2 Corinteni 2
2
Iertarea celor care l-au ofensat pe Paul
1Am judecat să nu vin din nou la voi întristat, 2căci dacă eu vă întristez pe voi, cine poate să-mi dea bucurie, dacă nu cel care a fost întristat de mine? 3Și v-am scris aceasta ca atunci când vin să nu am întristare de la cei care trebuiau să-mi facă bucurie și sunt convins cu privire la voi toți că bucuria mea este a voastră, a tuturor. 4V-am scris în adâncă mâhnire#2,4 Lit.: „din mult necaz”., cu strângere de inimă, și cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea nemărginită#2,4 Lit.: „abundentă, cu prisos”. pe care o am pentru voi.
5Dacă cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toți, cel puțin în parte, ca să nu spun mai mult. 6Pentru unul ca acesta este destulă pedeapsa dată de cei mai mulți, 7așa încât este mai bine să-l iertați#2,7 Lit.: „să-l îngăduiți”. și să-l mângâiați ca să nu cadă de prea mare tristețe. 8De aceea vă îndemn să vă arătați iubirea față de el. 9Pentru aceasta v-am și scris ca să știu din această încercare dacă sunteți ascultători în toate. 10Însă pe cine îl iertați#2,10 În acest verset, verbul „a ierta” traduce verbul grec care, literal, ar putea fi tradus cu „a îngădui”; cum rădăcina verbului lasă să se înțeleagă conceptul de „har”, s-ar putea traduce „a grația”. îl iert și eu și ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, am făcut-o pentru voi în fața lui Cristos, 11ca să nu ne lăsăm înșelați de Satàna, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
Călătoria în Macedónia
12Când am venit la Tróas#2,12 În timpul celei de-a doua călătorii misionare, Paul a avut la Tròas viziunea unui macedonean care-l invita să treacă în Europa (Fap 16,8-11). El va trece din nou pe aici în cea de-a treia călătorie (Fap 20,5-12) și se știe din 2Tim 4,13 că aici și-a lăsat mantia și manuscrisele la un anumit Càrpus. Întrucât Paul se îmbarcă de aici, probabil este vorba de portul Alexandria din Tròas, și nu de cetatea situată pe uscat. pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacă mi se deschisese ușa în Domnul, 13nu am avut liniște în duhul meu pentru că nu l-am găsit pe fratele meu Tit, dar, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat#2,13 Lit.: „am ieșit spre”. spre Macedónia.
14Mulțumire fie lui Dumnezeu#2,14 Lit.: „har Domnului!”. care ne poartă întotdeauna la victorie în Cristos și răspândește prin noi în orice loc mireasma#2,14 Versetele de 2Cor 2,14-17 se inspiră din ritualurile ceremoniei de triumf. Cortegiul era însoțit de slujitori care răspândeau parfumuri înaintea triumfătorului. Metafora miresmei, pentru a indica evanghelia, este analogă cu acelea cu ale sării și luminii folosite de Isus în Mt 5,13-16. În fața miresmei lui Cristos, unii oameni se reînnoiesc și se regenerează pentru viață. cunoașterii sale. 15Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plăcută a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca și pentru cei care se pierd. 16Pentru aceștia suntem mireasma [care duce] de la moarte spre moarte, iar pentru aceia mireasmă [care duce] de la viață spre viață. Și cine este potrivit pentru aceasta? 17Căci noi nu suntem ca cei mulți#2,17 În câteva manuscrise vechi se găsește varianta: „precum ceilalți”. care comercializează cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu și în fața lui Dumnezeu. #13,10 #7,8 #Fap 20,31 #1Cor 5,2 #Col 3,13 #7,15; 10,6 #Mt 10,40 #1Tim 4,10 #Tit 1,4 #1Cor 1,18 #Lc 2,34 #4,2; 11,13 #1Tes 2,5 #1Pt 4,11
Selectat acum:
2 Corinteni 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Corinteni 2
2
Iertarea celor care l-au ofensat pe Paul
1Am judecat să nu vin din nou la voi întristat, 2căci dacă eu vă întristez pe voi, cine poate să-mi dea bucurie, dacă nu cel care a fost întristat de mine? 3Și v-am scris aceasta ca atunci când vin să nu am întristare de la cei care trebuiau să-mi facă bucurie și sunt convins cu privire la voi toți că bucuria mea este a voastră, a tuturor. 4V-am scris în adâncă mâhnire#2,4 Lit.: „din mult necaz”., cu strângere de inimă, și cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea nemărginită#2,4 Lit.: „abundentă, cu prisos”. pe care o am pentru voi.
5Dacă cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toți, cel puțin în parte, ca să nu spun mai mult. 6Pentru unul ca acesta este destulă pedeapsa dată de cei mai mulți, 7așa încât este mai bine să-l iertați#2,7 Lit.: „să-l îngăduiți”. și să-l mângâiați ca să nu cadă de prea mare tristețe. 8De aceea vă îndemn să vă arătați iubirea față de el. 9Pentru aceasta v-am și scris ca să știu din această încercare dacă sunteți ascultători în toate. 10Însă pe cine îl iertați#2,10 În acest verset, verbul „a ierta” traduce verbul grec care, literal, ar putea fi tradus cu „a îngădui”; cum rădăcina verbului lasă să se înțeleagă conceptul de „har”, s-ar putea traduce „a grația”. îl iert și eu și ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, am făcut-o pentru voi în fața lui Cristos, 11ca să nu ne lăsăm înșelați de Satàna, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
Călătoria în Macedónia
12Când am venit la Tróas#2,12 În timpul celei de-a doua călătorii misionare, Paul a avut la Tròas viziunea unui macedonean care-l invita să treacă în Europa (Fap 16,8-11). El va trece din nou pe aici în cea de-a treia călătorie (Fap 20,5-12) și se știe din 2Tim 4,13 că aici și-a lăsat mantia și manuscrisele la un anumit Càrpus. Întrucât Paul se îmbarcă de aici, probabil este vorba de portul Alexandria din Tròas, și nu de cetatea situată pe uscat. pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacă mi se deschisese ușa în Domnul, 13nu am avut liniște în duhul meu pentru că nu l-am găsit pe fratele meu Tit, dar, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat#2,13 Lit.: „am ieșit spre”. spre Macedónia.
14Mulțumire fie lui Dumnezeu#2,14 Lit.: „har Domnului!”. care ne poartă întotdeauna la victorie în Cristos și răspândește prin noi în orice loc mireasma#2,14 Versetele de 2Cor 2,14-17 se inspiră din ritualurile ceremoniei de triumf. Cortegiul era însoțit de slujitori care răspândeau parfumuri înaintea triumfătorului. Metafora miresmei, pentru a indica evanghelia, este analogă cu acelea cu ale sării și luminii folosite de Isus în Mt 5,13-16. În fața miresmei lui Cristos, unii oameni se reînnoiesc și se regenerează pentru viață. cunoașterii sale. 15Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plăcută a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca și pentru cei care se pierd. 16Pentru aceștia suntem mireasma [care duce] de la moarte spre moarte, iar pentru aceia mireasmă [care duce] de la viață spre viață. Și cine este potrivit pentru aceasta? 17Căci noi nu suntem ca cei mulți#2,17 În câteva manuscrise vechi se găsește varianta: „precum ceilalți”. care comercializează cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu și în fața lui Dumnezeu. #13,10 #7,8 #Fap 20,31 #1Cor 5,2 #Col 3,13 #7,15; 10,6 #Mt 10,40 #1Tim 4,10 #Tit 1,4 #1Cor 1,18 #Lc 2,34 #4,2; 11,13 #1Tes 2,5 #1Pt 4,11
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași