2 Corinteni 10
10
IV. APOLOGIA LUI PAUL
Paul își argumentează autoritatea
1Eu însumi, Paul, vă rog pentru blândețea și îngăduința lui Cristos – eu care sunt atât de umilit când sunt de față între voi, dar plin de îndrăzneală când sunt departe – 2vă rog să nu mă obligați ca, atunci când voi fi de față, să trebuiască să-mi arăt îndrăzneala pe care cred că trebuie să o întrebuințez față de unii care susțin că noi umblăm după trup. 3De fapt, deși umblăm în trup, noi nu luptăm după trup, 4căci armele luptei noastre nu sunt trupești, ci sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a distruge fortărețele#10,4 Fortărețele sunt o imagine a suficienței omului sigur de el însuși și închis în fața lui Dumnezeu. Tema provine din Vechiul Testament (cf. Ex 2,13-15).. Noi distrugem născocirile [minții] 5și orice îngâmfare care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și cucerim orice minte ca să asculte de Cristos, 6ba chiar suntem gata să pedepsim orice neascultare atunci când ascultarea voastră se va desăvârși#10,6 Răspândirea evangheliei în lume este prezentată aici de Apostol prin imaginea unei campanii militare printre oameni, iar alegoria este utilizată până la ultimele detalii; înzestrați cu arme divine, apostolii înfrâng rezistențele dușmane, desființează planurile adversarilor, demolează fortărețele și construcțiile care blochează avansarea evangheliei și, după ce au distrus puterea dușmană, culeg prada care se găsește pe câmpul de luptă: oamenii, care devin „prizonieri ai lui Cristos”; demolată fiind cetatea dușmanului, se continuă cu eliminarea focarelor de revoltă pentru a pedepsi orice neascultare..
7Priviți lucrurile în față! Dacă cineva are convingerea că este al lui Cristos, să considere iarăși aceasta: așa cum el este al lui Cristos, tot așa suntem și noi. 8Și chiar dacă m-aș mândri ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul spre edificarea și nu spre distrugerea voastră, nu mă voi rușina. 9Nu aș vrea să se pară că aș vrea să vă înspăimânt cu scrisorile mele, 10căci ei spun: „Scrisorile lui sunt grele și tari, dar când el este prezent, trupul său este slab, iar cuvântul lui este disprețuit”. 11Cel care consideră astfel [să-și dea seama] că așa cum suntem în cuvintele din scrisori când nu suntem de față, tot așa vom fi în faptă când vom fi de față!
12Noi nu îndrăznim să ne judecăm egali sau să ne comparăm pe noi înșine cu unii care se recomandă singuri, căci, pentru că se măsoară cu ei înșiși și se compară cu ei înșiși, nu au minte. 13Noi, însă, nu ne mândrim peste măsură, ci după măsura regulii pe care ne-a dat-o#10,13 Lit.: „împărțit-o”. Dumnezeu ca măsură, ca să putem ajunge până la voi. 14Căci nu ne întindem peste măsură, ca și cum n-am fi ajuns până la voi, căci am ajuns la voi cu evanghelia lui Cristos. 15Noi nu ne lăudăm peste măsură cu truda altora, dar avem speranța că, tot crescând în credința noastră, vom crește din ce în ce mai mult după măsura noastră, 16ca să vestim evanghelia și [în ținuturile de] dincolo de voi, nu în ținutul altuia și să ne lăudăm cu lucrurile gata pregătite. 17Însă „cine se laudă, în Domnul să se laude!”, 18căci nu cel care se laudă pe sine este vrednic de cinste, ci acela pe care Domnul îl laudă. #Mt 11,29 #1Cor 2,3 #10,11 #1Cor 4,21 #6,7 #Rom 13,12 #Is 2,11-18 #2,9; 7,15 #11,23 #1Cor 1,12 #11,16; 12,6 #13,10 #Ier 1,10 #10,1; 11,6 #10,2; 12,20; 13,2.10 #3,1; 5,12 #Rom 12,3 #Rom 15,20 #Ier 9,22-23 #1Cor 1,31
Selectat acum:
2 Corinteni 10: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Corinteni 10
10
IV. APOLOGIA LUI PAUL
Paul își argumentează autoritatea
1Eu însumi, Paul, vă rog pentru blândețea și îngăduința lui Cristos – eu care sunt atât de umilit când sunt de față între voi, dar plin de îndrăzneală când sunt departe – 2vă rog să nu mă obligați ca, atunci când voi fi de față, să trebuiască să-mi arăt îndrăzneala pe care cred că trebuie să o întrebuințez față de unii care susțin că noi umblăm după trup. 3De fapt, deși umblăm în trup, noi nu luptăm după trup, 4căci armele luptei noastre nu sunt trupești, ci sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a distruge fortărețele#10,4 Fortărețele sunt o imagine a suficienței omului sigur de el însuși și închis în fața lui Dumnezeu. Tema provine din Vechiul Testament (cf. Ex 2,13-15).. Noi distrugem născocirile [minții] 5și orice îngâmfare care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și cucerim orice minte ca să asculte de Cristos, 6ba chiar suntem gata să pedepsim orice neascultare atunci când ascultarea voastră se va desăvârși#10,6 Răspândirea evangheliei în lume este prezentată aici de Apostol prin imaginea unei campanii militare printre oameni, iar alegoria este utilizată până la ultimele detalii; înzestrați cu arme divine, apostolii înfrâng rezistențele dușmane, desființează planurile adversarilor, demolează fortărețele și construcțiile care blochează avansarea evangheliei și, după ce au distrus puterea dușmană, culeg prada care se găsește pe câmpul de luptă: oamenii, care devin „prizonieri ai lui Cristos”; demolată fiind cetatea dușmanului, se continuă cu eliminarea focarelor de revoltă pentru a pedepsi orice neascultare..
7Priviți lucrurile în față! Dacă cineva are convingerea că este al lui Cristos, să considere iarăși aceasta: așa cum el este al lui Cristos, tot așa suntem și noi. 8Și chiar dacă m-aș mândri ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul spre edificarea și nu spre distrugerea voastră, nu mă voi rușina. 9Nu aș vrea să se pară că aș vrea să vă înspăimânt cu scrisorile mele, 10căci ei spun: „Scrisorile lui sunt grele și tari, dar când el este prezent, trupul său este slab, iar cuvântul lui este disprețuit”. 11Cel care consideră astfel [să-și dea seama] că așa cum suntem în cuvintele din scrisori când nu suntem de față, tot așa vom fi în faptă când vom fi de față!
12Noi nu îndrăznim să ne judecăm egali sau să ne comparăm pe noi înșine cu unii care se recomandă singuri, căci, pentru că se măsoară cu ei înșiși și se compară cu ei înșiși, nu au minte. 13Noi, însă, nu ne mândrim peste măsură, ci după măsura regulii pe care ne-a dat-o#10,13 Lit.: „împărțit-o”. Dumnezeu ca măsură, ca să putem ajunge până la voi. 14Căci nu ne întindem peste măsură, ca și cum n-am fi ajuns până la voi, căci am ajuns la voi cu evanghelia lui Cristos. 15Noi nu ne lăudăm peste măsură cu truda altora, dar avem speranța că, tot crescând în credința noastră, vom crește din ce în ce mai mult după măsura noastră, 16ca să vestim evanghelia și [în ținuturile de] dincolo de voi, nu în ținutul altuia și să ne lăudăm cu lucrurile gata pregătite. 17Însă „cine se laudă, în Domnul să se laude!”, 18căci nu cel care se laudă pe sine este vrednic de cinste, ci acela pe care Domnul îl laudă. #Mt 11,29 #1Cor 2,3 #10,11 #1Cor 4,21 #6,7 #Rom 13,12 #Is 2,11-18 #2,9; 7,15 #11,23 #1Cor 1,12 #11,16; 12,6 #13,10 #Ier 1,10 #10,1; 11,6 #10,2; 12,20; 13,2.10 #3,1; 5,12 #Rom 12,3 #Rom 15,20 #Ier 9,22-23 #1Cor 1,31
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași