2 Regi 7:1-20

Atunci Elizéu a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: «Mâine, pe vremea aceasta, [se va vinde] o sea de făină pe un síclu și două măsuri de grâu pe un síclu la poarta Samaríei»”. Slujitorul de brațul căruia se sprijinea regele a zis către omul lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face niște ferestre în ceruri și se va întâmpla lucrul acesta!”. Dar [Elizéu] a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca de acolo!”. La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „Pentru ce stăm noi aici să murim? Dacă am zice: «Să intrăm în cetate!», este foamete în cetate și vom muri acolo; dacă vom sta aici, [de asemenea] vom muri. Acum, să mergem și să năvălim în tabăra araméilor: dacă ne vor lăsa să trăim, vom trăi; dacă ne vor omorî, vom muri”. S-au ridicat în amurg ca să meargă în tabăra lui Arám. Au ajuns la marginea taberei lui Arám și, iată, nu era nimeni acolo! Domnul a făcut să se audă în tabăra lui Arám vuiet de care, tropot de cai și zgomotul unei armate puternice și și-au zis unul către altul: „Regele lui Israél i-a tocmit împotriva noastră pe regii hetéi și pe regii egipténi ca să vină împotriva noastră”. S-au ridicat și au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii și măgarii în tabără așa cum erau. Și au fugit ca să-și salveze viața. Au venit acești leproși la marginea taberei. Au intrat într-un cort, au mâncat, au bătut și au luat de acolo argint, aur și haine, apoi au plecat și le-au ascuns. După aceea au mers într-un [alt] cort, au luat de acolo [alte lucruri] și au plecat și le-au ascuns. Și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de bun augur. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei [de mâine], vom fi pedepsiți. Să mergem și să dăm de știre casei regelui!”. Au mers, i-au chemat pe străjerii cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra lui Arám și iată că nu este nimeni acolo, nu [se aude] glas de om, ci numai caii și măgarii legați și corturile așa cum sunt”. Străjerii au strigat și au făcut să ajungă vestea în interiorul casei regelui. Regele s-a ridicat noaptea și le-a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac araméii: au ieșit din tabără ca să se ascundă în câmpie, spunând: «Vor ieși din cetate și îi vom prinde vii, apoi vom intra în cetate»”. Unul dintre slujitorii regelui a răspuns: „Să se ia cinci dintre caii care au rămas în cetate – iată, ei sunt ca toată mulțimea lui Israél care a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulțimea lui Israél care a pierit – să-i trimitem și să vedem!”. Au luat două care cu cai, iar regele a trimis în spatele taberei lui Arám, zicând: „Mergeți și vedeți!”. Au mers după ei până la Iordán. Iată, tot drumul era plin de haine și de obiecte pe care le aruncaseră araméii în graba lor. Mesagerii s-au întors și i-au adus la cunoștință regelui. Poporul a ieșit și a prădat tabăra lui Arám. Și [s-a vândut] o sea de făină pe un síclu și două sea de orz pe un síclu, după cuvântul Domnului. Regele îl pusese pe slujitorul de a cărui mână se sprijinea la poartă; iar poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit, după cum spusese omul lui Dumnezeu când regele coborâse la el. Și a fost după cum spusese omul lui Dumnezeu regelui: „Mâine pe vremea aceasta, [se va vinde] două sea de orz pe un síclu și o sea de făină pe un síclu la poarta Samaríei”. Iar slujitorul îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face niște ferestre în ceruri și se va întâmpla lucrul acesta!”, iar [Elizéu] spusese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar de acolo nu vei mânca!”. Și i s-a întâmplat așa: poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit.