Faptele apostolilor 26
26
Discursul lui Paul înaintea lui Agrípa
1Agrípa i-a zis lui Paul: „Îți este permis să te aperi”. Atunci Paul, întinzându-și mâna, și-a început apărarea:
2„Mă consider fericit, o, rege Agrípa, că astăzi, înaintea ta, mă pot apăra de toate acuzele pe care mi le aduc iudeii, 3mai ales că tu ești un bun cunoscător al tuturor tradițiilor și neînțelegerilor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculți cu răbdare!
4Așadar, toți iudeii cunosc viața mea încă din tinerețe, căci de la început am trăit în mijlocul neamului meu, ba chiar la Ierusalím. 5Ei mă cunosc de mult timp și, dacă vor, pot să dea mărturie că am trăit ca fariseu în gruparea cea mai strictă a religiei noastre. 6Și acum sunt judecat aici pentru speranța în promisiunea făcută de Dumnezeu părinților noștri, 7la care cele douăsprezece triburi ale noastre speră să ajungă aducând cu stăruință cult#26,7 Termenul grec „latrèuo” indică toate formele de cinstire a divinității. Aici, poate fi o referire la rugăciunea zilnică a evreilor, numită „berakôt” (cele 18 binecuvântări), în care invocația a doua îl preamărește pe Dumnezeu „care trezește morții”. [lui Dumnezeu] noaptea și ziua. Pentru această speranță sunt eu acuzat de iudei, o, rege. 8De ce este pentru voi de necrezut că Dumnezeu învie morții?
9Chiar și eu credeam că trebuie să fac multe împotriva numelui lui Isus Nazarinéanul, 10ceea ce am și făcut în Ierusalím: am târât pe mulți dintre sfinți în închisori, primind împuternicire de la arhierei, iar când erau uciși, îmi dădeam încuviințarea#26,10 Termenul grec „psèfos” indica pietricica folosită pentru votarea sentinței (de culoare neagră, pentru condamnare, și de culoare albă, pentru achitare). împotriva lor. 11Prin toate sinagogile, de multe ori îi pedepseam, îi forțam să aducă blasfemii și, cuprins de furie, îi persecutam până și prin cetățile din afară.
12În acest scop mă duceam la Damásc cu împuternicirea și permisiunea arhiereilor. 13Pe la amiază, am văzut pe drum, o, rege, o lumină din cer, mai strălucitoare decât soarele, care ne-a învăluit pe mine și pe cei care mă însoțeau. 14Noi toți am căzut la pământ, iar eu am auzit o voce care-mi spunea în limba ebraică: «Saul, Saul, de ce mă persecuți? Greu este pentru tine să dai cu călcâiul în țepușă»#26,14 În Orientul Antic, animalele de povară nu erau mânate cu biciul, ci înțepate cu o țepușă ascuțită. Aici, sensul este teologic: Paul se află cu totul în puterea lui Cristos.. 15Iar eu am zis: «Cine ești tu, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuți. 16Dar ridică-te și stai pe picioarele tale! Pentru aceasta m-am arătat ție, ca să te pun deoparte ca slujitor și martor#26,16 Câteva manuscrise importante prezintă o formă diferită: „martor că m-ai văzut și al celor pe care le vei vedea”. al celor pe care le-ai văzut și al celor care ți se vor face văzute. 17Eu te voi salva de acest popor și de păgânii la care te trimit 18ca să le deschizi ochii, să-i întorci de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenirea împreună cu cei sfințiți prin credința în mine».
19De atunci, o, rege Agrípa, nu am fost neascultător față de viziunea cerească 20ci, mai întâi celor din Damásc și din Ierusalím, apoi în tot ținutul Iudeii și păgânilor, le-am vestit convertirea și întoarcerea la Dumnezeu, [cerându-le] să facă fapte vrednice de această convertire. 21Din această cauză, iudeii au pus mâna pe mine când eram în templu și au încercat să mă omoare. 22Dar, primind ajutor de la Dumnezeu, până în ziua de astăzi stau ca martor înaintea celor mici și a celor mari fără să spun ceva în afara celor pe care le-au spus profeții și Moise că se vor împlini, 23și anume: Cristos va suferi și, înviind primul din morți, va vesti poporului și păgânilor lumina”.
Paul îl cheamă pe Agrípa la credință
24Pe când se apăra el astfel, Féstus a zis cu glas puternic: „Ai înnebunit, Paul! De prea multă învățătură ți-ai pierdut mințile”. 25Dar Paul i-a răspuns: „N-am înnebunit, preabunule Féstus, ci adresez cuvinte de adevăr și înțelepciune. 26Regele este conștient de aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt convins că nu-i scapă#26,26 Lit.: „nu-i este ascuns”. nimic, pentru că lucrul acesta nu s-a petrecut într-un ungher#26,26 Lit.: „colț”.. 27Crezi în profeți, rege Agrípa? Știu că tu crezi”. 28Dar Agrípa i-a zis lui Paul: „Încă puțin și mă convingeai să mă fac#26,28 Apare o altă variantă în unele manuscrise: „să devin”. creștin!”. 29Atunci Paul [i-a răspuns]: „Mă rog Domnului ca, mai degrabă sau mai târziu#26,29 Lit.: „în puțin sau în mult [timp]”., nu numai tu, ci și toți aceștia care mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea”.
30Atunci s-a ridicat regele, guvernatorul, Bereníce și cei care stăteau cu ei. 31Și, plecând, spuneau între ei: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanțuri”. 32Iar Agrípa i-a spus lui Féstus: „Acest om ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cézar”. #13,16; 21,40 #23,6; 24,21 #24,15 #Rom 4,17 #Evr 11,19 #9,1-18 #22,5-16 #Mt 2,22 #2,22 #9,2 #Lc 2,9 #9,15; 22,15; 26,20 #20,32 #Col 1,12 #9,27-29 #Rom 15,19 #24,19 #21,30-31 #24,14 #17,2-3 #Lc 24,46 #13,47 #Lc 2,9 #23,29
Selectat acum:
Faptele apostolilor 26: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Faptele apostolilor 26
26
Discursul lui Paul înaintea lui Agrípa
1Agrípa i-a zis lui Paul: „Îți este permis să te aperi”. Atunci Paul, întinzându-și mâna, și-a început apărarea:
2„Mă consider fericit, o, rege Agrípa, că astăzi, înaintea ta, mă pot apăra de toate acuzele pe care mi le aduc iudeii, 3mai ales că tu ești un bun cunoscător al tuturor tradițiilor și neînțelegerilor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculți cu răbdare!
4Așadar, toți iudeii cunosc viața mea încă din tinerețe, căci de la început am trăit în mijlocul neamului meu, ba chiar la Ierusalím. 5Ei mă cunosc de mult timp și, dacă vor, pot să dea mărturie că am trăit ca fariseu în gruparea cea mai strictă a religiei noastre. 6Și acum sunt judecat aici pentru speranța în promisiunea făcută de Dumnezeu părinților noștri, 7la care cele douăsprezece triburi ale noastre speră să ajungă aducând cu stăruință cult#26,7 Termenul grec „latrèuo” indică toate formele de cinstire a divinității. Aici, poate fi o referire la rugăciunea zilnică a evreilor, numită „berakôt” (cele 18 binecuvântări), în care invocația a doua îl preamărește pe Dumnezeu „care trezește morții”. [lui Dumnezeu] noaptea și ziua. Pentru această speranță sunt eu acuzat de iudei, o, rege. 8De ce este pentru voi de necrezut că Dumnezeu învie morții?
9Chiar și eu credeam că trebuie să fac multe împotriva numelui lui Isus Nazarinéanul, 10ceea ce am și făcut în Ierusalím: am târât pe mulți dintre sfinți în închisori, primind împuternicire de la arhierei, iar când erau uciși, îmi dădeam încuviințarea#26,10 Termenul grec „psèfos” indica pietricica folosită pentru votarea sentinței (de culoare neagră, pentru condamnare, și de culoare albă, pentru achitare). împotriva lor. 11Prin toate sinagogile, de multe ori îi pedepseam, îi forțam să aducă blasfemii și, cuprins de furie, îi persecutam până și prin cetățile din afară.
12În acest scop mă duceam la Damásc cu împuternicirea și permisiunea arhiereilor. 13Pe la amiază, am văzut pe drum, o, rege, o lumină din cer, mai strălucitoare decât soarele, care ne-a învăluit pe mine și pe cei care mă însoțeau. 14Noi toți am căzut la pământ, iar eu am auzit o voce care-mi spunea în limba ebraică: «Saul, Saul, de ce mă persecuți? Greu este pentru tine să dai cu călcâiul în țepușă»#26,14 În Orientul Antic, animalele de povară nu erau mânate cu biciul, ci înțepate cu o țepușă ascuțită. Aici, sensul este teologic: Paul se află cu totul în puterea lui Cristos.. 15Iar eu am zis: «Cine ești tu, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuți. 16Dar ridică-te și stai pe picioarele tale! Pentru aceasta m-am arătat ție, ca să te pun deoparte ca slujitor și martor#26,16 Câteva manuscrise importante prezintă o formă diferită: „martor că m-ai văzut și al celor pe care le vei vedea”. al celor pe care le-ai văzut și al celor care ți se vor face văzute. 17Eu te voi salva de acest popor și de păgânii la care te trimit 18ca să le deschizi ochii, să-i întorci de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenirea împreună cu cei sfințiți prin credința în mine».
19De atunci, o, rege Agrípa, nu am fost neascultător față de viziunea cerească 20ci, mai întâi celor din Damásc și din Ierusalím, apoi în tot ținutul Iudeii și păgânilor, le-am vestit convertirea și întoarcerea la Dumnezeu, [cerându-le] să facă fapte vrednice de această convertire. 21Din această cauză, iudeii au pus mâna pe mine când eram în templu și au încercat să mă omoare. 22Dar, primind ajutor de la Dumnezeu, până în ziua de astăzi stau ca martor înaintea celor mici și a celor mari fără să spun ceva în afara celor pe care le-au spus profeții și Moise că se vor împlini, 23și anume: Cristos va suferi și, înviind primul din morți, va vesti poporului și păgânilor lumina”.
Paul îl cheamă pe Agrípa la credință
24Pe când se apăra el astfel, Féstus a zis cu glas puternic: „Ai înnebunit, Paul! De prea multă învățătură ți-ai pierdut mințile”. 25Dar Paul i-a răspuns: „N-am înnebunit, preabunule Féstus, ci adresez cuvinte de adevăr și înțelepciune. 26Regele este conștient de aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt convins că nu-i scapă#26,26 Lit.: „nu-i este ascuns”. nimic, pentru că lucrul acesta nu s-a petrecut într-un ungher#26,26 Lit.: „colț”.. 27Crezi în profeți, rege Agrípa? Știu că tu crezi”. 28Dar Agrípa i-a zis lui Paul: „Încă puțin și mă convingeai să mă fac#26,28 Apare o altă variantă în unele manuscrise: „să devin”. creștin!”. 29Atunci Paul [i-a răspuns]: „Mă rog Domnului ca, mai degrabă sau mai târziu#26,29 Lit.: „în puțin sau în mult [timp]”., nu numai tu, ci și toți aceștia care mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea”.
30Atunci s-a ridicat regele, guvernatorul, Bereníce și cei care stăteau cu ei. 31Și, plecând, spuneau între ei: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanțuri”. 32Iar Agrípa i-a spus lui Féstus: „Acest om ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cézar”. #13,16; 21,40 #23,6; 24,21 #24,15 #Rom 4,17 #Evr 11,19 #9,1-18 #22,5-16 #Mt 2,22 #2,22 #9,2 #Lc 2,9 #9,15; 22,15; 26,20 #20,32 #Col 1,12 #9,27-29 #Rom 15,19 #24,19 #21,30-31 #24,14 #17,2-3 #Lc 24,46 #13,47 #Lc 2,9 #23,29
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași