1 Regi 21
21
Nabót refuză să cedeze via
1După aceste lucruri, Nabót din Izreél avea o vie în Izreél, lângă palatul lui Aháb, regele din Samaría. 2Aháb i-a spus lui Nabót: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îți voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint”. 3Nabót, însă, i-a răspuns lui Aháb: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea#21,3 Motivul acestui refuz nu este atât legea, care nu îi oprea cedarea bunurilor, cât mai ales atașamentul țăranului israelit față de pământul pe care îl are în moștenire. Acesta îl leagă de clanul său, îi oferă dreptul de cetățenie și, adesea, conține mormântul înaintașilor săi. părinților mei!”.
Aháb și Izabéla
4Aháb a venit acasă trist și mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei”. S-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic#21,4 Lit.: „pâine”.. 5A venit la el Izabéla, soția lui, și i-a zis: „De ce este trist sufletul#21,5 Lit.: „duhul”. tău și nu vrei să mănânci nimic?”. 6El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabót din Izreél și i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îți place, îți dau o [altă] vie în locul ei!». Dar el a zis: «Nu pot să-ți dau via mea»”. 7Atunci, Izabéla, soția lui, i-a zis: „Nu tu domnești#21,7 Lit.: „nu tu îți exerciți domnia acum peste Israèl?”. acum peste Israél? Ridică-te, mănâncă pâine și înveselește-ți inima!#21,7 Lit.: „fă-ți inima bună!”. Eu îți voi da via lui Nabót din Izreél”.
Uciderea lui Nabót
8[Izabéla] a scris niște scrisori în numele lui Aháb, le-a sigilat cu sigiliul lui Aháb și le-a trimis bătrânilor și conducătorilor care erau în cetatea lui și locuiau cu Nabót. 9Și a scris în scrisoare: „Vestiți un post#21,9 Motivul acestui post public este penitența. Era obișnuit în momentele de necesitate publică (Jud 20,26; Il 1,14; 2,15 etc.) pentru a-l îmblânzi pe Dumnezeu și pentru a descoperi vina care a provocat mânia lui. O calamitate publică (secetă, foamete) trebuia să slujească drept motiv pentru viclenia Izabèlei. și puneți-l pe Nabót în fruntea poporului! 10Puneți doi oameni#21,10 Pentru pedeapsa capitală, legea cerea cel puțin doi martori (Num 35,30; Dt 17,6; cf. Mt 26,60-61). de nimic în fața lui să dea mărturie: «L-ai blestemat#21,10 Lit.: „l-ai binecuvântat”. Pentru oricine îl blestema pe Dumnezeu (Lev 24,14) și pe principe (Ex 22,28) era prevăzută pedeapsa cu moartea. Aici și în v. 13, textul ebraic folosește termenul „a binecuvânta” în loc de „a blestema” pentru a nu asocia numele lui Dumnezeu cu blestemul (cf. Iob 1,11). pe Dumnezeu și pe rege». Apoi scoateți-l, băteți-l cu pietre, ca să moară!”.
11Oamenii din cetatea lui [Nabót], bătrânii și conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabéla, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12Au vestit un post și l-au pus pe Nabót în fruntea poporului. 13Cei doi oameni de nimic#21,13 Lit.: „ai lui Beliàl”. au venit și s-au așezat în fața lui. [Acești] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre și a murit. 14Au trimis să i se zică Izabèlei: „Nabót a fost bătut cu pietre și a murit”. 15Când a auzit Izabéla că Nabót fusese bătut cu pietre și că murise, i-a zis lui Aháb: „Ridică-te și ia în stăpânire#21,15 În cazul unei crime publice, era permis să se presupună că bunurile condamnatului la moarte sunt confiscate și încredințate regelui. via lui Nabót din Izreél, care a refuzat să ți-o dea pe argint! Căci Nabót nu mai este viu, ci a murit”. 16Când a auzit Aháb că Nabót a murit, s-a ridicat Aháb ca să coboare la via lui Nabót din Izreél și s-o ia în stăpânire.
Ilíe îl apostrofează pe Aháb
17Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ilíe, cel din Tíșbe: 18„Ridică-te și coboară înaintea lui Aháb, regele lui Israél, la Samaría! Iată-l, este în via lui Nabót, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire! 19Să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Tu ai ucis și ai pus mâna› ». Și să-i [mai] spui: «Așa vorbește Domnul: ‹În locul în care câinii au lins sângele lui Nabót, vor linge câinii și sângele tău› »”. 20Aháb i-a zis lui Ilíe: „M-ai găsit, dușmanule!”. Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”. 21Iată, [spune Domnul] «voi face să vină răul peste tine și voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice [om] de parte bărbătească al lui Aháb, fie legat, fie liber, în Israél. 22Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboám, fiul lui Nebát, și casei lui Baéșa, fiul lui Ahía, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat și pentru că l-ai făcut pe Israél să păcătuiască»”. 23Domnul a vorbit și despre Izabéla, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabéla lângă zidul Izreélului#21,23 Probabil versetul acesta este un adaos inspirat din 2Rg 9,10 care întrerupe amenințările împotriva lui Ahàb. Fiind vorba despre principala inspiratoare a răului, era drept ca și Izabèla să fie pedepsită.. 24Pe cel al lui Aháb care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”.
25Într-adevăr, nu a fost [nimeni] ca Aháb care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului și pe care l-a sedus Izabéla, soția lui. 26El a lucrat foarte urât#21,26 Lit.: „a acționat într-un mod abominabil”., mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoréii#21,26 Amoreii (în sumeriană: „Mar.tu”) își au numele probabil de la orașul Mari, la est de Mesopotamia, unul dintre centrele importante din mileniul II î.C. Erau răspândiți între Eufràt și Marea Mediterană, prezenți în Siria și în Canaàn. Sedentarizați deja din mileniul al III-lea î.C., au constituit o serie de state de tip feudal. Comercianți și meșteșugari, amoreii au făcut trafic cu obiecte din piele și din metal, în special cu cele din bronz. În același timp, au fost renumiți crescători de animale. pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél.
Căința lui Aháb
27Când a auzit Aháb aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit. S-a culcat pe sac și mergea încet. 28Atunci, cuvântul Domnului fost către Ilíe, cel din Tíșbe: 29„Ai văzut cum s-a umilit Aháb înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieții lui#21,29 Lit.: „în zilele lui”., ci în timpul vieții fiului său#21,29 Lit.: „în zilele fiului său”. voi face să vină răul peste casa lui”. #Ez 46,18 #Prov 1,10-13 #Mih 2,1-3 #22,35-38; 2Rg 9,25-26 #2Rg 10,1-11 #15,29 #16,11 #2Rg 9,36 #2Sam 12,13-15 #11,12 #2Cr 18,1-34 #Dt 4,41-43 #2Rg 3,11 #Is 30,10 #Num 22,18 #Ez 14,9 #Ier 20,1-2 #Dt 18,22; Ier 28,9
Selectat acum:
1 Regi 21: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
1 Regi 21
21
Nabót refuză să cedeze via
1După aceste lucruri, Nabót din Izreél avea o vie în Izreél, lângă palatul lui Aháb, regele din Samaría. 2Aháb i-a spus lui Nabót: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îți voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint”. 3Nabót, însă, i-a răspuns lui Aháb: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea#21,3 Motivul acestui refuz nu este atât legea, care nu îi oprea cedarea bunurilor, cât mai ales atașamentul țăranului israelit față de pământul pe care îl are în moștenire. Acesta îl leagă de clanul său, îi oferă dreptul de cetățenie și, adesea, conține mormântul înaintașilor săi. părinților mei!”.
Aháb și Izabéla
4Aháb a venit acasă trist și mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei”. S-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic#21,4 Lit.: „pâine”.. 5A venit la el Izabéla, soția lui, și i-a zis: „De ce este trist sufletul#21,5 Lit.: „duhul”. tău și nu vrei să mănânci nimic?”. 6El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabót din Izreél și i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îți place, îți dau o [altă] vie în locul ei!». Dar el a zis: «Nu pot să-ți dau via mea»”. 7Atunci, Izabéla, soția lui, i-a zis: „Nu tu domnești#21,7 Lit.: „nu tu îți exerciți domnia acum peste Israèl?”. acum peste Israél? Ridică-te, mănâncă pâine și înveselește-ți inima!#21,7 Lit.: „fă-ți inima bună!”. Eu îți voi da via lui Nabót din Izreél”.
Uciderea lui Nabót
8[Izabéla] a scris niște scrisori în numele lui Aháb, le-a sigilat cu sigiliul lui Aháb și le-a trimis bătrânilor și conducătorilor care erau în cetatea lui și locuiau cu Nabót. 9Și a scris în scrisoare: „Vestiți un post#21,9 Motivul acestui post public este penitența. Era obișnuit în momentele de necesitate publică (Jud 20,26; Il 1,14; 2,15 etc.) pentru a-l îmblânzi pe Dumnezeu și pentru a descoperi vina care a provocat mânia lui. O calamitate publică (secetă, foamete) trebuia să slujească drept motiv pentru viclenia Izabèlei. și puneți-l pe Nabót în fruntea poporului! 10Puneți doi oameni#21,10 Pentru pedeapsa capitală, legea cerea cel puțin doi martori (Num 35,30; Dt 17,6; cf. Mt 26,60-61). de nimic în fața lui să dea mărturie: «L-ai blestemat#21,10 Lit.: „l-ai binecuvântat”. Pentru oricine îl blestema pe Dumnezeu (Lev 24,14) și pe principe (Ex 22,28) era prevăzută pedeapsa cu moartea. Aici și în v. 13, textul ebraic folosește termenul „a binecuvânta” în loc de „a blestema” pentru a nu asocia numele lui Dumnezeu cu blestemul (cf. Iob 1,11). pe Dumnezeu și pe rege». Apoi scoateți-l, băteți-l cu pietre, ca să moară!”.
11Oamenii din cetatea lui [Nabót], bătrânii și conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabéla, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12Au vestit un post și l-au pus pe Nabót în fruntea poporului. 13Cei doi oameni de nimic#21,13 Lit.: „ai lui Beliàl”. au venit și s-au așezat în fața lui. [Acești] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre și a murit. 14Au trimis să i se zică Izabèlei: „Nabót a fost bătut cu pietre și a murit”. 15Când a auzit Izabéla că Nabót fusese bătut cu pietre și că murise, i-a zis lui Aháb: „Ridică-te și ia în stăpânire#21,15 În cazul unei crime publice, era permis să se presupună că bunurile condamnatului la moarte sunt confiscate și încredințate regelui. via lui Nabót din Izreél, care a refuzat să ți-o dea pe argint! Căci Nabót nu mai este viu, ci a murit”. 16Când a auzit Aháb că Nabót a murit, s-a ridicat Aháb ca să coboare la via lui Nabót din Izreél și s-o ia în stăpânire.
Ilíe îl apostrofează pe Aháb
17Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ilíe, cel din Tíșbe: 18„Ridică-te și coboară înaintea lui Aháb, regele lui Israél, la Samaría! Iată-l, este în via lui Nabót, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire! 19Să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Tu ai ucis și ai pus mâna› ». Și să-i [mai] spui: «Așa vorbește Domnul: ‹În locul în care câinii au lins sângele lui Nabót, vor linge câinii și sângele tău› »”. 20Aháb i-a zis lui Ilíe: „M-ai găsit, dușmanule!”. Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”. 21Iată, [spune Domnul] «voi face să vină răul peste tine și voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice [om] de parte bărbătească al lui Aháb, fie legat, fie liber, în Israél. 22Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboám, fiul lui Nebát, și casei lui Baéșa, fiul lui Ahía, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat și pentru că l-ai făcut pe Israél să păcătuiască»”. 23Domnul a vorbit și despre Izabéla, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabéla lângă zidul Izreélului#21,23 Probabil versetul acesta este un adaos inspirat din 2Rg 9,10 care întrerupe amenințările împotriva lui Ahàb. Fiind vorba despre principala inspiratoare a răului, era drept ca și Izabèla să fie pedepsită.. 24Pe cel al lui Aháb care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”.
25Într-adevăr, nu a fost [nimeni] ca Aháb care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului și pe care l-a sedus Izabéla, soția lui. 26El a lucrat foarte urât#21,26 Lit.: „a acționat într-un mod abominabil”., mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoréii#21,26 Amoreii (în sumeriană: „Mar.tu”) își au numele probabil de la orașul Mari, la est de Mesopotamia, unul dintre centrele importante din mileniul II î.C. Erau răspândiți între Eufràt și Marea Mediterană, prezenți în Siria și în Canaàn. Sedentarizați deja din mileniul al III-lea î.C., au constituit o serie de state de tip feudal. Comercianți și meșteșugari, amoreii au făcut trafic cu obiecte din piele și din metal, în special cu cele din bronz. În același timp, au fost renumiți crescători de animale. pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél.
Căința lui Aháb
27Când a auzit Aháb aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit. S-a culcat pe sac și mergea încet. 28Atunci, cuvântul Domnului fost către Ilíe, cel din Tíșbe: 29„Ai văzut cum s-a umilit Aháb înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieții lui#21,29 Lit.: „în zilele lui”., ci în timpul vieții fiului său#21,29 Lit.: „în zilele fiului său”. voi face să vină răul peste casa lui”. #Ez 46,18 #Prov 1,10-13 #Mih 2,1-3 #22,35-38; 2Rg 9,25-26 #2Rg 10,1-11 #15,29 #16,11 #2Rg 9,36 #2Sam 12,13-15 #11,12 #2Cr 18,1-34 #Dt 4,41-43 #2Rg 3,11 #Is 30,10 #Num 22,18 #Ez 14,9 #Ier 20,1-2 #Dt 18,22; Ier 28,9
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași