2 Cronici 30
30
Convocarea Paștelui#30,0 După ce a făcut pregătirile necesare (v. 1-12), Ezechía a celebrat cu mare solemnitate Paștele (v. 13-22), celebrare care a durat două săptămâni (v. 23-27). Este a doua fază a reformei religioase. Totul servește pentru a scoate în evidență importanța actului: participarea întregului Israèl, celebrarea pe deplin conformă prescrierilor rituale, abundența arderilor de tot, sărbătoarea prelungită în rugăciune, în cântare și în bucurie. Semnificația relatării pare să fie aceea a renașterii Israèlului. Este o reprezentare dramatică a primului Paște din Exod, destinată întregului Israèl, deși doar câteva dintre triburile de nord au luat parte. Dar pentru toți cei care au celebrat acest Paște, s-a realizat o deplină reconciliere. Nu trebuie să fie preocupare că nu există un fundament istoric pentru acest capitol în timpul domniei lui Ezechía, în special în perioada următoare căderii Regatului de Nord. Ezechía este prezentat drept cel care restabilește unitatea poporului lui Dumnezeu, noul Solomòn care guvernează regatul înaintea schismei.
1Ezechía a trimis în tot Israélul și Iúda și a scris scrisori și lui Efraím și lui Manáse#30,1 Regiuni din Regatul de Nord ocupate de asirieni în anul 722 î.C. ca să vină la casa Domnului, la Ierusalím#30,1 Este singurul loc unde, după reforma deuteronomică, se poate oferi un sacrificiu legitim lui Dumnezeu. Celebrarea pascală, care în mod obișnuit era o sărbătoare de familie, devine o celebrare națională centralizată., să celebreze Paștele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israél. 2Regele, căpeteniile lui și toată adunarea au ținut sfat la Ierusalím ca să celebreze Paștele în luna a doua#30,2 În conformitate cu Num 9,6-13, o dispoziție ulterioară exilului.. 3Căci nu au putut să-l celebreze în acel timp, pentru că nu se sfințiseră destui preoți, iar poporul nu se adunase la Ierusalím. 4Lucrul acesta a fost plăcut în ochii regelui și în ochii întregii adunări. 5Au hotărât un anunț care să fie dus în tot Israélul, de la Béer-Șéba până la Dan, ca să vină la Ierusalím să celebreze Paștele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israél. Căci de mult nu mai fusese celebrat după cum era scris. 6Alergătorii au mers cu scrisorile din partea regelui și a căpeteniilor sale în tot Israélul și Iúda. Și, după porunca regelui, au zis#30,6 Toată scrisoarea lui Ezechía este axată pe tema întoarcerii la sanctuarul din Ierusalím ca semn al convertirii la Dumnezeu. Întregul fragment este un joc de cuvinte pe nuanțele termenului „întoarcere”, care poate să însemne: „a se îndrepta spre Dumnezeu”, „a se întoarce la Ierusalím”, „a restaura templul”. Tot textul exprimă interesul autorului Crónicilor și al contemporanilor săi pentru reîntoarcerea din diaspora și reunirea tuturor membrilor comunității.: „Fii ai lui Israél, întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Israél, ca să se întoarcă și el la rămășița care a scăpat din mâna regilor Asíriei!#30,6 Sunt Tíglat-Píleser al III-lea, Salmànasar al V-lea și Sàrgon al II-lea. În 734 î.C., Tíglat-Píleser deportase mulți locuitori din Regatul de Nord (cf. 2Rg 15,29). 7Nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri care au fost infideli față de Domnul Dumnezeul părinților lor și care au fost dați distrugerii, după cum vedeți! 8Nu vă înțepeniți grumazul ca părinții voștri; dați mâna Domnului#30,8 Este gestul unui om care se angajează printr-o promisiune., veniți la sanctuarul lui pe care l-a sfințit pentru vecie și slujiți-l pe Domnul Dumnezeul vostru pentru ca să se întoarcă de la voi furia mâniei sale! 9Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor afla milă la cei care i-au deportat; ei se vor întoarce în această țară#30,9 Se exprimă principiul solidarității naționale. Apostazia, ca și convertirea unora, provoacă daune sau beneficii asupra comunității., căci Domnul Dumnezeul vostru este îndurător și milostiv și nu-și va întoarce fața de la voi dacă voi vă întoarceți la el”.
10Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin țara lui Efraím și Manáse, până la Zabulón. Dar ei au râs și și-au bătut joc de ei. 11Însă câțiva oameni din Așér, din Manáse și Zabulón s-au umilit și au venit la Ierusalím. 12În Iúda, de asemenea, a fost mâna lui Dumnezeu și le-a dat o singură inimă#30,12 Dumnezeu este la originea prescrierilor religioase. Regele și toți cei care merg în numele lui nu sunt decât mandatarii lui. ca să-i facă să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, la cuvântul Domnului. 13S-a adunat la Ierusalím mult popor ca să facă Sărbătoarea Ázimelor#30,13 În timpul lui Ezechía, Sărbătoarea Azimelor era deja unită cu cea a Paștelui (cf. Dt 16,1-8). Însă textele sacerdotale fac distincție între aceste două sărbători (Lev 23,5-14; Num 28,16-17). în luna a doua: era o adunare foarte numeroasă. 14S-au ridicat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalím; au îndepărtat și altarele#30,14 Cele care fuseseră ridicate de Ahàz în cinstea divinităților asiriene ca semn de alianță între cele două națiuni. pentru incens și le-au aruncat în torentul Cédron.
15Au înjunghiat Paștele în a paisprezecea zi a lunii a doua. Preoții și levíții s-au umilit, s-au sfințit și au adus arderi de tot în casa Domnului. 16Ei stăteau la locurile lor după regula lor, conform legii lui Moise, omul lui Dumnezeu, iar preoții stropeau cu sângele [luat] de la#30,16 Lit.: „din mâna”. levíți. 17Căci erau mulți din adunare care nu se sfințiseră; iar levíții [aveau misiunea] să înjunghie mieii de Paști pentru toți cei care nu erau puri și să-i sfințească pentru Domnul#30,17 În mod normal, cel care aducea mielul pascal la templu se angaja și să-l jertfească, dar cu condiția de a fi în stare de puritate legală. În teorie, oamenii impuri din punct de vedere legal nu ar fi putut să mănânce Paștele. Dar dacă puteau să înlocuiască mielul pentru jertfă, nu puteau să o facă pentru a-l mânca. De aceea regele se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea lor.. 18Căci o mare parte din popor, mulți din Efraím, Manáse, Isahár și Zabulón nu se purificaseră și au mâncat Paștele, însă nu după cum este scris. Dar Ezechía s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, care este bun, să-i ierte pe toți#30,18 Este aici un aspect extraordinar al Paștelui ecumenic: valorile umane au prioritate asupra aspectelor tehnice și rituale (Lev 15,31). Nici leviții prezenți, nici autorul Cronicilor, care era un levit, nu descoperă ceva care să fie de nedepășit în fața rugăciunii făcute lui Dumnezeu. Această concepție care merge dincolo de legile rituale prevestește învățătura lui Cristos (Mc 7,1-13). 19cei ce și-au pus inima să-l caute pe Dumnezeu#30,19 Cultul inimii căite și umilite este superior, în caz de necesitate, celui ritual., pe Domnul Dumnezeul părinților lor, chiar dacă nu conform cu puritatea sanctuarului!”. 20Domnul l-a ascultat pe Ezechía și a vindecat poporul.
21Fiii lui Israél care se aflau la Ierusalím au făcut Sărbătoarea Ázimelor timp de șapte zile cu mare bucurie. Iar levíții și preoții îl lăudau pe Domnul cu instrumente puternice ale Domnului. 22Ezechía a vorbit la inimă tuturor levíților care aveau o pricepere în înțelegerea a ceea ce este bun înaintea Domnului. Ei au mâncat ceea ce era stabilit timp de șapte zile, aducând jertfe de împăcare și preamărindu-l pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 23Toată adunarea a ținut sfat să celebreze alte șapte zile#30,23 Ca în timpul dedicării templului (2Cr 7,8-9; 1Rg 8,62-66).. Și au celebrat cu bucurie [încă] șapte zile. 24Căci Ezechía, regele lui Iúda, a dat pentru adunare o mie de viței și șapte mii de oi; apoi, căpeteniile au dat pentru adunare o mie de viței și zece mii de oi. Mulți preoți s-au sfințit. 25S-a bucurat toată adunarea lui Iúda, preoții, levíții și toată adunarea celor care au venit din Israél și a străinilor#30,25 În textele mai vechi, termenul îi indica pe membrii altor comunități care s-au stabilit în Israèl, acceptând protecția acestuia și comuniunea de viață, spre deosebire de vizitatorii străini, de ex.: negustorii (cf. Ex 12,43-49). În cazul de față, termenul i-ar indica pe cei care mai târziu vor fi prozeliți, adică cei care acceptă să devină membri ai comunității religioase și naționale. care au venit din țara lui Israél sau care locuiau în Iúda. 26A fost mare bucurie la Ierusalím. Din zilele lui Solomón, fiul lui Davíd, regele lui Israél, nu mai fusese la Ierusalím așa ceva. 27Preoții și levíții s-au sculat și au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la locuința sa cea sfântă, până la cer#30,27 Autorul îi pune din nou în prim-plan pe leviți, de această dată în actul de binecuvântare a poporului, o funcție rezervată întotdeauna numai preoților. Se poate totuși să fie vorba de „preoțiileviți”, o expresie care în literatura deuteronomistă indică un tip aparte de preoți (cf. Dt 17,9)..
Selectat acum:
2 Cronici 30: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Cronici 30
30
Convocarea Paștelui#30,0 După ce a făcut pregătirile necesare (v. 1-12), Ezechía a celebrat cu mare solemnitate Paștele (v. 13-22), celebrare care a durat două săptămâni (v. 23-27). Este a doua fază a reformei religioase. Totul servește pentru a scoate în evidență importanța actului: participarea întregului Israèl, celebrarea pe deplin conformă prescrierilor rituale, abundența arderilor de tot, sărbătoarea prelungită în rugăciune, în cântare și în bucurie. Semnificația relatării pare să fie aceea a renașterii Israèlului. Este o reprezentare dramatică a primului Paște din Exod, destinată întregului Israèl, deși doar câteva dintre triburile de nord au luat parte. Dar pentru toți cei care au celebrat acest Paște, s-a realizat o deplină reconciliere. Nu trebuie să fie preocupare că nu există un fundament istoric pentru acest capitol în timpul domniei lui Ezechía, în special în perioada următoare căderii Regatului de Nord. Ezechía este prezentat drept cel care restabilește unitatea poporului lui Dumnezeu, noul Solomòn care guvernează regatul înaintea schismei.
1Ezechía a trimis în tot Israélul și Iúda și a scris scrisori și lui Efraím și lui Manáse#30,1 Regiuni din Regatul de Nord ocupate de asirieni în anul 722 î.C. ca să vină la casa Domnului, la Ierusalím#30,1 Este singurul loc unde, după reforma deuteronomică, se poate oferi un sacrificiu legitim lui Dumnezeu. Celebrarea pascală, care în mod obișnuit era o sărbătoare de familie, devine o celebrare națională centralizată., să celebreze Paștele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israél. 2Regele, căpeteniile lui și toată adunarea au ținut sfat la Ierusalím ca să celebreze Paștele în luna a doua#30,2 În conformitate cu Num 9,6-13, o dispoziție ulterioară exilului.. 3Căci nu au putut să-l celebreze în acel timp, pentru că nu se sfințiseră destui preoți, iar poporul nu se adunase la Ierusalím. 4Lucrul acesta a fost plăcut în ochii regelui și în ochii întregii adunări. 5Au hotărât un anunț care să fie dus în tot Israélul, de la Béer-Șéba până la Dan, ca să vină la Ierusalím să celebreze Paștele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israél. Căci de mult nu mai fusese celebrat după cum era scris. 6Alergătorii au mers cu scrisorile din partea regelui și a căpeteniilor sale în tot Israélul și Iúda. Și, după porunca regelui, au zis#30,6 Toată scrisoarea lui Ezechía este axată pe tema întoarcerii la sanctuarul din Ierusalím ca semn al convertirii la Dumnezeu. Întregul fragment este un joc de cuvinte pe nuanțele termenului „întoarcere”, care poate să însemne: „a se îndrepta spre Dumnezeu”, „a se întoarce la Ierusalím”, „a restaura templul”. Tot textul exprimă interesul autorului Crónicilor și al contemporanilor săi pentru reîntoarcerea din diaspora și reunirea tuturor membrilor comunității.: „Fii ai lui Israél, întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Israél, ca să se întoarcă și el la rămășița care a scăpat din mâna regilor Asíriei!#30,6 Sunt Tíglat-Píleser al III-lea, Salmànasar al V-lea și Sàrgon al II-lea. În 734 î.C., Tíglat-Píleser deportase mulți locuitori din Regatul de Nord (cf. 2Rg 15,29). 7Nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri care au fost infideli față de Domnul Dumnezeul părinților lor și care au fost dați distrugerii, după cum vedeți! 8Nu vă înțepeniți grumazul ca părinții voștri; dați mâna Domnului#30,8 Este gestul unui om care se angajează printr-o promisiune., veniți la sanctuarul lui pe care l-a sfințit pentru vecie și slujiți-l pe Domnul Dumnezeul vostru pentru ca să se întoarcă de la voi furia mâniei sale! 9Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor afla milă la cei care i-au deportat; ei se vor întoarce în această țară#30,9 Se exprimă principiul solidarității naționale. Apostazia, ca și convertirea unora, provoacă daune sau beneficii asupra comunității., căci Domnul Dumnezeul vostru este îndurător și milostiv și nu-și va întoarce fața de la voi dacă voi vă întoarceți la el”.
10Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin țara lui Efraím și Manáse, până la Zabulón. Dar ei au râs și și-au bătut joc de ei. 11Însă câțiva oameni din Așér, din Manáse și Zabulón s-au umilit și au venit la Ierusalím. 12În Iúda, de asemenea, a fost mâna lui Dumnezeu și le-a dat o singură inimă#30,12 Dumnezeu este la originea prescrierilor religioase. Regele și toți cei care merg în numele lui nu sunt decât mandatarii lui. ca să-i facă să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, la cuvântul Domnului. 13S-a adunat la Ierusalím mult popor ca să facă Sărbătoarea Ázimelor#30,13 În timpul lui Ezechía, Sărbătoarea Azimelor era deja unită cu cea a Paștelui (cf. Dt 16,1-8). Însă textele sacerdotale fac distincție între aceste două sărbători (Lev 23,5-14; Num 28,16-17). în luna a doua: era o adunare foarte numeroasă. 14S-au ridicat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalím; au îndepărtat și altarele#30,14 Cele care fuseseră ridicate de Ahàz în cinstea divinităților asiriene ca semn de alianță între cele două națiuni. pentru incens și le-au aruncat în torentul Cédron.
15Au înjunghiat Paștele în a paisprezecea zi a lunii a doua. Preoții și levíții s-au umilit, s-au sfințit și au adus arderi de tot în casa Domnului. 16Ei stăteau la locurile lor după regula lor, conform legii lui Moise, omul lui Dumnezeu, iar preoții stropeau cu sângele [luat] de la#30,16 Lit.: „din mâna”. levíți. 17Căci erau mulți din adunare care nu se sfințiseră; iar levíții [aveau misiunea] să înjunghie mieii de Paști pentru toți cei care nu erau puri și să-i sfințească pentru Domnul#30,17 În mod normal, cel care aducea mielul pascal la templu se angaja și să-l jertfească, dar cu condiția de a fi în stare de puritate legală. În teorie, oamenii impuri din punct de vedere legal nu ar fi putut să mănânce Paștele. Dar dacă puteau să înlocuiască mielul pentru jertfă, nu puteau să o facă pentru a-l mânca. De aceea regele se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea lor.. 18Căci o mare parte din popor, mulți din Efraím, Manáse, Isahár și Zabulón nu se purificaseră și au mâncat Paștele, însă nu după cum este scris. Dar Ezechía s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, care este bun, să-i ierte pe toți#30,18 Este aici un aspect extraordinar al Paștelui ecumenic: valorile umane au prioritate asupra aspectelor tehnice și rituale (Lev 15,31). Nici leviții prezenți, nici autorul Cronicilor, care era un levit, nu descoperă ceva care să fie de nedepășit în fața rugăciunii făcute lui Dumnezeu. Această concepție care merge dincolo de legile rituale prevestește învățătura lui Cristos (Mc 7,1-13). 19cei ce și-au pus inima să-l caute pe Dumnezeu#30,19 Cultul inimii căite și umilite este superior, în caz de necesitate, celui ritual., pe Domnul Dumnezeul părinților lor, chiar dacă nu conform cu puritatea sanctuarului!”. 20Domnul l-a ascultat pe Ezechía și a vindecat poporul.
21Fiii lui Israél care se aflau la Ierusalím au făcut Sărbătoarea Ázimelor timp de șapte zile cu mare bucurie. Iar levíții și preoții îl lăudau pe Domnul cu instrumente puternice ale Domnului. 22Ezechía a vorbit la inimă tuturor levíților care aveau o pricepere în înțelegerea a ceea ce este bun înaintea Domnului. Ei au mâncat ceea ce era stabilit timp de șapte zile, aducând jertfe de împăcare și preamărindu-l pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 23Toată adunarea a ținut sfat să celebreze alte șapte zile#30,23 Ca în timpul dedicării templului (2Cr 7,8-9; 1Rg 8,62-66).. Și au celebrat cu bucurie [încă] șapte zile. 24Căci Ezechía, regele lui Iúda, a dat pentru adunare o mie de viței și șapte mii de oi; apoi, căpeteniile au dat pentru adunare o mie de viței și zece mii de oi. Mulți preoți s-au sfințit. 25S-a bucurat toată adunarea lui Iúda, preoții, levíții și toată adunarea celor care au venit din Israél și a străinilor#30,25 În textele mai vechi, termenul îi indica pe membrii altor comunități care s-au stabilit în Israèl, acceptând protecția acestuia și comuniunea de viață, spre deosebire de vizitatorii străini, de ex.: negustorii (cf. Ex 12,43-49). În cazul de față, termenul i-ar indica pe cei care mai târziu vor fi prozeliți, adică cei care acceptă să devină membri ai comunității religioase și naționale. care au venit din țara lui Israél sau care locuiau în Iúda. 26A fost mare bucurie la Ierusalím. Din zilele lui Solomón, fiul lui Davíd, regele lui Israél, nu mai fusese la Ierusalím așa ceva. 27Preoții și levíții s-au sculat și au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la locuința sa cea sfântă, până la cer#30,27 Autorul îi pune din nou în prim-plan pe leviți, de această dată în actul de binecuvântare a poporului, o funcție rezervată întotdeauna numai preoților. Se poate totuși să fie vorba de „preoțiileviți”, o expresie care în literatura deuteronomistă indică un tip aparte de preoți (cf. Dt 17,9)..
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași