2 Regi 10
10
Masacrarea familiei regale din Israél
1Aháb avea șaptezeci#10,1 Cifră simbolică ce se găsește pentru descendența lui Iacòb (Gen 46,27; Ex 1,5; Dt 10,22), pentru cea a lui Ghedeòn-Ierubàal (Jud 8,30; 9,2) și pentru cea a lui Abdòn (Jud 12,14). de fii în Samaría. Iehú a scris scrisori și le-a trimis la Samaría capilor bătrâni din Izreél și preceptorilor [fiilor] lui Aháb#10,1 Este vorba despre fiii și nepoții lui Ahàb, în primul rând de fiii lui Ioràm., zicând: 2„Acum, când va ajunge la voi scrisoarea aceasta – și cu voi sunt fiii stăpânului vostru, cu voi sunt carele și caii, cetatea întărită și armele –, 3vedeți care este cel mai bun și cel mai drept dintre fiii stăpânului vostru, puneți-l pe tronul tatălui său și luptați pentru casa stăpânului vostru!”. 4Ei s-au temut foarte mult și au zis: „Iată, doi regi#10,4 Aceștia sunt Ioràm din Israèl și Ahazía din Iùda (2Rg 9,23-28). nu au putut să stea în fața lui! Cum vom putea să stăm noi?”. 5Cel care era [responsabil] peste palat, cel care era [responsabil] peste cetate#10,5 Este guvernatorul capitalei; era unul la Samaría (aici și în 1Rg 22,26) și unul la Ierusalím ( 2Rg 23,8)., bătrânii și preceptorii au trimis la Iehú să-i spună: „Noi suntem slujitorii tăi. Tot ceea ce ne spui vom face. Nu vom pune pe nimeni rege. Fă ceea ce este bine în ochii tăi!”.
6[Iehú] le-a scris a doua scrisoare, zicând: „Dacă sunteți ai mei și dacă ascultați de glasul meu, luați capetele fiecărui fiu al stăpânului vostru și veniți la mine mâine pe vremea aceasta, în Izreél!”. Cei șaptezeci de fii ai regelui erau cu căpeteniile cetății care-i creșteau. 7Când a ajuns la ei scrisoarea, i-au luat pe fiii regelui și i-au ucis#10,7 Lit.: „i-au înjunghiat”.: șaptezeci de oameni. Au pus capetele lor în coșuri și le-au trimis la [Iehú], în Izreél.
8Mesagerul a venit și i-a zis: „Au adus capetele fiilor regelui”. [Iehú] a zis: „Puneți-le în două grămezi la intrarea porții până dimineață!”. 9Dimineața a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți drepți! Eu am complotat împotriva stăpânului meu și l-am ucis. Dar cine i-a lovit pe toți aceștia? 10Să știți, deci, că nu se va pierde#10,10 Lit.: „nu va cădea la pământ”. niciunul dintre cuvintele Domnului pe care Domnul le-a rostit împotriva casei lui Aháb. Domnul va face tot ceea ce a spus prin slujitorul său Ilíe”. 11Apoi, Iehú i-a lovit pe toți cei care mai rămăseseră din casa lui Aháb la Izreél, pe toate căpeteniile lui, pe cunoștințele lui, pe preoții lui, până când nu a mai rămas niciun supraviețuitor.
Masacrul principilor lui Iúda
12Apoi s-a sculat, a plecat și a mers la Samaría. Când a ajuns la Bet-Émec Haroím#10,12 Probabil, localitatea Bèit-Qad, la 5 km est de Bet-Gan, adică Jenín., pe drum, 13Iehú i-a întâlnit pe frații lui Ahazía, regele lui Iúda, și a zis: „Cine sunteți voi?”. Ei au răspuns: „Suntem frații lui Ahazía#10,13 Nu este vorba numai de frați de sânge, ci și de rude apropiate. și coborâm să-i salutăm pe fiii regelui și pe fiii reginei”#10,13 Sunt fiii Izabèlei, regina-mamă (cf. 1Rg 15,13), și se deosebesc de fiii regelui, fiii lui Ioràm.. 14[Iehú] le-a zis: „Prindeți-i de vii!”. Ei i-au prins de vii și i-au ucis – patruzeci și doi de oameni – la fântâna din Bet-Émec. Nu au lăsat să scape niciunul dintre ei.
Iehú și Ionadáb
15A plecat de acolo și l-a întâlnit pe Ionadáb, fiul lui Recáb#10,15 Acest iahvist fervent este identic, probabil, cu cel amintit mai târziu de Ieremía, în timpul lui Ioiachím (Ier 35,6-7). Descendenții lui practicau idealul vieții nomade. Ei considerau viața agricolă și sedentară izvorul tuturor infidelităților față de Dumnezeul părinților. Ionadàb vede în Iehù un zelos restaurator al religiei străbunilor., [care venea] înaintea lui. L-a salutat și i-a zis: „Este inima ta dreaptă, așa cum este inima mea față de inima ta?”. Ionadáb a răspuns: „Este”. „Dacă este, dă-mi mâna!”. Și [Ionadáb] i-a dat mâna, iar [Iehú] l-a făcut să se suie la el, în carul său. 16[Iehú] i-a zis: „Vino cu mine și vei vedea zelul meu pentru Domnul!”. Și l-a dus cu carul său. 17A ajuns la Samaría și i-a lovit pe toți cei ai lui Aháb care mai rămăseseră în Samaría până ce i-a distrus, după cuvântul Domnului pe care i-l spusese lui Ilíe.
Masacrarea credincioșilor lui Báal și distrugerea templului său
18Apoi Iehú a adunat tot poporul și le-a zis: „Aháb l-a slujit pe Báal puțin; Iehú însă îl va sluji mult. 19Acum, chemați-i la mine pe toți profeții lui Báal, pe toți slujitorii lui și pe toți preoții lui: să nu lipsească nimeni, pentru că am o mare jertfă pentru Báal! Cine va lipsi nu va mai trăi”. Dar Iehú făcea [aceasta] cu viclenie, ca să-i ucidă pe slujitorii lui Báal. 20Iehú a zis: „Convocați o adunare sfântă pentru Báal!”. Și ei au convocat. 21Iehú a trimis [mesageri] în tot Israélul. Au venit toți slujitorii lui Báal; n-a fost nimeni care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Báal#10,21 Fusese construit de Ahàb (cf. 1Rg 16,32). și s-a umplut templul lui Báal de la un capăt la altul. 22A zis celui care se îngrijea de veșminte: „Scoate veșminte#10,22 Obiceiul de a-și schimba hainele pentru a participa la cult este atestat atât în Biblie (Gen 35,2; Ex 19,10; 2Rg 22,14), cât și în afara ei, la fenicieni și la arabi. Era un fel de purificare preliminară. Îmbrăcându-i pe cinstitorii lui Bàal cu hainele liturgice, Iehù îi făcea ușor de recunoscut de soldații postați în exteriorul templului în eventualitatea că vreunul dintre ei ar fi reușit să fugă. pentru toți slujitorii lui Báal!”. Iar el le-a scos veșminte. 23Atunci Iehú și Ionadáb, fiul lui Recáb, au venit în templul lui Báal și le-au zis slujitorilor lui Báal: „Căutați și vedeți să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci numai slujitori ai lui Báal!”. 24Ei au intrat să aducă jertfe și arderi de tot.
Iehú pusese afară optzeci de oameni și le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul dintre oamenii pe care i-am adus în mâinile voastre, viața lui va fi în locul vieții aceluia”. 25Când au terminat de adus arderea de tot#10,25 Prin acest gest, Iehù voia să îndepărteze orice suspiciune în adoratorii lui Bàal., Iehú le-a zis alergătorilor și căpeteniilor: „Intrați și loviți-i! Să nu iasă nimeni!”. Ei i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Alergătorii și căpeteniile i-au aruncat [în afara cetății]#10,25 Această specificare este adăugată pentru a da mai multă claritate ideii frazei., apoi s-au întors în cetatea templului lui Báal. 26Au scos stela#10,26 TM are forma de plural, „stelele”, dar sufixul pronominal al ultimului verb este la singular. din templul lui Báal și au ars-o. 27Au dărâmat stela lui Báal, au distrus templul lui Báal și l-au făcut o hazna de gunoi până în ziua de azi.
28Iehú l-a nimicit pe Báal din Israél. 29Dar Iehú nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască, adică vițeii de aur care erau în Bétel și care erau în Dan. 30Domnul i-a zis lui Iehú: „Pentru că ai făcut bine, ai împlinit ceea ce era drept în ochii mei și ai făcut casei lui Aháb tot ce eu aveam de gând#10,30 Lit.: „tot ceea ce este în inima mea”., fiii pe care îi ai vor sta pe tronul lui Israél până la a patra [generație]!”. 31Dar Iehú a avut grijă să umble în legea Domnului Dumnezeului lui Israél din toată inima lui; însă nu s-a îndepărtat de păcatul lui Ieroboám, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască#10,31 V. 29 și 31 amintesc faptul că fidelitatea lui Iehù față de Domnul a fost relativă. Dacă autorul Cărții Regilor îl laudă pe Iehù pentru masacrul său fără milă, profetul Osèa se arată foarte sever cu privire la el (cf. Os 1,4)..
32În acele zile, Domnul a început să rupă din Israél: Hazaél i-a lovit la toate hotarele lui Israél#10,32 Este vorba de hotarul din Transiordania, teritoriu care fusese repartizat triburilor lui Gad, Ruben și la jumătate din tribul lui Manàse (Dt 3,12-13; Ios 22,9-13). Cu privire la instalarea acestor triburi în Transiordania, cf. Num 13. V. 32-33 fac aluzie la începutul marii umiliri a lui Israèl. Hazaèl, după ce a suferit pierderi grele în timpul celor din urmă două campanii ale lui Salmànasar al III-lea în Síria (841 și 838 î.C.), recucerește Damascul și începe să-și recâștige măreția. Nu numai că Israèl pierde tot Galaàdul (2Rg 10,32.33; Am 1,3), ci tot teritoriul său din Cisiordània este prădat de Hazaèl și se ajunge până la pierderea cetății Gat și amenințarea Ierusalímului ( 2Rg 12,18). Sub fiul și succesorul lui Iehù și la începutul domniei nepotului său (la sfârșitul sec. IX și la începutul sec. VIII), Israèl pe scena politică nu mai are decât zece care de război ( 2Rg 13,7) și este redus ca importanță din cauza puterii crescânde a lui Hazaèl și a fiului său, Ben-Hadàd al III-lea (2Rg 13,3; Am 1,3-4).. 33De la Iordán, de la răsăritul soarelui, [a lovit] tot ținutul Galaád, Gad, Rubén și Manáse, de la Aroér, care este pe râul Arnón, până la Galaád și Basán.
34Celelalte fapte ale lui Iehú, tot ceea ce a făcut el, vitejia lui, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? 35Iehú a adormit cu părinții săi și a fost îngropat la Samaría. Și a devenit rege Ioaház, fiul lui, în locul său. 36Zilele cât Iehú a fost rege peste Israél în Samaría au fost douăzeci și opt de ani. #9,14-24
Selectat acum:
2 Regi 10: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Regi 10
10
Masacrarea familiei regale din Israél
1Aháb avea șaptezeci#10,1 Cifră simbolică ce se găsește pentru descendența lui Iacòb (Gen 46,27; Ex 1,5; Dt 10,22), pentru cea a lui Ghedeòn-Ierubàal (Jud 8,30; 9,2) și pentru cea a lui Abdòn (Jud 12,14). de fii în Samaría. Iehú a scris scrisori și le-a trimis la Samaría capilor bătrâni din Izreél și preceptorilor [fiilor] lui Aháb#10,1 Este vorba despre fiii și nepoții lui Ahàb, în primul rând de fiii lui Ioràm., zicând: 2„Acum, când va ajunge la voi scrisoarea aceasta – și cu voi sunt fiii stăpânului vostru, cu voi sunt carele și caii, cetatea întărită și armele –, 3vedeți care este cel mai bun și cel mai drept dintre fiii stăpânului vostru, puneți-l pe tronul tatălui său și luptați pentru casa stăpânului vostru!”. 4Ei s-au temut foarte mult și au zis: „Iată, doi regi#10,4 Aceștia sunt Ioràm din Israèl și Ahazía din Iùda (2Rg 9,23-28). nu au putut să stea în fața lui! Cum vom putea să stăm noi?”. 5Cel care era [responsabil] peste palat, cel care era [responsabil] peste cetate#10,5 Este guvernatorul capitalei; era unul la Samaría (aici și în 1Rg 22,26) și unul la Ierusalím ( 2Rg 23,8)., bătrânii și preceptorii au trimis la Iehú să-i spună: „Noi suntem slujitorii tăi. Tot ceea ce ne spui vom face. Nu vom pune pe nimeni rege. Fă ceea ce este bine în ochii tăi!”.
6[Iehú] le-a scris a doua scrisoare, zicând: „Dacă sunteți ai mei și dacă ascultați de glasul meu, luați capetele fiecărui fiu al stăpânului vostru și veniți la mine mâine pe vremea aceasta, în Izreél!”. Cei șaptezeci de fii ai regelui erau cu căpeteniile cetății care-i creșteau. 7Când a ajuns la ei scrisoarea, i-au luat pe fiii regelui și i-au ucis#10,7 Lit.: „i-au înjunghiat”.: șaptezeci de oameni. Au pus capetele lor în coșuri și le-au trimis la [Iehú], în Izreél.
8Mesagerul a venit și i-a zis: „Au adus capetele fiilor regelui”. [Iehú] a zis: „Puneți-le în două grămezi la intrarea porții până dimineață!”. 9Dimineața a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți drepți! Eu am complotat împotriva stăpânului meu și l-am ucis. Dar cine i-a lovit pe toți aceștia? 10Să știți, deci, că nu se va pierde#10,10 Lit.: „nu va cădea la pământ”. niciunul dintre cuvintele Domnului pe care Domnul le-a rostit împotriva casei lui Aháb. Domnul va face tot ceea ce a spus prin slujitorul său Ilíe”. 11Apoi, Iehú i-a lovit pe toți cei care mai rămăseseră din casa lui Aháb la Izreél, pe toate căpeteniile lui, pe cunoștințele lui, pe preoții lui, până când nu a mai rămas niciun supraviețuitor.
Masacrul principilor lui Iúda
12Apoi s-a sculat, a plecat și a mers la Samaría. Când a ajuns la Bet-Émec Haroím#10,12 Probabil, localitatea Bèit-Qad, la 5 km est de Bet-Gan, adică Jenín., pe drum, 13Iehú i-a întâlnit pe frații lui Ahazía, regele lui Iúda, și a zis: „Cine sunteți voi?”. Ei au răspuns: „Suntem frații lui Ahazía#10,13 Nu este vorba numai de frați de sânge, ci și de rude apropiate. și coborâm să-i salutăm pe fiii regelui și pe fiii reginei”#10,13 Sunt fiii Izabèlei, regina-mamă (cf. 1Rg 15,13), și se deosebesc de fiii regelui, fiii lui Ioràm.. 14[Iehú] le-a zis: „Prindeți-i de vii!”. Ei i-au prins de vii și i-au ucis – patruzeci și doi de oameni – la fântâna din Bet-Émec. Nu au lăsat să scape niciunul dintre ei.
Iehú și Ionadáb
15A plecat de acolo și l-a întâlnit pe Ionadáb, fiul lui Recáb#10,15 Acest iahvist fervent este identic, probabil, cu cel amintit mai târziu de Ieremía, în timpul lui Ioiachím (Ier 35,6-7). Descendenții lui practicau idealul vieții nomade. Ei considerau viața agricolă și sedentară izvorul tuturor infidelităților față de Dumnezeul părinților. Ionadàb vede în Iehù un zelos restaurator al religiei străbunilor., [care venea] înaintea lui. L-a salutat și i-a zis: „Este inima ta dreaptă, așa cum este inima mea față de inima ta?”. Ionadáb a răspuns: „Este”. „Dacă este, dă-mi mâna!”. Și [Ionadáb] i-a dat mâna, iar [Iehú] l-a făcut să se suie la el, în carul său. 16[Iehú] i-a zis: „Vino cu mine și vei vedea zelul meu pentru Domnul!”. Și l-a dus cu carul său. 17A ajuns la Samaría și i-a lovit pe toți cei ai lui Aháb care mai rămăseseră în Samaría până ce i-a distrus, după cuvântul Domnului pe care i-l spusese lui Ilíe.
Masacrarea credincioșilor lui Báal și distrugerea templului său
18Apoi Iehú a adunat tot poporul și le-a zis: „Aháb l-a slujit pe Báal puțin; Iehú însă îl va sluji mult. 19Acum, chemați-i la mine pe toți profeții lui Báal, pe toți slujitorii lui și pe toți preoții lui: să nu lipsească nimeni, pentru că am o mare jertfă pentru Báal! Cine va lipsi nu va mai trăi”. Dar Iehú făcea [aceasta] cu viclenie, ca să-i ucidă pe slujitorii lui Báal. 20Iehú a zis: „Convocați o adunare sfântă pentru Báal!”. Și ei au convocat. 21Iehú a trimis [mesageri] în tot Israélul. Au venit toți slujitorii lui Báal; n-a fost nimeni care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Báal#10,21 Fusese construit de Ahàb (cf. 1Rg 16,32). și s-a umplut templul lui Báal de la un capăt la altul. 22A zis celui care se îngrijea de veșminte: „Scoate veșminte#10,22 Obiceiul de a-și schimba hainele pentru a participa la cult este atestat atât în Biblie (Gen 35,2; Ex 19,10; 2Rg 22,14), cât și în afara ei, la fenicieni și la arabi. Era un fel de purificare preliminară. Îmbrăcându-i pe cinstitorii lui Bàal cu hainele liturgice, Iehù îi făcea ușor de recunoscut de soldații postați în exteriorul templului în eventualitatea că vreunul dintre ei ar fi reușit să fugă. pentru toți slujitorii lui Báal!”. Iar el le-a scos veșminte. 23Atunci Iehú și Ionadáb, fiul lui Recáb, au venit în templul lui Báal și le-au zis slujitorilor lui Báal: „Căutați și vedeți să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci numai slujitori ai lui Báal!”. 24Ei au intrat să aducă jertfe și arderi de tot.
Iehú pusese afară optzeci de oameni și le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul dintre oamenii pe care i-am adus în mâinile voastre, viața lui va fi în locul vieții aceluia”. 25Când au terminat de adus arderea de tot#10,25 Prin acest gest, Iehù voia să îndepărteze orice suspiciune în adoratorii lui Bàal., Iehú le-a zis alergătorilor și căpeteniilor: „Intrați și loviți-i! Să nu iasă nimeni!”. Ei i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Alergătorii și căpeteniile i-au aruncat [în afara cetății]#10,25 Această specificare este adăugată pentru a da mai multă claritate ideii frazei., apoi s-au întors în cetatea templului lui Báal. 26Au scos stela#10,26 TM are forma de plural, „stelele”, dar sufixul pronominal al ultimului verb este la singular. din templul lui Báal și au ars-o. 27Au dărâmat stela lui Báal, au distrus templul lui Báal și l-au făcut o hazna de gunoi până în ziua de azi.
28Iehú l-a nimicit pe Báal din Israél. 29Dar Iehú nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască, adică vițeii de aur care erau în Bétel și care erau în Dan. 30Domnul i-a zis lui Iehú: „Pentru că ai făcut bine, ai împlinit ceea ce era drept în ochii mei și ai făcut casei lui Aháb tot ce eu aveam de gând#10,30 Lit.: „tot ceea ce este în inima mea”., fiii pe care îi ai vor sta pe tronul lui Israél până la a patra [generație]!”. 31Dar Iehú a avut grijă să umble în legea Domnului Dumnezeului lui Israél din toată inima lui; însă nu s-a îndepărtat de păcatul lui Ieroboám, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască#10,31 V. 29 și 31 amintesc faptul că fidelitatea lui Iehù față de Domnul a fost relativă. Dacă autorul Cărții Regilor îl laudă pe Iehù pentru masacrul său fără milă, profetul Osèa se arată foarte sever cu privire la el (cf. Os 1,4)..
32În acele zile, Domnul a început să rupă din Israél: Hazaél i-a lovit la toate hotarele lui Israél#10,32 Este vorba de hotarul din Transiordania, teritoriu care fusese repartizat triburilor lui Gad, Ruben și la jumătate din tribul lui Manàse (Dt 3,12-13; Ios 22,9-13). Cu privire la instalarea acestor triburi în Transiordania, cf. Num 13. V. 32-33 fac aluzie la începutul marii umiliri a lui Israèl. Hazaèl, după ce a suferit pierderi grele în timpul celor din urmă două campanii ale lui Salmànasar al III-lea în Síria (841 și 838 î.C.), recucerește Damascul și începe să-și recâștige măreția. Nu numai că Israèl pierde tot Galaàdul (2Rg 10,32.33; Am 1,3), ci tot teritoriul său din Cisiordània este prădat de Hazaèl și se ajunge până la pierderea cetății Gat și amenințarea Ierusalímului ( 2Rg 12,18). Sub fiul și succesorul lui Iehù și la începutul domniei nepotului său (la sfârșitul sec. IX și la începutul sec. VIII), Israèl pe scena politică nu mai are decât zece care de război ( 2Rg 13,7) și este redus ca importanță din cauza puterii crescânde a lui Hazaèl și a fiului său, Ben-Hadàd al III-lea (2Rg 13,3; Am 1,3-4).. 33De la Iordán, de la răsăritul soarelui, [a lovit] tot ținutul Galaád, Gad, Rubén și Manáse, de la Aroér, care este pe râul Arnón, până la Galaád și Basán.
34Celelalte fapte ale lui Iehú, tot ceea ce a făcut el, vitejia lui, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? 35Iehú a adormit cu părinții săi și a fost îngropat la Samaría. Și a devenit rege Ioaház, fiul lui, în locul său. 36Zilele cât Iehú a fost rege peste Israél în Samaría au fost douăzeci și opt de ani. #9,14-24
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași