2 Cronici 28
28
Domnia și nelegiuirea lui Aház (736 – 716 î.C.)#28,0 Ahàz este pentru autorul Cronicilor cel mai rău rege din dinastia Davídică. Nu are nimic bun de spus despre el. Retranscrie într-un mod propriu relatarea din 2Rg 16,2-20, adăugând detalii luate din izvoare demne de încredere. În dezvoltarea istorisirii, hagiograful vede cauze și efecte despre care dă mărturie în funcție de teologia istoriei sale. Nu se poate vorbi despre o deformare tendențioasă a istoriei, ci, dimpotrivă, de un fel de predică a evenimentelor care subliniază unul sau altul dintre aspectele mai importante și explică realitatea ca pe o intervenție permanentă a lui Dumnezeu în această istorie. Ceea ce iese la suprafață din domnia lui Ahàz, pentru autorul Cronicilor, sunt nelegiuirea lui și infidelitatea față de Dumnezeu. Toate evenimentele nu sunt decât o pedeapsă justă a conduitei sale.
1Aház avea douăzeci de ani când a devenit rege și a fost rege șaisprezece ani la Ierusalím. El nu a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, ca Davíd, tatăl său. 2A umblat pe căile regilor lui Israél#28,2 Este cea mai gravă judecată care se poate face despre un rege din Iùda. și a făcut chiar chipuri turnate pentru Baáli. 3A ars tămâie în Valea fiilor lui Hinnóm#28,3 Situată la sud-vest de Ierusalím, unde se găsea Tofet, locul în care erau arși copiii (cf. Lev 18,21; 2Rg 23,10), îi servește autorului Cronicilor pentru judecata aspră asupra lui Ahàz. și i-a trecut pe fiii săi prin foc#28,3 În 2Rg 16,3 este folosit singularul. Pluralul este aici pur retoric, întrucât autorul Cronicilor va recunoaște (v. 7.27) supraviețuirea altor fii. Totuși nu există nicio dovadă adevărată că ritul odios, reprobat aici și în 2Rg 23,10, ar însemna moartea prin ardere, și nu doar o încercare prin foc sau o marcare cu un fier înroșit., după [obiceiurile] abominábile ale popoarelor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél. 4A adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe coline și sub orice copac verde.
Invazia dușmanilor
5Domnul Dumnezeul său l-a dat în mâna regelui din Arám, care l-a lovit și a luat de la el pradă mare și a dus-o în Damásc. L-a dat chiar și în mâna regelui lui Israél, care i-a provocat un mare măcel#28,5 Impietatea lui Ahàz este pedepsită prin două invazii dușmane separate, cea a arameilor și cea a israeliților din nord. Autorul Cronicilor nu vorbește despre campania siro-efraimită, ca în 2Rg 16,5-9; Is 7,1-9.. 6Pécah, fiul lui Remalía, a ucis într-o singură zi o sută douăzeci de mii de oameni ai lui Iúda, toți viteji, pentru că îl părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 7Zicrí, un viteaz din Efraím, i-a ucis pe Maaséia, fiul regelui, pe Azricám, conducătorul casei, și pe Elcaná, care era al doilea după rege. 8Fiii lui Israél au luat captivi de la frații lor două sute de mii de femei, fii și fiice. Au luat de la ei multă pradă și au dus prada la Samaría.
Israéliții îl ascultă pe profetul Óded#28,9 În ciuda animozității sale împotriva Regatului din Nord, autorul Cronicilor a acceptat această tradiție absentă din 2Regi cu privire la intervenția unui profet din Samaría, reprezentant fidel al Domnului, care îi cheamă pe locuitorii din Iùda „frați” și-i convinge pe conducătorii Israèlului să-i elibereze pe prizonieri. Acest fragment este unul dintre cele mai nobile din Cărțile Cronicilor, mai ales dacă se ține cont de sentimentele antiSamarítene din epoca Cronicilor.
9Acolo era un profet al Domnului al cărui nume era Óded. El a ieșit înaintea armatei care venea la Samaría și le-a zis: „Pentru că mânia Domnului Dumnezeului părinților a fost asupra lui Iúda, vi i-a dat în mâinile voastre. Iar voi i-ați ucis cu o furie care ajunge până la cer#28,9 Expresie hiperbolică (cf. Esd 6,9; Ier 51,9; Ap 18,5).. 10Acum, voi ziceți că fiii lui Iúda și ai Ierusalímului vor deveni sclavii și sclavele#28,10 Era interzis de lege a-i face sclavi pe frații israeliți (Lev 25,39-43). voastre. Dar oare nu există între voi vinovății față de Domnul Dumnezeul vostru? 11Ascultați-mă și trimiteți-i înapoi pe captivii pe care i-ați capturat dintre frații voștri! Căci mânia aprinsă a Domnului va fi asupra voastră”.
12Unele dintre căpeteniile fiilor lui Efraím, Azaría, fiul lui Iohanán, Berechía, fiul lui Meșilemót, Ezechía, fiul lui Șalúm, și Amasá, fiul lui Hadlái, s-au ridicat împotriva celor care veneau de la armată. 13Le-au zis: „Nu-i aduceți pe captivi! Căci, la vinovăția pe care o avem față de Domnul, voi mai adăugați la păcatele noastre și la vinovățiile noastre. Vina noastră este mare și mânia aprinsă [a Domnului] este asupra lui Israél”. 14Soldații au dus captivii și prada înaintea căpeteniilor și a întregii adunări. 15Apoi s-au ridicat oamenii care fuseseră chemați pe nume și i-au luat pe captivi; pe cei care erau goi i-au îmbrăcat din pradă: i-au îmbrăcat și i-au încălțat, le-au dat să mănânce și să bea și i-au uns; pe cei slabi i-au pus pe măgari și i-au dus la Ierihón, Cetatea Palmierilor, la frații lor. Apoi s-au întors la Samaría.
Păcatele și moartea lui Aház
16În acel timp, regele Aház a trimis să ceară ajutor de la regii Asíriei.
17Cei din Edóm au venit din nou, l-au bătut pe Iúda și au luat captivi. 18Filistenii au năvălit în cetățile din Șefeláh și din Négheb; au capturat [cetățile] Bet-Șémeș, Aialón, Ghederót, Sóco și suburbiile sale, Timná și suburbiile ei, Ghimzó și suburbiile sale și au locuit acolo#28,18 Cetățile menționate aici fac parte din teritoriul lui Iùda și se găsesc la vest de Ierusalím, în zona de câmpie; niciuna dintre ele nu se află în Nègheb.. 19Căci Domnul l-a umilit pe Iúda din cauza lui Aház, regele lui Israél, care l-a făcut pe Iúda să fie fără frâu și [care] fusese infidel față de Domnul.
20Tiglát-Piléser, regele Asíriei, a venit împotriva lui și l-a asediat în loc să-l susțină#28,20 Nu este demonstrat faptul că regele Asírian ar fi invadat Regatul lui Iùda în timpul lui Ahàz. Invazia a avut loc cu 30 de ani mai târziu sub conducerea lui Senaheríb. Probabil afirmația hagiografului este un mod de a spune că încrederea pusă în Asíria nu putea să ducă decât la dezastru (Is 8,8).. 21Căci Aház a prădat casa Domnului, casa regelui și a căpeteniilor și le-a dat regelui Asíriei, dar nu i-a fost de ajutor#28,21 În 2Rg 16,9, este menționat ajutorul imediat dat lui Ahàz de Asíria prin atacul lansat împotriva Damascului în anii 733-732 î.C. În acest verset însă, autorul Cronicilor prezintă o judecată negativă cu privire la ajutorul lui Tíglat-Píleser.. 22În timp ce era asediat, acel rege Aház a continuat și mai mult să fie infidel față de Domnul. 23A adus jertfă zeilor Damáscului – care l-au lovit –, zicând: „Pentru că zeii regilor din Arám îi ajută, le voi aduce jertfă, ca ei să mă ajute”#28,23 Este subliniat servilismul lui Ahàz față de divinitățile străine victorioase. Bătut de aramei, Ahàz s-a îndreptat spre zeii lor cu speranța de a obține ajutor.. Dar ei au fost spre căderea lui și a întregului Israél.
24Aház a adunat obiectele din casa lui Dumnezeu și a făcut bucăți [aceste] obiecte din casa lui Dumnezeu. A închis ușile casei Domnului și și-a făcut altare în toate colțurile Ierusalímului. 25În fiecare dintre cetățile lui Iúda a făcut înălțimi ca să ardă tămâie altor zei, mâniindu-l pe Domnul Dumnezeul părinților săi.
26Celelalte fapte ale lui și toate căile lui, cele dintâi și cele de pe urmă, iată-le scrise în Cartea Regilor lui Iúda și ai lui Israél! 27Aház a adormit cu părinții săi și l-au îngropat în cetatea Ierusalímului#28,27 Traducerea greacă are: „cetatea lui Davíd”.; nu l-au dus în mormintele regilor lui Israél#28,27 Autorul Cronicilor face să se înțeleagă că Regatul lui Iùda este singurul și adevăratul Israèl.. Și a devenit rege Ezechía, fiul său, în locul lui. #2Rg 16,2-4 #2Rg 16,19 #2Rg 16,20
Selectat acum:
2 Cronici 28: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Cronici 28
28
Domnia și nelegiuirea lui Aház (736 – 716 î.C.)#28,0 Ahàz este pentru autorul Cronicilor cel mai rău rege din dinastia Davídică. Nu are nimic bun de spus despre el. Retranscrie într-un mod propriu relatarea din 2Rg 16,2-20, adăugând detalii luate din izvoare demne de încredere. În dezvoltarea istorisirii, hagiograful vede cauze și efecte despre care dă mărturie în funcție de teologia istoriei sale. Nu se poate vorbi despre o deformare tendențioasă a istoriei, ci, dimpotrivă, de un fel de predică a evenimentelor care subliniază unul sau altul dintre aspectele mai importante și explică realitatea ca pe o intervenție permanentă a lui Dumnezeu în această istorie. Ceea ce iese la suprafață din domnia lui Ahàz, pentru autorul Cronicilor, sunt nelegiuirea lui și infidelitatea față de Dumnezeu. Toate evenimentele nu sunt decât o pedeapsă justă a conduitei sale.
1Aház avea douăzeci de ani când a devenit rege și a fost rege șaisprezece ani la Ierusalím. El nu a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, ca Davíd, tatăl său. 2A umblat pe căile regilor lui Israél#28,2 Este cea mai gravă judecată care se poate face despre un rege din Iùda. și a făcut chiar chipuri turnate pentru Baáli. 3A ars tămâie în Valea fiilor lui Hinnóm#28,3 Situată la sud-vest de Ierusalím, unde se găsea Tofet, locul în care erau arși copiii (cf. Lev 18,21; 2Rg 23,10), îi servește autorului Cronicilor pentru judecata aspră asupra lui Ahàz. și i-a trecut pe fiii săi prin foc#28,3 În 2Rg 16,3 este folosit singularul. Pluralul este aici pur retoric, întrucât autorul Cronicilor va recunoaște (v. 7.27) supraviețuirea altor fii. Totuși nu există nicio dovadă adevărată că ritul odios, reprobat aici și în 2Rg 23,10, ar însemna moartea prin ardere, și nu doar o încercare prin foc sau o marcare cu un fier înroșit., după [obiceiurile] abominábile ale popoarelor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél. 4A adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe coline și sub orice copac verde.
Invazia dușmanilor
5Domnul Dumnezeul său l-a dat în mâna regelui din Arám, care l-a lovit și a luat de la el pradă mare și a dus-o în Damásc. L-a dat chiar și în mâna regelui lui Israél, care i-a provocat un mare măcel#28,5 Impietatea lui Ahàz este pedepsită prin două invazii dușmane separate, cea a arameilor și cea a israeliților din nord. Autorul Cronicilor nu vorbește despre campania siro-efraimită, ca în 2Rg 16,5-9; Is 7,1-9.. 6Pécah, fiul lui Remalía, a ucis într-o singură zi o sută douăzeci de mii de oameni ai lui Iúda, toți viteji, pentru că îl părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 7Zicrí, un viteaz din Efraím, i-a ucis pe Maaséia, fiul regelui, pe Azricám, conducătorul casei, și pe Elcaná, care era al doilea după rege. 8Fiii lui Israél au luat captivi de la frații lor două sute de mii de femei, fii și fiice. Au luat de la ei multă pradă și au dus prada la Samaría.
Israéliții îl ascultă pe profetul Óded#28,9 În ciuda animozității sale împotriva Regatului din Nord, autorul Cronicilor a acceptat această tradiție absentă din 2Regi cu privire la intervenția unui profet din Samaría, reprezentant fidel al Domnului, care îi cheamă pe locuitorii din Iùda „frați” și-i convinge pe conducătorii Israèlului să-i elibereze pe prizonieri. Acest fragment este unul dintre cele mai nobile din Cărțile Cronicilor, mai ales dacă se ține cont de sentimentele antiSamarítene din epoca Cronicilor.
9Acolo era un profet al Domnului al cărui nume era Óded. El a ieșit înaintea armatei care venea la Samaría și le-a zis: „Pentru că mânia Domnului Dumnezeului părinților a fost asupra lui Iúda, vi i-a dat în mâinile voastre. Iar voi i-ați ucis cu o furie care ajunge până la cer#28,9 Expresie hiperbolică (cf. Esd 6,9; Ier 51,9; Ap 18,5).. 10Acum, voi ziceți că fiii lui Iúda și ai Ierusalímului vor deveni sclavii și sclavele#28,10 Era interzis de lege a-i face sclavi pe frații israeliți (Lev 25,39-43). voastre. Dar oare nu există între voi vinovății față de Domnul Dumnezeul vostru? 11Ascultați-mă și trimiteți-i înapoi pe captivii pe care i-ați capturat dintre frații voștri! Căci mânia aprinsă a Domnului va fi asupra voastră”.
12Unele dintre căpeteniile fiilor lui Efraím, Azaría, fiul lui Iohanán, Berechía, fiul lui Meșilemót, Ezechía, fiul lui Șalúm, și Amasá, fiul lui Hadlái, s-au ridicat împotriva celor care veneau de la armată. 13Le-au zis: „Nu-i aduceți pe captivi! Căci, la vinovăția pe care o avem față de Domnul, voi mai adăugați la păcatele noastre și la vinovățiile noastre. Vina noastră este mare și mânia aprinsă [a Domnului] este asupra lui Israél”. 14Soldații au dus captivii și prada înaintea căpeteniilor și a întregii adunări. 15Apoi s-au ridicat oamenii care fuseseră chemați pe nume și i-au luat pe captivi; pe cei care erau goi i-au îmbrăcat din pradă: i-au îmbrăcat și i-au încălțat, le-au dat să mănânce și să bea și i-au uns; pe cei slabi i-au pus pe măgari și i-au dus la Ierihón, Cetatea Palmierilor, la frații lor. Apoi s-au întors la Samaría.
Păcatele și moartea lui Aház
16În acel timp, regele Aház a trimis să ceară ajutor de la regii Asíriei.
17Cei din Edóm au venit din nou, l-au bătut pe Iúda și au luat captivi. 18Filistenii au năvălit în cetățile din Șefeláh și din Négheb; au capturat [cetățile] Bet-Șémeș, Aialón, Ghederót, Sóco și suburbiile sale, Timná și suburbiile ei, Ghimzó și suburbiile sale și au locuit acolo#28,18 Cetățile menționate aici fac parte din teritoriul lui Iùda și se găsesc la vest de Ierusalím, în zona de câmpie; niciuna dintre ele nu se află în Nègheb.. 19Căci Domnul l-a umilit pe Iúda din cauza lui Aház, regele lui Israél, care l-a făcut pe Iúda să fie fără frâu și [care] fusese infidel față de Domnul.
20Tiglát-Piléser, regele Asíriei, a venit împotriva lui și l-a asediat în loc să-l susțină#28,20 Nu este demonstrat faptul că regele Asírian ar fi invadat Regatul lui Iùda în timpul lui Ahàz. Invazia a avut loc cu 30 de ani mai târziu sub conducerea lui Senaheríb. Probabil afirmația hagiografului este un mod de a spune că încrederea pusă în Asíria nu putea să ducă decât la dezastru (Is 8,8).. 21Căci Aház a prădat casa Domnului, casa regelui și a căpeteniilor și le-a dat regelui Asíriei, dar nu i-a fost de ajutor#28,21 În 2Rg 16,9, este menționat ajutorul imediat dat lui Ahàz de Asíria prin atacul lansat împotriva Damascului în anii 733-732 î.C. În acest verset însă, autorul Cronicilor prezintă o judecată negativă cu privire la ajutorul lui Tíglat-Píleser.. 22În timp ce era asediat, acel rege Aház a continuat și mai mult să fie infidel față de Domnul. 23A adus jertfă zeilor Damáscului – care l-au lovit –, zicând: „Pentru că zeii regilor din Arám îi ajută, le voi aduce jertfă, ca ei să mă ajute”#28,23 Este subliniat servilismul lui Ahàz față de divinitățile străine victorioase. Bătut de aramei, Ahàz s-a îndreptat spre zeii lor cu speranța de a obține ajutor.. Dar ei au fost spre căderea lui și a întregului Israél.
24Aház a adunat obiectele din casa lui Dumnezeu și a făcut bucăți [aceste] obiecte din casa lui Dumnezeu. A închis ușile casei Domnului și și-a făcut altare în toate colțurile Ierusalímului. 25În fiecare dintre cetățile lui Iúda a făcut înălțimi ca să ardă tămâie altor zei, mâniindu-l pe Domnul Dumnezeul părinților săi.
26Celelalte fapte ale lui și toate căile lui, cele dintâi și cele de pe urmă, iată-le scrise în Cartea Regilor lui Iúda și ai lui Israél! 27Aház a adormit cu părinții săi și l-au îngropat în cetatea Ierusalímului#28,27 Traducerea greacă are: „cetatea lui Davíd”.; nu l-au dus în mormintele regilor lui Israél#28,27 Autorul Cronicilor face să se înțeleagă că Regatul lui Iùda este singurul și adevăratul Israèl.. Și a devenit rege Ezechía, fiul său, în locul lui. #2Rg 16,2-4 #2Rg 16,19 #2Rg 16,20
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași