2 Cronici 24
24
Restaurarea templului
1Ióas avea șapte ani când a devenit rege și a fost rege patruzeci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Țibía din Béer-Șéba. 2Ióas a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului în toate zilele lui Iehoiáda, preotul. 3Iehoiáda#24,3 2Cr 24,3-14 relatează refacerea templului descrisă și în 2Rg 12,5-13, însă cele două relatări nu au decât puține puncte în comun. Cea din Cartea Cronicilor atenuează neglijența clerului și subliniază mai bine amploarea renovării. a luat pentru [Ióas] două soții#24,3 În timp ce Davíd, Solomòn și alți regi aveau adevărate haremuri, Iehoiàda îl face pe Ioas să aplice strict preceptul din Dt 17,17. și [Ióas] a dat naștere la fii și la fiice#24,3 Această indicație scoate în relief importanța descendenței Davídice, în special după masacrele din familia regală din epoca Atalíei.. 4După aceea, Ióas a avut la inimă să înnoiască#24,4 Autorul Cronicilor oferă o relatare care, în întregul ei, este conformă cu cea din Cărțile Regilor. Dar a adăugat fapte noi și detalii dintr-un document pe care îl numește comentariu (v. 27), elaborând datele după orientarea teologică proprie. Regatul lui Ioas este împărțit în două perioade: una de fidelitate și de zel pentru templu și pentru cult (în perioada în care a trăit marele preot Iehoiàda) și o alta după moartea acestuia, când, sub influența unor conducători, se dovedește infidel și refuză să urmeze sfaturile profeților, ajungând să-l ucidă pe Zaharía. Consecința este pedeapsa din partea Domnului, concretizată în înfrângerea militară și în asasinarea regelui. În prima perioadă, regele și preotul apar de nedespărțit, însă e greu de spus care dintre cei doi a avut cea mai mare influență în viața politică și religioasă. După moartea lui Iehoiàda, autoritatea marelui preot este subliniată prin contrast cu decăderea regelui. În perioada Cronicilor, slujirea sacerdotală ocupă primul loc în viața poporului lui Dumnezeu, peste slujirea profetică și mai ales peste cea regală, care de altfel nu mai exista. Hagiograful judecă istoria regilor lui Iùda din această perspectivă a epocii sale, unde domnia lui Ioas este un exemplu caracteristic. templul Domnului.
5I-a adunat pe preoți și pe levíți și le-a zis: „Ieșiți în cetățile lui Iúda și adunați din tot Israélul#24,5 Este vorba de cei care aparțineau triburilor lui Iùda și Beniamín. După 2Rg 12,5, regele voia să folosească ofertele voluntare făcute de credincioși pentru templu cu ocazia voturilor sau a pelerinajelor. Autorul Cronicilor însă presupune o taxă luată de la toată comunitatea, ca atunci când a fost construit cortul în pustiu în timpul lui Moise. În epoca post-exilică, toți iudeii din diaspora erau invitați să plătească pentru templu un impozit în bani (cf. Mt 17,23-24) în valoare de jumătate de siclu. argint și aur pentru casa Dumnezeului vostru din an în an; iar voi grăbiți lucrarea!”. Însă levíții nu s-au grăbit. 6Regele l-a chemat pe Iehoiáda, capul, și i-a zis: „Pentru ce nu ai cerut ca levíții să aducă din Iúda și din Ierusalím darea [stabilită] adunării lui Israél de Moise#24,6 Cf. Ex 25,1-9; 38,25-31., slujitorul Domnului, pentru cortul mărturiei? 7Pentru că Atalía cea nelegiuită și fiii ei#24,7 Textul nu este satisfăcător, căci toți fiii Atalíei fuseseră uciși în razia arabă pe când nu erau decât adolescenți ( 2Cr 21,17); singurul care scăpase a fost Ahazía, dar el nu a domnit decât un an (22,2). De aceea, unii vor să corecteze textul astfel: „Atalía și fiul său” sau „Atalía, cea mai perversă dintre femei”. au devastat#24,7 Lit.: „a făcut o spărtură”. Nu era vorba de lucrări obișnuite de întreținere a templului, ci de daunele provocate de nelegiuirea Atalíei. casa lui Dumnezeu și toate obiectele sacre ale casei Domnului le-au folosit pentru Báal”. 8Regele a zis: „Să se facă o cutie care să fie pusă la intrarea în casa Domnului, în afară!”#24,8 În 2Rg 12,10, se spune că această cutie a fost pusă alături de altar. Autorul Cronicilor schimbă textul, întrucât în timpul său poporul nu avea acces la altar.. 9S-a dat de știre în Iúda și în Ierusalím ca să se aducă Domnului darea [stabilită] pentru Israél de Moise, slujitorul Domnului, în pustiu. 10Toate căpeteniile și tot poporul s-au bucurat: veneau și aruncau în ladă până o umpleau.
11Când se aducea lada la controlul [stabilit] de rege prin mâna levíților și vedeau că era mult argint, veneau secretarul regelui și slujitorul marelui preot și goleau lada. Apoi o luau și o duceau la locul ei. Și așa făceau zi de zi; și au adunat mult argint. 12Regele și Iehoiáda îl dădeau celor care făceau lucrarea slujirii în casa Domnului, celor tocmiți ca să cioplească piatră și să facă gravuri ca să înnoiască templul Domnului, ca și lucrătorilor în fier și în bronz, ca să întărească templul Domnului. 13Lucrătorii făceau lucrarea și lucrarea înainta prin mâna lor. Au ridicat casa lui Dumnezeu după măsura ei și au întărit-o. 14Când au terminat, au adus înaintea regelui și a lui Iehoiáda argintul rămas. Cu el au făcut obiecte sacre#24,14 În 2Rg 12,14-15, banii în surplus erau folosiți pentru a-i plăti pe muncitorii templului. Autorul Cronicilor crede că acești bani sacri trebuie să fie folosiți pentru scopuri sfinte, adică pentru mobilierul de cult (cf. Ex 34,13-14), care a avut o mare importanță după întoarcerea din Babilon (cf. Esd 1,7; 6,5). pentru casa Domnului: instrumente de slujire pentru arderile de tot și pentru [jertfele] de ispășire, obiecte de aur și de argint.
Aduceau permanent arderi de tot în casa Domnului în toată viața#24,14 Lit.: „în toate zilele”. lui Iehoiáda. 15Iehoiáda a ajuns bătrân și sătul de zile și a murit. Avea o sută treizeci de ani când a murit. 16L-au îngropat în cetatea lui Davíd împreună cu regii, pentru că făcuse bine în Israél, pentru Dumnezeu și pentru casa lui#24,16 Moartea și înmormântarea preotului Iehoiàda sunt un semn al binecuvântării divine care contrastează cu soarta viitoare a regelui apostat. În felul acesta, este cinstit curajosul preot care a reformat cultul și a apărat descendența Davídică pe tronul lui Iùda..
Decăderea lui Ióas și sfârșitul domniei
17După moartea lui Iehoiáda, căpeteniile lui Iúda#24,17 În 2Regi nu există nicio urmă despre o astfel de schimbare de politică. Totuși este probabil ca, după moartea lui Iehoiàda, regele să se fi scuturat de tutela clericală și să fi urmat sfaturile consilierilor laici. au venit și s-au prosternat înaintea regelui. Atunci regele i-a ascultat. 18Au abandonat casa Domnului Dumnezeului părinților lor și au slujit Așérelor și idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iúda și asupra Ierusalímului din cauza acestei vinovății. 19[Domnul] a trimis la ei profeți ca să-i facă să se întoarcă la el; [aceștia] au mărturisit împotriva lor, dar ei nu și-au plecat urechea. 20Duhul lui Dumnezeu l-a învestit pe Zaharía#24,20 Este cel despre care se vorbește în Lc 11,51 și pe care Mt 23,35 îl numește „fiul lui Barachia”, identificându-l cu cel din Is 8,2., fiul preotului Iehoiáda. El a stat înaintea poporului și le-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «De ce încălcați legile Domnului? Nu veți avea succes! Voi l-ați părăsit pe Domnul, [de aceea] și el vă părăsește pe voi»”. 21Au conspirat împotriva lui și l-au bătut cu pietre din porunca regelui în curtea casei Domnului#24,21 Mt 23,31 și Lc 11,51 localizează lapidarea lângă altarul aflat între vestibul și templu.. 22Nu și-a amintit regele Ióas de bunăvoința pe care i-a arătat-o Iehoiáda, tatăl său, și i-a ucis fiul. În timp ce murea, el a zis: „Să vadă Domnul și să judece!”.
23După trecerea anului#24,23 Lit.: „la capătul anului”. După calendarul vechi, este toamnă (Ex 34,22), iar după cel recent, de origine mesopotamiană, este vorba de primăvară., armata lui Arám a urcat împotriva lui [Ióas]. Au venit în Iúda și în Ierusalím și au ucis toate căpeteniile poporului. Iar prada lor au trimis-o regelui de la Damásc. 24Cu un număr mic de oameni a venit armata lui Arám, dar Domnul a dat în mâna lor o armată foarte numeroasă, căci l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor.
Ei au împlinit sentința față de Ióas. 25Când au plecat de la el, lăsându-l în mari suferințe, slujitorii lui au conspirat împotriva lui din cauza sângelui fiului lui Iehoiáda, preotul, și l-au ucis în patul lui. L-au îngropat în cetatea lui Davíd, dar nu l-au îngropat în mormintele regilor. 26Aceștia sunt cei care au conspirat împotriva lui: Zabád, fiul lui Șimeát, [o femeie] din Amón, și Iozabád, fiul lui Șimrít, [o femeie] din Moáb#24,26 În mod intenționat autorul indică originea maternă a celor doi conspiratori proveniți ambii dintr-o unire ilegitimă cu femei străine. Numai descendenții din familii mixte puteau să-și ridice mâna împotriva unsului lui Dumnezeu. Probabil, autorul Cronicilor lupta împotriva căsătoriilor mixte.. 27Despre fiii săi, despre mulțimea dărilor [stabilite] pentru ei pentru consolidarea casei lui Dumnezeu, iată, sunt scrise în comentariul Cărții Regilor#24,27 Nu sunt Cărțile canonice ale Regilor, ci o operă necunoscută, citată de mai multe ori (cf. 1Cr 9,1; 2Cr 16,11 etc.).. Și a devenit rege Amasía, fiul său, în locul lui. #2Rg 12,1-3 #2Rg 12,5-13 #2Rg 12,22
Selectat acum:
2 Cronici 24: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Cronici 24
24
Restaurarea templului
1Ióas avea șapte ani când a devenit rege și a fost rege patruzeci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Țibía din Béer-Șéba. 2Ióas a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului în toate zilele lui Iehoiáda, preotul. 3Iehoiáda#24,3 2Cr 24,3-14 relatează refacerea templului descrisă și în 2Rg 12,5-13, însă cele două relatări nu au decât puține puncte în comun. Cea din Cartea Cronicilor atenuează neglijența clerului și subliniază mai bine amploarea renovării. a luat pentru [Ióas] două soții#24,3 În timp ce Davíd, Solomòn și alți regi aveau adevărate haremuri, Iehoiàda îl face pe Ioas să aplice strict preceptul din Dt 17,17. și [Ióas] a dat naștere la fii și la fiice#24,3 Această indicație scoate în relief importanța descendenței Davídice, în special după masacrele din familia regală din epoca Atalíei.. 4După aceea, Ióas a avut la inimă să înnoiască#24,4 Autorul Cronicilor oferă o relatare care, în întregul ei, este conformă cu cea din Cărțile Regilor. Dar a adăugat fapte noi și detalii dintr-un document pe care îl numește comentariu (v. 27), elaborând datele după orientarea teologică proprie. Regatul lui Ioas este împărțit în două perioade: una de fidelitate și de zel pentru templu și pentru cult (în perioada în care a trăit marele preot Iehoiàda) și o alta după moartea acestuia, când, sub influența unor conducători, se dovedește infidel și refuză să urmeze sfaturile profeților, ajungând să-l ucidă pe Zaharía. Consecința este pedeapsa din partea Domnului, concretizată în înfrângerea militară și în asasinarea regelui. În prima perioadă, regele și preotul apar de nedespărțit, însă e greu de spus care dintre cei doi a avut cea mai mare influență în viața politică și religioasă. După moartea lui Iehoiàda, autoritatea marelui preot este subliniată prin contrast cu decăderea regelui. În perioada Cronicilor, slujirea sacerdotală ocupă primul loc în viața poporului lui Dumnezeu, peste slujirea profetică și mai ales peste cea regală, care de altfel nu mai exista. Hagiograful judecă istoria regilor lui Iùda din această perspectivă a epocii sale, unde domnia lui Ioas este un exemplu caracteristic. templul Domnului.
5I-a adunat pe preoți și pe levíți și le-a zis: „Ieșiți în cetățile lui Iúda și adunați din tot Israélul#24,5 Este vorba de cei care aparțineau triburilor lui Iùda și Beniamín. După 2Rg 12,5, regele voia să folosească ofertele voluntare făcute de credincioși pentru templu cu ocazia voturilor sau a pelerinajelor. Autorul Cronicilor însă presupune o taxă luată de la toată comunitatea, ca atunci când a fost construit cortul în pustiu în timpul lui Moise. În epoca post-exilică, toți iudeii din diaspora erau invitați să plătească pentru templu un impozit în bani (cf. Mt 17,23-24) în valoare de jumătate de siclu. argint și aur pentru casa Dumnezeului vostru din an în an; iar voi grăbiți lucrarea!”. Însă levíții nu s-au grăbit. 6Regele l-a chemat pe Iehoiáda, capul, și i-a zis: „Pentru ce nu ai cerut ca levíții să aducă din Iúda și din Ierusalím darea [stabilită] adunării lui Israél de Moise#24,6 Cf. Ex 25,1-9; 38,25-31., slujitorul Domnului, pentru cortul mărturiei? 7Pentru că Atalía cea nelegiuită și fiii ei#24,7 Textul nu este satisfăcător, căci toți fiii Atalíei fuseseră uciși în razia arabă pe când nu erau decât adolescenți ( 2Cr 21,17); singurul care scăpase a fost Ahazía, dar el nu a domnit decât un an (22,2). De aceea, unii vor să corecteze textul astfel: „Atalía și fiul său” sau „Atalía, cea mai perversă dintre femei”. au devastat#24,7 Lit.: „a făcut o spărtură”. Nu era vorba de lucrări obișnuite de întreținere a templului, ci de daunele provocate de nelegiuirea Atalíei. casa lui Dumnezeu și toate obiectele sacre ale casei Domnului le-au folosit pentru Báal”. 8Regele a zis: „Să se facă o cutie care să fie pusă la intrarea în casa Domnului, în afară!”#24,8 În 2Rg 12,10, se spune că această cutie a fost pusă alături de altar. Autorul Cronicilor schimbă textul, întrucât în timpul său poporul nu avea acces la altar.. 9S-a dat de știre în Iúda și în Ierusalím ca să se aducă Domnului darea [stabilită] pentru Israél de Moise, slujitorul Domnului, în pustiu. 10Toate căpeteniile și tot poporul s-au bucurat: veneau și aruncau în ladă până o umpleau.
11Când se aducea lada la controlul [stabilit] de rege prin mâna levíților și vedeau că era mult argint, veneau secretarul regelui și slujitorul marelui preot și goleau lada. Apoi o luau și o duceau la locul ei. Și așa făceau zi de zi; și au adunat mult argint. 12Regele și Iehoiáda îl dădeau celor care făceau lucrarea slujirii în casa Domnului, celor tocmiți ca să cioplească piatră și să facă gravuri ca să înnoiască templul Domnului, ca și lucrătorilor în fier și în bronz, ca să întărească templul Domnului. 13Lucrătorii făceau lucrarea și lucrarea înainta prin mâna lor. Au ridicat casa lui Dumnezeu după măsura ei și au întărit-o. 14Când au terminat, au adus înaintea regelui și a lui Iehoiáda argintul rămas. Cu el au făcut obiecte sacre#24,14 În 2Rg 12,14-15, banii în surplus erau folosiți pentru a-i plăti pe muncitorii templului. Autorul Cronicilor crede că acești bani sacri trebuie să fie folosiți pentru scopuri sfinte, adică pentru mobilierul de cult (cf. Ex 34,13-14), care a avut o mare importanță după întoarcerea din Babilon (cf. Esd 1,7; 6,5). pentru casa Domnului: instrumente de slujire pentru arderile de tot și pentru [jertfele] de ispășire, obiecte de aur și de argint.
Aduceau permanent arderi de tot în casa Domnului în toată viața#24,14 Lit.: „în toate zilele”. lui Iehoiáda. 15Iehoiáda a ajuns bătrân și sătul de zile și a murit. Avea o sută treizeci de ani când a murit. 16L-au îngropat în cetatea lui Davíd împreună cu regii, pentru că făcuse bine în Israél, pentru Dumnezeu și pentru casa lui#24,16 Moartea și înmormântarea preotului Iehoiàda sunt un semn al binecuvântării divine care contrastează cu soarta viitoare a regelui apostat. În felul acesta, este cinstit curajosul preot care a reformat cultul și a apărat descendența Davídică pe tronul lui Iùda..
Decăderea lui Ióas și sfârșitul domniei
17După moartea lui Iehoiáda, căpeteniile lui Iúda#24,17 În 2Regi nu există nicio urmă despre o astfel de schimbare de politică. Totuși este probabil ca, după moartea lui Iehoiàda, regele să se fi scuturat de tutela clericală și să fi urmat sfaturile consilierilor laici. au venit și s-au prosternat înaintea regelui. Atunci regele i-a ascultat. 18Au abandonat casa Domnului Dumnezeului părinților lor și au slujit Așérelor și idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iúda și asupra Ierusalímului din cauza acestei vinovății. 19[Domnul] a trimis la ei profeți ca să-i facă să se întoarcă la el; [aceștia] au mărturisit împotriva lor, dar ei nu și-au plecat urechea. 20Duhul lui Dumnezeu l-a învestit pe Zaharía#24,20 Este cel despre care se vorbește în Lc 11,51 și pe care Mt 23,35 îl numește „fiul lui Barachia”, identificându-l cu cel din Is 8,2., fiul preotului Iehoiáda. El a stat înaintea poporului și le-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «De ce încălcați legile Domnului? Nu veți avea succes! Voi l-ați părăsit pe Domnul, [de aceea] și el vă părăsește pe voi»”. 21Au conspirat împotriva lui și l-au bătut cu pietre din porunca regelui în curtea casei Domnului#24,21 Mt 23,31 și Lc 11,51 localizează lapidarea lângă altarul aflat între vestibul și templu.. 22Nu și-a amintit regele Ióas de bunăvoința pe care i-a arătat-o Iehoiáda, tatăl său, și i-a ucis fiul. În timp ce murea, el a zis: „Să vadă Domnul și să judece!”.
23După trecerea anului#24,23 Lit.: „la capătul anului”. După calendarul vechi, este toamnă (Ex 34,22), iar după cel recent, de origine mesopotamiană, este vorba de primăvară., armata lui Arám a urcat împotriva lui [Ióas]. Au venit în Iúda și în Ierusalím și au ucis toate căpeteniile poporului. Iar prada lor au trimis-o regelui de la Damásc. 24Cu un număr mic de oameni a venit armata lui Arám, dar Domnul a dat în mâna lor o armată foarte numeroasă, căci l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor.
Ei au împlinit sentința față de Ióas. 25Când au plecat de la el, lăsându-l în mari suferințe, slujitorii lui au conspirat împotriva lui din cauza sângelui fiului lui Iehoiáda, preotul, și l-au ucis în patul lui. L-au îngropat în cetatea lui Davíd, dar nu l-au îngropat în mormintele regilor. 26Aceștia sunt cei care au conspirat împotriva lui: Zabád, fiul lui Șimeát, [o femeie] din Amón, și Iozabád, fiul lui Șimrít, [o femeie] din Moáb#24,26 În mod intenționat autorul indică originea maternă a celor doi conspiratori proveniți ambii dintr-o unire ilegitimă cu femei străine. Numai descendenții din familii mixte puteau să-și ridice mâna împotriva unsului lui Dumnezeu. Probabil, autorul Cronicilor lupta împotriva căsătoriilor mixte.. 27Despre fiii săi, despre mulțimea dărilor [stabilite] pentru ei pentru consolidarea casei lui Dumnezeu, iată, sunt scrise în comentariul Cărții Regilor#24,27 Nu sunt Cărțile canonice ale Regilor, ci o operă necunoscută, citată de mai multe ori (cf. 1Cr 9,1; 2Cr 16,11 etc.).. Și a devenit rege Amasía, fiul său, în locul lui. #2Rg 12,1-3 #2Rg 12,5-13 #2Rg 12,22
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași