2 Regi 12
12
Domnia lui Ióas în Iúda (835 – 796 î.C.)#12,0 Este introdusă în acest text judecata rar pozitivă pe care autorul o acordă cu mare prudență numai pentru regii lui Iùda (1Rg 15,11; 22,43; 2Rg 12,3; 14,3; 15,3.34; 18,3; 22,2). În mod natural, considerarea favorabilă pentru Iòas depinde de grija pe care el a avut-o pentru templu. Probabil, autorul nu e întru totul obiectiv în aprecierea lui Iòas; sunt trecute cu vederea informațiile din 2Cr 24,17-22, în care regele este prezentat ca fiind responsabilul unui asasinat. Cifra rotundă de 40 de ani pentru durata domniei lui creează o paralelă cu Davíd ( 1Rg 2,11) și cu Solomòn ( 1Rg 11,42), dar nu este lipsită de suspiciune în ceea ce privește credibilitatea ei.
1Ióas avea șapte ani când a devenit rege#12,1 În unele traduceri moderne, v. 1 din acest capitol constituie v. 21 din capitolul precedent.. 2În al șaptelea an al lui Iehú, a început să domnească Ióas. El a domnit patruzeci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Țibía din Béer-Șéba. 3Ióas a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului toată viața lui#12,3 Lit.: „în toate zilele lui”., pentru că a fost instruit#12,3 Este pentru prima dată când Biblia vorbește despre educația individuală din partea unui maestru. Instruirea tânărului rege trebuia să fi avut ca obiectiv principal legea Domnului (cf. Dt 17,18-19): una dintre responsabilitățile principale ale preotului era aceea de a învăța legea (cf. Dt 31,9-13; Ier 18,18; Ez 7,26; Mih 3,11). de preotul Iehoiáda. 4Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat. Poporul încă mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.
Restaurarea templului#12,5 La începuturile domniei lui Iòas, templul avea deja 130 de ani. Lucrările de întreținere se impuneau, însă trebuiau găsite fonduri. Situația descrisă aici, aceea a căutării fondurilor, este confuză. Intrările de la templu sunt prezentate în două categorii: taxele (o jumătate de síclu oferit de fiecare bărbat care împlinea 20 de ani – cf. Ex 30,30; cinci sícli pentru răscumpărarea fiecărui prim-născut – cf. Ex 13,12-13) și ofertele spontane – cf. Ex 1,4. E dificil de stabilit dacă porunca primită de preoți nu a fost împlinită, pentru că aplicarea normelor regale constituia o diminuare indirectă a veniturilor lor sau pentru că, împinși de aviditate, au Rețínut pentru ei fondurile destinate pentru restaurare.
5Ióas a zis preoților: „Tot argintul consacrat care este adus în casa Domnului – argintul celui ajuns la maturitate#12,5 Lit.: „celui care trece să fie om”., argintul stabilit pentru [răscumpărarea] sufletelor și tot argintul care este dat după inima fiecăruia ca să fie adus în casa Domnului – 6să-l ia preoții, fiecare de la cunoscuții#12,6 Nu este ușor de stabilit cine face parte dintre cunoscuți (în ebr.: „makkār”, se întâlnește numai aici și în v. 8). Unii consideră că ar fi vorba de o clasă de apropiați ai templului însărcinați să păstreze banii încredințați de preoți. Alții corectează textul în baza unor mărturii de la Ras Shamra și preferă să-i vadă în acești cunoscuți pe vânzătorii care urmau să ofere credincioșilor victimele necesare pentru serviciul cultual. săi, și să repare#12,6 Lit.: „să îndrepte”. spărturile casei oriunde s-ar găsi vreo spărtură!”. 7În al douăzeci și treilea an al lui Ióas, nu au reparat#12,7 Lit.: „nu au îndreptat”. preoții spărtura casei. 8Regele Ióas i-a chemat pe Iehoiáda, preotul, și pe preoți și le-a zis: „Pentru ce nu reparați spărtura casei? Acum, nu mai luați argintul de la cunoscuții voștri, ci puneți-l pentru spărtura casei!”. 9Preoții au fost de acord să nu mai ia argint de la popor și să nu repare spărtura casei.
10Atunci, preotul Iehoiáda a luat o ladă#12,10 Este prima cutie pentru pomeni pe care o amintește istoria., i-a făcut o gaură în capac și a pus-o lângă altar, la dreapta, pe unde se intra în templul Domnului. Preoții care păzeau cutia puneau în ea tot argintul care era adus în templul Domnului. 11Când vedeau că este mult argint în ladă, scribul regelui și marele preot#12,11 Cu precizie mai mare, 2Cr 24,11 rezervă acest control nu marelui preot în persoană, ci unui slujitor al său. urcau, legau și numărau argintul care se găsea în casa Domnului#12,11 Soluția practică adoptată era aceea de a aduna ofertele spontane în caseta pusă la intrarea templului și păzită de o clasă specială de preoți. Un control încrucișat, format din personal religios și civil, asigura funcționarea plății și plătirea la timp a muncitorilor.. 12Apoi dădeau argintul cântărit în mâinile celor stabiliți să facă lucrarea casei Domnului, iar ei îl împărțeau lucrătorilor în lemn și zidarilor care făceau casa Domnului, 13constructorilor și cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnului și a pietrei cioplite ca să repare spărturile casei Domnului și pentru tot ce se cheltuia #12,13 Lit.: „tot ceea ce ieșea”.pentru templu ca să fie reparat. 14Dar din argintul care se aducea în Casa Domnului, nu s-au făcut pentru casa Domnului cupe de argint, cuțite, vase sau trâmbițe, niciun obiect de aur sau de argint#12,14 Folosirea banilor trebuia să fie făcută cu economie: nu trebuiau făcute alte cheltuieli decât cele necesare construcției. Restaurarea nu presupunea reînnoirea instrumentarului de cult. Preoții aveau un profit asigurat din ofertele prevăzute în Lev 5,1-26; 7,1-10., 15ci îl dădeau celor care făceau lucrarea și reparau cu el casa Domnului. 16Nu-i controlau pe cei în mâinile cărora puneau argintul ca să-l dea celor care făceau lucrarea, căci ei acționau cu fidelitate. 17Argintul [jertfelor] pentru vinovăție și argintul [jertfelor] pentru păcat nu era adus în templul Domnului, ci era al preoților.
Tributul plătit lui Hazaél#12,18 După anul 837 î.C., presiunea asiriană asupra Damascului se face simțită din ce în ce mai puțin. Astfel, Hazaèl poate să-și lărgească hotarele la sud, dând lovituri grele regatului lui Israèl (cf. 2Rg 10,32-33; 13,3.7). Reușind slăbirea Israèlului, Hazaèl poate chiar să pătrundă în teritoriul lui Iùda. Primul obiectiv al campaniei sale este Gat, actualul Tell-el-Mensijèèh, pe drumul spre Gaza. Este vorba despre o cetate-stat autonomă filisteană, chiar dacă se află în teritoriul lui Iùda (cf. 1Rg 2,39; 2Cr 26,6; Am 6,2). Reușita expediției este confirmată de absența cetății Gat din lista cetăților filistene din Am 1,6-8. A doua etapă este însuși Ierusalímul, care este salvat prin plata unui tribut imens: tezaurul templului și tezaurul regal. Un episod analog se găsește în 1Rg 14,25-28.
18Hazaél, regele din Arám, a urcat și a luptat împotriva [cetății] Gat și a capturat-o. Apoi Hazaél a hotărât#12,18 Lit.: „și-a pus fața”. să urce împotriva Ierusalímului. 19Ióas, regele lui Iúda, a luat toate lucrurile consacrate pe care le consacraseră Iosafát, Iorám și Ahazía, părinții săi, regii lui Iúda, și tot aurul care se găsea în vistieriile casei Domnului și în cele ale palatului regelui și i le-a trimis lui Hazaél, regele din Arám. Și acesta a plecat de la Ierusalím#12,19 Lit.: „a urcat dimpotriva Ierusalímului”..
Asasinarea lui Ióas#12,20 Autorul preferă să vorbească în mod vag de locul asasinării (cf. 1Rg 11,27) și să păstreze tăcerea cu privire la motivul delictului. După 2Cr 24,25, este vorba de răzbunare pentru uciderea lui Zaharía, opozantul lui Iòas și fiul lui Iehoiada. Deși violentă, moartea lui Iòas, descendent legitim din Davíd, este relatată cu demnitate și, chiar dacă este rodul unei conspirații, nu compromite continuitatea dinastiei.
20Celelalte fapte ale lui Ióas, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 21Slujitorii lui s-au răsculat și au conspirat: l-au lovit pe Ióas la Bet-Mílo#12,21 Probabil este același Mílo din 2Sam 5,9 și 1Rg 9,15., la coborâșul Síla#12,21 Este un loc încă neidentificat.. 22Iozacar, fiul lui Șimeát, și Iozabád, fiul lui Șómer, slujitorii lui, l-au lovit și a murit. L-au îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd. Și a devenit rege Amazía, fiul său, în locul lui. #2Cr 24,1-14 #14,4; 15,4.35; 1Rg 22,44 #2Cr 24,23-27
Selectat acum:
2 Regi 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Regi 12
12
Domnia lui Ióas în Iúda (835 – 796 î.C.)#12,0 Este introdusă în acest text judecata rar pozitivă pe care autorul o acordă cu mare prudență numai pentru regii lui Iùda (1Rg 15,11; 22,43; 2Rg 12,3; 14,3; 15,3.34; 18,3; 22,2). În mod natural, considerarea favorabilă pentru Iòas depinde de grija pe care el a avut-o pentru templu. Probabil, autorul nu e întru totul obiectiv în aprecierea lui Iòas; sunt trecute cu vederea informațiile din 2Cr 24,17-22, în care regele este prezentat ca fiind responsabilul unui asasinat. Cifra rotundă de 40 de ani pentru durata domniei lui creează o paralelă cu Davíd ( 1Rg 2,11) și cu Solomòn ( 1Rg 11,42), dar nu este lipsită de suspiciune în ceea ce privește credibilitatea ei.
1Ióas avea șapte ani când a devenit rege#12,1 În unele traduceri moderne, v. 1 din acest capitol constituie v. 21 din capitolul precedent.. 2În al șaptelea an al lui Iehú, a început să domnească Ióas. El a domnit patruzeci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Țibía din Béer-Șéba. 3Ióas a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului toată viața lui#12,3 Lit.: „în toate zilele lui”., pentru că a fost instruit#12,3 Este pentru prima dată când Biblia vorbește despre educația individuală din partea unui maestru. Instruirea tânărului rege trebuia să fi avut ca obiectiv principal legea Domnului (cf. Dt 17,18-19): una dintre responsabilitățile principale ale preotului era aceea de a învăța legea (cf. Dt 31,9-13; Ier 18,18; Ez 7,26; Mih 3,11). de preotul Iehoiáda. 4Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat. Poporul încă mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.
Restaurarea templului#12,5 La începuturile domniei lui Iòas, templul avea deja 130 de ani. Lucrările de întreținere se impuneau, însă trebuiau găsite fonduri. Situația descrisă aici, aceea a căutării fondurilor, este confuză. Intrările de la templu sunt prezentate în două categorii: taxele (o jumătate de síclu oferit de fiecare bărbat care împlinea 20 de ani – cf. Ex 30,30; cinci sícli pentru răscumpărarea fiecărui prim-născut – cf. Ex 13,12-13) și ofertele spontane – cf. Ex 1,4. E dificil de stabilit dacă porunca primită de preoți nu a fost împlinită, pentru că aplicarea normelor regale constituia o diminuare indirectă a veniturilor lor sau pentru că, împinși de aviditate, au Rețínut pentru ei fondurile destinate pentru restaurare.
5Ióas a zis preoților: „Tot argintul consacrat care este adus în casa Domnului – argintul celui ajuns la maturitate#12,5 Lit.: „celui care trece să fie om”., argintul stabilit pentru [răscumpărarea] sufletelor și tot argintul care este dat după inima fiecăruia ca să fie adus în casa Domnului – 6să-l ia preoții, fiecare de la cunoscuții#12,6 Nu este ușor de stabilit cine face parte dintre cunoscuți (în ebr.: „makkār”, se întâlnește numai aici și în v. 8). Unii consideră că ar fi vorba de o clasă de apropiați ai templului însărcinați să păstreze banii încredințați de preoți. Alții corectează textul în baza unor mărturii de la Ras Shamra și preferă să-i vadă în acești cunoscuți pe vânzătorii care urmau să ofere credincioșilor victimele necesare pentru serviciul cultual. săi, și să repare#12,6 Lit.: „să îndrepte”. spărturile casei oriunde s-ar găsi vreo spărtură!”. 7În al douăzeci și treilea an al lui Ióas, nu au reparat#12,7 Lit.: „nu au îndreptat”. preoții spărtura casei. 8Regele Ióas i-a chemat pe Iehoiáda, preotul, și pe preoți și le-a zis: „Pentru ce nu reparați spărtura casei? Acum, nu mai luați argintul de la cunoscuții voștri, ci puneți-l pentru spărtura casei!”. 9Preoții au fost de acord să nu mai ia argint de la popor și să nu repare spărtura casei.
10Atunci, preotul Iehoiáda a luat o ladă#12,10 Este prima cutie pentru pomeni pe care o amintește istoria., i-a făcut o gaură în capac și a pus-o lângă altar, la dreapta, pe unde se intra în templul Domnului. Preoții care păzeau cutia puneau în ea tot argintul care era adus în templul Domnului. 11Când vedeau că este mult argint în ladă, scribul regelui și marele preot#12,11 Cu precizie mai mare, 2Cr 24,11 rezervă acest control nu marelui preot în persoană, ci unui slujitor al său. urcau, legau și numărau argintul care se găsea în casa Domnului#12,11 Soluția practică adoptată era aceea de a aduna ofertele spontane în caseta pusă la intrarea templului și păzită de o clasă specială de preoți. Un control încrucișat, format din personal religios și civil, asigura funcționarea plății și plătirea la timp a muncitorilor.. 12Apoi dădeau argintul cântărit în mâinile celor stabiliți să facă lucrarea casei Domnului, iar ei îl împărțeau lucrătorilor în lemn și zidarilor care făceau casa Domnului, 13constructorilor și cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnului și a pietrei cioplite ca să repare spărturile casei Domnului și pentru tot ce se cheltuia #12,13 Lit.: „tot ceea ce ieșea”.pentru templu ca să fie reparat. 14Dar din argintul care se aducea în Casa Domnului, nu s-au făcut pentru casa Domnului cupe de argint, cuțite, vase sau trâmbițe, niciun obiect de aur sau de argint#12,14 Folosirea banilor trebuia să fie făcută cu economie: nu trebuiau făcute alte cheltuieli decât cele necesare construcției. Restaurarea nu presupunea reînnoirea instrumentarului de cult. Preoții aveau un profit asigurat din ofertele prevăzute în Lev 5,1-26; 7,1-10., 15ci îl dădeau celor care făceau lucrarea și reparau cu el casa Domnului. 16Nu-i controlau pe cei în mâinile cărora puneau argintul ca să-l dea celor care făceau lucrarea, căci ei acționau cu fidelitate. 17Argintul [jertfelor] pentru vinovăție și argintul [jertfelor] pentru păcat nu era adus în templul Domnului, ci era al preoților.
Tributul plătit lui Hazaél#12,18 După anul 837 î.C., presiunea asiriană asupra Damascului se face simțită din ce în ce mai puțin. Astfel, Hazaèl poate să-și lărgească hotarele la sud, dând lovituri grele regatului lui Israèl (cf. 2Rg 10,32-33; 13,3.7). Reușind slăbirea Israèlului, Hazaèl poate chiar să pătrundă în teritoriul lui Iùda. Primul obiectiv al campaniei sale este Gat, actualul Tell-el-Mensijèèh, pe drumul spre Gaza. Este vorba despre o cetate-stat autonomă filisteană, chiar dacă se află în teritoriul lui Iùda (cf. 1Rg 2,39; 2Cr 26,6; Am 6,2). Reușita expediției este confirmată de absența cetății Gat din lista cetăților filistene din Am 1,6-8. A doua etapă este însuși Ierusalímul, care este salvat prin plata unui tribut imens: tezaurul templului și tezaurul regal. Un episod analog se găsește în 1Rg 14,25-28.
18Hazaél, regele din Arám, a urcat și a luptat împotriva [cetății] Gat și a capturat-o. Apoi Hazaél a hotărât#12,18 Lit.: „și-a pus fața”. să urce împotriva Ierusalímului. 19Ióas, regele lui Iúda, a luat toate lucrurile consacrate pe care le consacraseră Iosafát, Iorám și Ahazía, părinții săi, regii lui Iúda, și tot aurul care se găsea în vistieriile casei Domnului și în cele ale palatului regelui și i le-a trimis lui Hazaél, regele din Arám. Și acesta a plecat de la Ierusalím#12,19 Lit.: „a urcat dimpotriva Ierusalímului”..
Asasinarea lui Ióas#12,20 Autorul preferă să vorbească în mod vag de locul asasinării (cf. 1Rg 11,27) și să păstreze tăcerea cu privire la motivul delictului. După 2Cr 24,25, este vorba de răzbunare pentru uciderea lui Zaharía, opozantul lui Iòas și fiul lui Iehoiada. Deși violentă, moartea lui Iòas, descendent legitim din Davíd, este relatată cu demnitate și, chiar dacă este rodul unei conspirații, nu compromite continuitatea dinastiei.
20Celelalte fapte ale lui Ióas, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 21Slujitorii lui s-au răsculat și au conspirat: l-au lovit pe Ióas la Bet-Mílo#12,21 Probabil este același Mílo din 2Sam 5,9 și 1Rg 9,15., la coborâșul Síla#12,21 Este un loc încă neidentificat.. 22Iozacar, fiul lui Șimeát, și Iozabád, fiul lui Șómer, slujitorii lui, l-au lovit și a murit. L-au îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd. Și a devenit rege Amazía, fiul său, în locul lui. #2Cr 24,1-14 #14,4; 15,4.35; 1Rg 22,44 #2Cr 24,23-27
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași