2 Samuel 21
21
Foametea și uciderea descendenților lui Saul#21,0 Episodul impreSiònant al executării celor șapte fii ai lui Saul (v. 9) și al apărării cadavrelor lor de către Rițpa (v. 10) pornește de la o foamete care chinuie Israèlul. Domnul îi revelează lui Davíd că această foamete este datorată mâniei lui pentru un fapt sângeros comis de Saul împotriva locuitorilor din Gabaòn, care nu a fost niciodată răzbunat (v. 1). După legea din Num 35,33 (cf. Gen 9,5-6), crima poate fi ispășită numai vărsând sângele celui vinovat (2Sam 3,27.30; 14,7) sau al rudelor sale. Davíd nu se bucură de destinul tragic al celor șapte tineri, dar trebuie să se adapteze necesității unei reparații sângeroase pentru a îndepărta blestemul ce apasă asupra Israèlului.
1A fost o foamete în zilele lui Davíd timp de trei ani, an după an. Davíd a căutat fața Domnului#21,1 Nu înseamnă „a-l consulta pe Dumnezeu”, ci „a apela la el pentru a dobândi iertare” (Os 5,15), „a fi disponibil pentru a împlini voința lui” (Ps 24,6; 27,7-8; 105,4) sau „a-l ruga pentru ca să înceteze o calamitate” (cf. 2Cr 7,14). Modalitatea revelării din partea lui Dumnezeu nu este precizată., iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul și pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaón”. 2Regele i-a chemat pe cei din Gabaón#21,2 Printr-o înșelăciune, au reușit să rămână în propriul lor teritoriu, încheind o alianță cu Iòsue (Ios 9). Zelul pentru unitatea dintre triburi l-a condus pe Saul să-i persecute cu metodele sale violente (cf. 1Sam 22,11-19). Această violare gravă a acordurilor dintre Gabaòn și Israèl este cauza directă a foametei. să le vorbească. (Cei din Gabaón nu erau dintre fiii lui Israél, dar cei care au rămas dintre amoréi. Fiii lui Israél făcuseră un jurământ cu ei, dar Saul a căutat să-i lovească în gelozia lui pentru fiii lui Israél și ai lui Iúda). 3Davíd le-a zis celor din Gabaón: „Ce pot face eu pentru voi și cum voi putea ispăși ca voi să binecuvântați moștenirea Domnului?”. 4Cei din Gabaón i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nu avem [intenția] să ucidem pe cineva în Israél”. Iar [Regele] le-a zis: „Ceea ce ziceți voi, aceea voi face”. 5Ei i-au răspuns regelui: „Omul acela ne-a distrus și a voit să dispărem dintre cei care locuiau între toate hotarele lui Israél. 6Să ni se dea șapte oameni dintre fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibéea lui Saul, alesul Domnului!”. Regele a zis: „Vi-i voi da”. 7Regele l-a cruțat pe Mefibóșet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre Davíd și Ionatán, fiul lui Saul.
8Regele a luat doi fii ai Rițpéi, fiica lui Aiá, pe Armoni și pe Mefibóșet, pe care ea îi născuse lui Saul, și pe cei cinci fii ai lui Micál, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriél#21,8 După 2Sam 3,15, Mícal devenise soția lui Paltíèl (numit „Paltí” în 1Sam 25,44); Adriel este numele soțului lui Merab, fiica cea mai mare a lui Saul ( 1Sam 18,19). De aceea, unele traduceri înlocuiesc numele lui Mícal cu „Meràb”., fiul lui Barzilái din Mehóla. 9I-au dat în mâna celor din Gabaón, care i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Au murit#21,9 Lit.: „au căzut”. toți cei șapte împreună#21,9 Uciși și spânzurați, familia lui Saul este astfel redusă până la dispariție: regele și trei fii au căzut în luptă ( 1Sam 31,6); Ișbòșet, regele-fantasmă, a fost decapitat ( 2Sam 4,7); acum un grup de șapte este exterminat; Mícal este fără copii (6,23); Mefibòșet este un sărman șchiop privat de jumătate din bunurile sale de un slujitor (19,30-31); iar femeile lui Saul sunt luate de Abnèr (3,7) și de Davíd (12,8).. Au fost uciși în primele zile ale secerișului, la începutul secerișului#21,9 În luna mai; este vorba de secerișul orzului. Toată acțiunea celor din Gabaòn este un rit sacru pentru a obține îndurare de la zeul fertilității. După o lungă perioadă de secetă, sunt oferite sacrificii umane tocmai în luna în care încetează ploaia; trupurile celor morți vor rămâne astfel expuse luni întregi până în perioada ploioasă din noiembrie-decembrie, când zeul fertilității ar trebui să trimită ploaia. orzului. 10Rițpá, fiica lui Aiá, a luat un sac și l-a întins pentru ea lângă stâncă de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se așeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea#21,10 Rițpa apără cu tenacitate cadavrele celor uciși până la sfârșitul secetei. Cei uciși sunt de fapt privați de înmormântare în așteptarea semnului că blestemul a fost anulat, în contradicție cu norma din Dt 21,22-23 (cf. Ios 8,29).. 11I-au adus la cunoștință lui Davíd ceea ce a făcut Rițpá, fiica lui Aiá, concubina lui Saul. 12Davíd a mers și a luat oasele#21,12 Faptul este relatat în 1Sam 31,11-13. lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeș-Galaád care le luaseră#21,12 Lit.: „le furaseră”. din piața Bet-Șeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis#21,12 Lit.: „l-au lovit”. pe Saul la Ghelbóe. 13A luat de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său. Au adunat și oasele celor ce fuseseră spânzurați. 14Au îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatán, fiul său, în ținutul lui Beniamín, la Țéla, în mormântul lui Chiș#21,14 A fi depus în mormântul părinților era aspirația oricărui muritor ( 2Sam 19,38): Davíd săvârșește o operă umanitară din fidelitate față de Ionatàn., tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor față de țară.
Acțiuni împotriva filisténilor#21,15 Episoadele de eroism relatate fac parte din luptele împotriva filistenilor care au avut loc probabil la începutul domniei lui Davíd (2Sam 5,17-25).
15Filistenii au pornit iarăși război împotriva lui Israél. Davíd și slujitorii săi care erau cu el au coborât și au luptat împotriva filisténilor. Davíd era obosit. 16Ișbí-Benób#21,16 Este un nume cIùdat din cauza semnificației lui: „casa mea este Nob”., care era dintre fiii lui Rafá – greutatea suliței lui era de trei sute de măsuri de bronz#21,16 Cam 3,5 kg. și era încins cu o sabie nouă – și-a zis să-l lovească pe Davíd. 17Abișái, fiul Țerúiei, i-a venit în ajutor lui Davíd, l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui Davíd i-au jurat, zicând:
„Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi candela#21,17 Simbolul descendenței, al familiei, al casei, al muncii și al prosperității (2Sam 14,7; 1Rg 11,36; 15,4; 2Rg 8,19). lui Israél!”.
18După aceea, a mai fost o luptă la Gob#21,18 Se află la hotarul cu filistenii, dar localizarea precisă nu este cunoscută. împotriva filisténilor. Atunci Sibecái din Hușá l-a omorât pe Saf, care era unul dintre fiii lui Rafá.
19A mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Elhanán#21,19 Este tradus astfel după 1Cr 20,5. Textul ebraic este imposibil de citit aici., fiul lui Iaaré-Oreghím din Betleém l-a omorât pe Goliát din Gat, care avea o lance a cărei coadă era ca sulul unui țesător.
20A mai fost o luptă la Gat. Acolo era un om înalt care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior – douăzeci și patru era numărul lor. Și el era un fiu al lui Rafá. 21El l-a disprețuit pe Israél, iar Ionatán, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd, l-a omorât.
22Aceștia patru i s-au născut lui Rafá la Gat#21,22 Este vorba de un popor legendar de giganți (Gen 14,5; 15,20; Dt 2,11; 3,11-13) care, în fantezia populară, coborâse dincolo de mormânt (Is 14,9; Iob 26,5).. Au murit de mâna lui Davíd și de mâna slujitorilor lui. #Gen 12,10; 26,1 #Dt 3,11; Ios 13,12 #1Sam 14,24; Ps 37,1 #Dt 7,22-23 #1Sam 20,14-16.42 #1Sam 17,46 #Gen 50,25; Ex 13,19 #1Sam 31,11-13 #Ios 18,28 #18,3 #1Rg 11,36; 15,4; 2Rg 8,19 #1Cr 20,4-8 #1Sam 17,10 #1Sam 13,3
Selectat acum:
2 Samuel 21: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Samuel 21
21
Foametea și uciderea descendenților lui Saul#21,0 Episodul impreSiònant al executării celor șapte fii ai lui Saul (v. 9) și al apărării cadavrelor lor de către Rițpa (v. 10) pornește de la o foamete care chinuie Israèlul. Domnul îi revelează lui Davíd că această foamete este datorată mâniei lui pentru un fapt sângeros comis de Saul împotriva locuitorilor din Gabaòn, care nu a fost niciodată răzbunat (v. 1). După legea din Num 35,33 (cf. Gen 9,5-6), crima poate fi ispășită numai vărsând sângele celui vinovat (2Sam 3,27.30; 14,7) sau al rudelor sale. Davíd nu se bucură de destinul tragic al celor șapte tineri, dar trebuie să se adapteze necesității unei reparații sângeroase pentru a îndepărta blestemul ce apasă asupra Israèlului.
1A fost o foamete în zilele lui Davíd timp de trei ani, an după an. Davíd a căutat fața Domnului#21,1 Nu înseamnă „a-l consulta pe Dumnezeu”, ci „a apela la el pentru a dobândi iertare” (Os 5,15), „a fi disponibil pentru a împlini voința lui” (Ps 24,6; 27,7-8; 105,4) sau „a-l ruga pentru ca să înceteze o calamitate” (cf. 2Cr 7,14). Modalitatea revelării din partea lui Dumnezeu nu este precizată., iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul și pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaón”. 2Regele i-a chemat pe cei din Gabaón#21,2 Printr-o înșelăciune, au reușit să rămână în propriul lor teritoriu, încheind o alianță cu Iòsue (Ios 9). Zelul pentru unitatea dintre triburi l-a condus pe Saul să-i persecute cu metodele sale violente (cf. 1Sam 22,11-19). Această violare gravă a acordurilor dintre Gabaòn și Israèl este cauza directă a foametei. să le vorbească. (Cei din Gabaón nu erau dintre fiii lui Israél, dar cei care au rămas dintre amoréi. Fiii lui Israél făcuseră un jurământ cu ei, dar Saul a căutat să-i lovească în gelozia lui pentru fiii lui Israél și ai lui Iúda). 3Davíd le-a zis celor din Gabaón: „Ce pot face eu pentru voi și cum voi putea ispăși ca voi să binecuvântați moștenirea Domnului?”. 4Cei din Gabaón i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nu avem [intenția] să ucidem pe cineva în Israél”. Iar [Regele] le-a zis: „Ceea ce ziceți voi, aceea voi face”. 5Ei i-au răspuns regelui: „Omul acela ne-a distrus și a voit să dispărem dintre cei care locuiau între toate hotarele lui Israél. 6Să ni se dea șapte oameni dintre fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibéea lui Saul, alesul Domnului!”. Regele a zis: „Vi-i voi da”. 7Regele l-a cruțat pe Mefibóșet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre Davíd și Ionatán, fiul lui Saul.
8Regele a luat doi fii ai Rițpéi, fiica lui Aiá, pe Armoni și pe Mefibóșet, pe care ea îi născuse lui Saul, și pe cei cinci fii ai lui Micál, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriél#21,8 După 2Sam 3,15, Mícal devenise soția lui Paltíèl (numit „Paltí” în 1Sam 25,44); Adriel este numele soțului lui Merab, fiica cea mai mare a lui Saul ( 1Sam 18,19). De aceea, unele traduceri înlocuiesc numele lui Mícal cu „Meràb”., fiul lui Barzilái din Mehóla. 9I-au dat în mâna celor din Gabaón, care i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Au murit#21,9 Lit.: „au căzut”. toți cei șapte împreună#21,9 Uciși și spânzurați, familia lui Saul este astfel redusă până la dispariție: regele și trei fii au căzut în luptă ( 1Sam 31,6); Ișbòșet, regele-fantasmă, a fost decapitat ( 2Sam 4,7); acum un grup de șapte este exterminat; Mícal este fără copii (6,23); Mefibòșet este un sărman șchiop privat de jumătate din bunurile sale de un slujitor (19,30-31); iar femeile lui Saul sunt luate de Abnèr (3,7) și de Davíd (12,8).. Au fost uciși în primele zile ale secerișului, la începutul secerișului#21,9 În luna mai; este vorba de secerișul orzului. Toată acțiunea celor din Gabaòn este un rit sacru pentru a obține îndurare de la zeul fertilității. După o lungă perioadă de secetă, sunt oferite sacrificii umane tocmai în luna în care încetează ploaia; trupurile celor morți vor rămâne astfel expuse luni întregi până în perioada ploioasă din noiembrie-decembrie, când zeul fertilității ar trebui să trimită ploaia. orzului. 10Rițpá, fiica lui Aiá, a luat un sac și l-a întins pentru ea lângă stâncă de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se așeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea#21,10 Rițpa apără cu tenacitate cadavrele celor uciși până la sfârșitul secetei. Cei uciși sunt de fapt privați de înmormântare în așteptarea semnului că blestemul a fost anulat, în contradicție cu norma din Dt 21,22-23 (cf. Ios 8,29).. 11I-au adus la cunoștință lui Davíd ceea ce a făcut Rițpá, fiica lui Aiá, concubina lui Saul. 12Davíd a mers și a luat oasele#21,12 Faptul este relatat în 1Sam 31,11-13. lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeș-Galaád care le luaseră#21,12 Lit.: „le furaseră”. din piața Bet-Șeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis#21,12 Lit.: „l-au lovit”. pe Saul la Ghelbóe. 13A luat de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său. Au adunat și oasele celor ce fuseseră spânzurați. 14Au îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatán, fiul său, în ținutul lui Beniamín, la Țéla, în mormântul lui Chiș#21,14 A fi depus în mormântul părinților era aspirația oricărui muritor ( 2Sam 19,38): Davíd săvârșește o operă umanitară din fidelitate față de Ionatàn., tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor față de țară.
Acțiuni împotriva filisténilor#21,15 Episoadele de eroism relatate fac parte din luptele împotriva filistenilor care au avut loc probabil la începutul domniei lui Davíd (2Sam 5,17-25).
15Filistenii au pornit iarăși război împotriva lui Israél. Davíd și slujitorii săi care erau cu el au coborât și au luptat împotriva filisténilor. Davíd era obosit. 16Ișbí-Benób#21,16 Este un nume cIùdat din cauza semnificației lui: „casa mea este Nob”., care era dintre fiii lui Rafá – greutatea suliței lui era de trei sute de măsuri de bronz#21,16 Cam 3,5 kg. și era încins cu o sabie nouă – și-a zis să-l lovească pe Davíd. 17Abișái, fiul Țerúiei, i-a venit în ajutor lui Davíd, l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui Davíd i-au jurat, zicând:
„Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi candela#21,17 Simbolul descendenței, al familiei, al casei, al muncii și al prosperității (2Sam 14,7; 1Rg 11,36; 15,4; 2Rg 8,19). lui Israél!”.
18După aceea, a mai fost o luptă la Gob#21,18 Se află la hotarul cu filistenii, dar localizarea precisă nu este cunoscută. împotriva filisténilor. Atunci Sibecái din Hușá l-a omorât pe Saf, care era unul dintre fiii lui Rafá.
19A mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Elhanán#21,19 Este tradus astfel după 1Cr 20,5. Textul ebraic este imposibil de citit aici., fiul lui Iaaré-Oreghím din Betleém l-a omorât pe Goliát din Gat, care avea o lance a cărei coadă era ca sulul unui țesător.
20A mai fost o luptă la Gat. Acolo era un om înalt care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior – douăzeci și patru era numărul lor. Și el era un fiu al lui Rafá. 21El l-a disprețuit pe Israél, iar Ionatán, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd, l-a omorât.
22Aceștia patru i s-au născut lui Rafá la Gat#21,22 Este vorba de un popor legendar de giganți (Gen 14,5; 15,20; Dt 2,11; 3,11-13) care, în fantezia populară, coborâse dincolo de mormânt (Is 14,9; Iob 26,5).. Au murit de mâna lui Davíd și de mâna slujitorilor lui. #Gen 12,10; 26,1 #Dt 3,11; Ios 13,12 #1Sam 14,24; Ps 37,1 #Dt 7,22-23 #1Sam 20,14-16.42 #1Sam 17,46 #Gen 50,25; Ex 13,19 #1Sam 31,11-13 #Ios 18,28 #18,3 #1Rg 11,36; 15,4; 2Rg 8,19 #1Cr 20,4-8 #1Sam 17,10 #1Sam 13,3
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași