politică (v. 5-9). Este o notă redacțională care se inspiră din 2Sam 5,4-5 și amintește de moartea suveranului, urmată de înmormântarea în cetatea lui (1Rg 2,10-11).
1S-au apropiat zilele lui Davíd să moară și i-a dat porunci lui Solomón, fiul său, zicând: 2„Eu merg pe calea întregului pământ#2,2 Formulă ebraică pentru a indica destinul comun tuturor: „moartea”.. Întărește-te și fii bărbat! 3Păzește ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și învățăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reușești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge! 4Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ține căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu va lipsi#2,4 Lit.: „nu va fi tăiat”. om de pe tronul lui Israél.
5Tu știi ce mi-a făcut Ióab, fiul Țerúiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israél, lui Abnér, fiul lui Ner, și lui Amasá, fiul lui Iéter. I-a omorât și a vărsat sânge de război#2,5 A ucide în timp de război nu era un asasinat care să ceară răzbunare. în timp de pace și a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui și pe sandalele#2,5 Regele putea fi considerat responsabil înaintea lui Dumnezeu și înaintea opiniei publice de actele comise de slujitorii săi. Cele două crime comise de Ioàb ar fi pus persoana regală într-o situație delicată. lui pe care le avea în picioare. 6Fă după înțelepciunea ta, dar să nu lași să coboare perii lui albi în pace în locuința morților! 7Față de fiii lui Barzilái din Galaád să arăți bunăvoință! Să fie între cei care mănâncă la masa ta!#2,7 A mânca la masa unui rege însemna a fi un protejat (2Rg 25,29-30) sau, în alte situații, a fi ținut sub supraveghere (2Sam 9,10-11). Aici este vorba de primul caz. Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalóm, fratele tău. 8Iată, cu tine este Șiméi, fiul lui Ghéra din [tribul lui] Beniamín, din Bahurím. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanáim. Dar a coborât înaintea mea la Iordán și i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia». 9Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci ești un om înțelept și știi ceea ce trebuie să-i faci și cum să cobori în sânge perii lui albi#2,9 Un blestem, odată pronunțat, nu putea fi revocat. Suprimând autorul acestuia, se putea spera să se scape de acest blestem. În bunătatea lui, Davíd nu a intervenit până acum. Deoarece blestemul ar fi putut să cadă asupra fiilor săi, îi transmite lui Solomòn obligația de a-l nimici pe Șimèi. Această execuție este mai degrabă o purificare de urmările care ar fi putut să amenințe dinastia. în locuința morților!”#2,9 Lit.: „Șeòl”. Este lumea de sub pământ, dincolo de mormânt, unde coboară toți oamenii după moarte, reduși la simple umbre (după o concepție pe care israeliții o împărtășeau cu toți orientalii)..
10Davíd a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui Davíd#2,10 După săpăturile arheologice recente, corespunde cu partea meridională a colinei Òfel, colina orientală a Ierusalímului, nu departe de Fântâna Fecioarei. Fără niciun fundament, mai întâi musulmanii, iar acum și evreii au plasat mormântul lui Davíd în sala inferioară a Cenacolului.. 11Zilele cât Davíd a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani#2,11 Probabil este o cifră rotundă corespunzând duratei unei generații.: la Hebrón a domnit șapte ani, iar la Ierusalím a domnit treizeci și trei de ani.
Moartea lui Adonía#2,12 După concepția timpului, haremul unui rege defunct trecea în mod automat la succesorul său, iar posedarea uneia dintre femei îi conferă un anumit drept la succesiune (cf. 2Sam 3,7-8; 12,8; 16,21-22). Din acest motiv, Adonía îi cere fratelui, prin mijlocirea Batșèbei, mâna lui Abișag, care, deși nu a fost concubina lui Davíd ( 1Rg 1,4), era considerată ca atare de opinia publică. Intuind capcana, Solomòn reacționează prompt și se angajează să-l suprime pe fratele său în aceeași zi.
12Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, și stăpânirea lui s-a întărit foarte mult. 13Adonía, fiul lui Haghít, a venit la Batșéba, mama lui Solomón. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”. 14Și a spus: „Am să-ți zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbește!”. 15Și el a zis: „Tu știi că stăpânirea era a mea și că tot Israélul își îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors și a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el. 16Acum, am o singură întrebare să-ți adresez: nu-ți întoarce fața!”. Ea i-a zis: „Vorbește!”. 17El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomón – căci nu-și va întoarce fața de la tine – să mi-o dea pe Abișág din Șúnem de soție!”. 18Batșéba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”. 19Batșéba a mers la regele Solomón să-i vorbească despre Adonía. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei și a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui și ea a stat la dreapta lui#2,19 Onorurile rezervate de Solomòn pentru Batșeba contrastează cu primirea modestă pe care i-a făcut-o Davíd mai înainte (1Rg 1,16.31). La curțile regale orientale, mama regelui avea un rol deosebit, exprimat prin termenul „Gᵊbîrâ” (= „Stăpâna cea Mare”, cf. 15,13), și se bucura de puteri cu mult superioare acelora ale unei simple mame asupra propriului fiu.. 20Apoi a zis: „Am să-ți adresez o mică rugăminte: nu-ți întoarce fața de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce fața de la tine!”. 21Ea a zis: „Abișág din Șúnem să fie dată de soție fratelui tău Adonía!”. 22Regele Solomón a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abișág din Șúnem pentru Adonía? Cere împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine și cu el sunt Abiatár, preotul, și Ióab, fiul Țerúiei!”. 23Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieții sale a zis Adonía cuvintele acestea! 24Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, și care mi-a făcut o casă#2,24 Se referă în mod special la descendența unui rege și, prin urmare, la dinastie (cf. 2Sam 7,11-16; 1Rg 11,38; 12,16; 13,8)., după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”. 25Regele Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, care l-a lovit [pe Adonía] și el a murit.
Soarta lui Abiatár și a lui Ióab#2,26 Abiatàr și Ioàb cad și ei victime ale reacției lui Solomòn. Din cauza caracterului sacru datorat contactului cu arca și din cauza meritelor personale față de Davíd, primul este izolat în teritoriul lui de la Anatot, o cetate levitică la nord-est de Ierusalím unde se va naște profetul Ieremia (Ier 1,1). Ioàb, în schimb, la porunca lui Solomòn, a fost ucis lângă altarul de jertfă unde se refugiase în speranța că va fi cruțat (același lucru l-a făcut și Adonía: 1Rg 1,50). Abiatàr este înlocuit de Sadòc ca mare preot, iar Ioàb, de Benàia, la comanda armatei.
26Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci ești un om sortit morții! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianța Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu”#2,26 Lit.: „te-ai umilit în tot ce s-a umilit tatăl meu”.. 27Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Șílo.
28A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului. 29I-au făcut cunoscut regelui Solomón că Ióab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, zicându-i: „Mergi și lovește-l!”#2,29 LXX are: „Și i-au dat de știre lui Solomòn: «Ioàb a fugit în cortul Domnului și, iată, se ține de coarnele altarului». A trimis la Ioàb zicând: «Ce ai de ai fugit la altar?». A răspuns Ioàb: «Fiindcă m-am temut de fața ta, am fugit la Domnul». Atunci regele Solomòn l-a trimis pe Banaias, fiul lui Iodàe, zicându-i: «Du-te, omoară-l și îngroapă-l»”.. 30Benáia a ajuns la cortul Domnului și i-a zis lui Ióab: „Așa spune regele: «Ieși!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri!”#2,30 Procedura din Ex 21,14 nega dreptul la refugiu în templu pentru criminalul voluntar, dar interzicea în același timp uciderea lui în spațiul sacru. Benàia îi poruncește lui Ioàb să iasă din templu (cf. 2Rg 11,15-16), dar acesta refuză pentru a face să coboare asupra lui Solomòn violarea locului sacru.. Benáia a spus lucrul acesta regelui: „Așa a vorbit Ióab și așa mi-a răspuns”. 31Regele i-a zis lui Benáia: „Fă cum a zis! Lovește-l și îngroapă-l! Îndepărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ióab degeaba! 32Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu știa: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, și pe Amasá, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda. 33Să cadă sângele lor asupra capului lui Ióab și asupra capului descendenței lui pentru totdeauna! Dar Davíd, descendența lui, casa lui și tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”. 34Benáia, fiul lui Iehoiáda, a mers, l-a lovit pe Ióab și l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu#2,34 Probabil în pustiul lui Iùda, la sud-est de Ierusalím, întrucât familia lui își avea domiciliul la Betleem ( 2Sam 2,32).. 35Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc#2,35 În Orientul Antic, ideologia regală presupunea o legătură strânsă între regalitate și preoție. În Israèl însă, cele două instituții au fost întotdeauna separate și uneori chiar antagoniste. Aici însă, regele îl numește și îl destituie pe marele preot pe care îl consideră un funcționar de același nivel cu comandantul armatei (cf. 2Sam 8,17; 20,25; 1Rg 4,4)., preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár#2,35 LXX are: „În locul lui, regele l-a pus pe Banàias, fiul lui Iodaie, căpetenie peste oaste și domnia s-a așezat temeinic peste Ierusalím, iar pe Sadòc, preotul, l-a pus regele ca mare preot în locul lui Abiathàr. 35a Și i-a dat Domnul lui Solomòn chibzuință și foarte multă înțelepciune și lărgime de inimă cât nisipul [de la țărmul] mării. 35b Și chibzuința lui Solomòn a sporit cu mult peste chibzuința celor din vechime, mai mult decât a tuturor înțelepților Egiptului. 35c Și a luat-o de soție pe fiica lui Faraòn și a adus-o în cetatea lui Davíd până ce și-a isprăvit el casa lui, căci mai întâi de toate [a terminat] Casa Domnului și zidul dimprejurul Ierusalímului. În șapte ani le-a făcut și le-a isprăvit. 35d Solomòn avea șaptezeci de mii de purtători de poveri și optzeci de mii de pietrari la munte. 35e Și a făcut Solomòn «marea» cu proptelele ei, și spălătoarele cele mari și stâlpii și fântâna din curte, și marea de aramă. 35f Și a zidit cetățuia cu întăriturile ei și a făcut o trecere prin [zidul] cetății lui Davíd și astfel fata Faraònului s-a mutat din cetatea lui Davíd în casa ei pe care i-o clădise. Atunci a zidit cetățuia. 35g Și Solomòn aducea de trei ori pe an arderi de tot și [jertfe de] pace pe altarul pe care îl zidise Domnului și tămâia dinaintea Domnului. Și a isprăvit Casa. 35h Aceștia sunt mai marii numiți peste lucrările lui Solomòn: trei mii șase sute de supraveghetori peste poporul care făcea lucrările. 35i Și a zidit Assùr, Màgdo, Gàzer, Baithorònul de sus și Bàalàth. 35k Dar numai după ce a zidit Casa Domnului și zidul de împrejmuire al Ierusalímului, după aceea a zidit aceste cetăți. 35l Pe când încă trăia Davíd, îi poruncise lui Solomòn, zicând: «Iată, cu tine este Semèi, fiul lui Gèra, din seminția lui Ieminí, din Hebròn. 35m Acesta m-a blestemat cu dureros blestem în ziua când am venit la Tabère. 35n Iar el mi-a ieșit înainte și m-am jurat pe Domnul cu privire la el, zicând: ‹Nu va fi ucis de sabie!›. 35o Dar tu să nu-l socotești fără vină, căci ești bărbat priceput și vei ști ce să faci cu el și să-i cobori căruntețea însângerată în lăcașul morților»”..
Neascultarea și moartea lui Șiméi#2,36 Solomòn nu poate să-i impute nicio crimă bogatului reprezentant al tribului lui Beniamín, Șimèi, căruia Davíd îi iertase blestemele grele adresate în timp ce fugea din fața lui Absalòm (2Sam 16,5-14). Însă violarea unui ordin și a unui jurământ îi oferă suveranului, din punct de vedere juridic, dreptul de a-l trimite la moarte.
36Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Construiește-ți o casă la Ierusalím! Locuiește în ea și nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta. 37În ziua când vei ieși să treci pârâul Cédron, să știi că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău”. 38Șiméi i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Așa va face slujitorul tău”. Șiméi a locuit la Ierusalím multe zile.
39După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Șiméi la Achíș, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoștință lui Șiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”. 40Șiméi s-a ridicat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achíș, să-și caute sclavii. Șiméi a mers și și-a adus înapoi sclavii de la Gat. 41I-au făcut cunoscut lui Solomón că Șiméi a plecat la Gat și s-a întors.
42Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieși și vei merge într-o parte sau alta, să știi că vei muri». Și mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înțeles»? 43Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți-am dat-o?”. 44Regele i-a zis lui Șiméi: „Tu cunoști tot răul pe care îl știe inima ta și pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău! 45Dar regele Solomón să fie binecuvântat și tronul lui Davíd să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”. 46Regele i-a poruncit lui Benáia, fiul lui Iehoiáda, care a ieșit, l-a lovit pe Șiméi și [acesta] a murit.
Și stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomón#2,46 LXX are: „Și regele Solomòn a poruncit lui Banàias, fiul lui Iodàie, și acesta s-a dus și l-a omorât. Și [așa] a murit. 46a Regele Solomòn era foarte chibzuit și înțelept, iar Iùda și Israèl erau foarte mulți, precum nisipul mării, mâncând și bând și veselindu-se. 46b Și Solomòn era domn peste toate regatele; și-i aduceau daruri și-i slujeau lui Solomòn în fiecare zi a vieții lui. 46c Și Solomòn a început să deschidă bogățiile Libànului, 46d și a zidit Thermài, în pustie. 46e Iată masa lui Solomòn: treizeci de măsuri de făină aleasă, șaizeci de măsuri de făină obișnuită, zece juncani aleși, douăzeci de boi de pășune, o sută de oi, pe lângă cerbi și căprioare și păsări alese de câmp. 46f Căci domnea peste toate [hotarele] de dincoace de Fluviu, de la Ràphi până la Gàza, și peste toți regii de dincoace de Fluviu; 46g și avea pace din toate părțile, de jur împrejur, iar Iùda și Israèl trăiau liniștiți fiecare sub via lui și sub smochinul lui, mâncând și bând, de la Dan până la Bersabèa, în toate zilele lui Solomòn. 46h Iată căpeteniile lui Solomòn: Azaríu, fiul preotului Sadòc; Orníu, fiul lui Nathàn, mai-marele peste supraveghetori; Edràm, mai-marele peste casa [rege]lui; Sùba, scrib; Bàsa, fiul lui Achithalàm, cronicar; Abí, fiul lui Ioàb, căpetenia oștirii; și Achíre, fiul lui Edrài, peste dări; Banàia, fiul lui Iodàie, peste gospodărie și cărămidărie; Zachùr, fiul lui Nathàn, sfetnic. 46i Și Solomòn avea patruzeci de mii de iepe de prăsilă pentru carele de luptă și douăsprezece mii de călăreți. 46k Și domnea peste toți regii de la Fluviu și până la ținutul Străinilor și până la hotarele Egiptului. 46l Solomòn, fiul lui Davíd, a domnit peste Israèl și Iùda în Ierusalím. #Ios 23,14 #Dt 8,6 #2Sam 7,12-16 #2Sam 16,5-8 #2Sam 19,18-23 #1Cr 29,27 #Gen 4,5; 25,23 #2Sam 15,24-29 #1Sam 22,20-23 #2Sam 3,26-27 #2Sam 20,8-10 #1Rg 5,26
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași