Faptele apostolilor 7
7
Discursul sfântului Ștéfan
1Marele preot a zis: „Așa este?”. 2Dar el a spus: „Voi, frați#7,2 Lit.: „Bărbați frați!”. și părinți, ascultați! Dumnezeul gloriei s-a arătat părintelui nostru Abrahám pe când era în Mesopotámia, mai înainte de a fi locuit în Harán 3și i-a zis: «Ieși din pământul tău și dintre rudele tale și du-te în țara pe care ți-o voi arăta!». 4Atunci, ieșind din țara caldeilor, a locuit în Harán. De acolo, după ce a murit tatăl său, [Dumnezeu] l-a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum. 5Și nu i-a dat în ea moștenire nicio palmă#7,5 Lit.: „nici cât o talpă de picior”. de pământ, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui și descendenței lui după el, deși nu avea niciun copil. 6Dumnezeu a zis astfel: «Urmașii lui vor fi locuitori în altă țară, vor fi făcuți sclavi și vor fi chinuiți patru sute de ani, 7dar pe neamul căruia îi vor fi sclavi, eu îl voi judeca», a spus Dumnezeu, «și după aceea vor ieși [de acolo]și îmi vor aduce cult în locul acesta». 8Și i-a dat alianța circumcíziei. Astfel i-a dat naștere lui Isáac și l-a circumcis în ziua a opta, Isáac, lui Iacób, iar Iacób, celor doisprezece patriarhi.
9Dar patriarhii, geloși pe Iosíf, l-au vândut în Egipt. Însă Dumnezeu era cu el 10și l-a eliberat din toate necazurile lui: i-a dat har și înțelepciune înaintea lui Faraón, regele Egiptului, și l-a stabilit guvernator peste Egipt și peste toată casa lui. 11Dar a venit peste tot Egiptul și peste Canaán o foamete și o mare nenorocire#7,11 Sau „un mare necaz”., iar părinții noștri nu găseau hrană. 12Auzind Iacób că în Egipt erau grâne, i-a trimis prima dată pe părinții noștri; 13a doua oară, Iosíf li s-a făcut cunoscut fraților săi, astfel că i-a fost descoperită lui Faraón originea lui Iosíf.
14Atunci Iosíf a trimis ca să fie chemat tatăl său și toată rudenia: cu totul, șaptezeci și cinci de persoane. 15Și a coborât Iacób în Egipt, unde a murit el și părinții noștri. 16Au fost mutați la Síhem și puși în mormântul pe care Abrahám îl cumpărase cu arginți#7,16 Lit.: „cu preț de argint”. de la fiii lui Emòr în Síhem#7,16 Unele manuscrise au: „Emòr al lui Síhem”, considerând că Emòr este fiul lui Síhem. Alte manuscrise au: „ai lui Emòr, care sunt în Síhem”..
17Dar pe măsură ce se apropia timpul promisiunii pe care Dumnezeu o făcuse#7,17 Lit.: „o mărturisise”. Unele manuscrise au: „pe care a promis-o”; altele: „pe care a jurat-o”. lui Abrahám, poporul creștea și se înmulțea în Egipt, 18până când «s-a ridicat peste Egipt#7,18 În multe manuscrise lipsește: „peste Egipt”. un alt rege care nu-l cunoștea pe Iosíf». 19Acesta s-a purtat cu perfidie față de neamul nostru, i-a asuprit pe părinții noștri#7,19 Câteva manuscrise importante omit: „noștri”., până la a-i face să-și arunce nou-născuții#7,19 Lit.: „pruncii”., ca să nu mai trăiască.
20În acel timp s-a născut Moise, care era frumos#7,20 Lit.: „frumos lui Dumnezeu”. Expresia este traducerea literală a superlativului ebraic: „extraordinar, divin de frumos”. Un exemplu de astfel de superlativ este în Ióna 3,3 („cetate mare a lui Dumnezeu” = „extraordinar de mare”). înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui. 21Dar când a fost abandonat, l-a luat la ea fiica Faraónului și l-a crescut#7,21 Lit.: „l-a hrănit, s-a îngrijit de”. ca pe fiul ei. 22Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvintele și faptele sale.
23Când a împlinit patruzeci [de ani], i-a venit în minte#7,23 Lit.: „i s-a urcat la inimă”. să-i viziteze pe frații lui, pe fiii lui Israél. 24Văzând că unul dintre ei era nedreptățit, i-a venit în ajutor și l-a răzbunat#7,24 Sau „s-a făcut răzbunare”. pe cel care era oprimat, ucigându-l#7,24 Lit.: „lovindu-l”. pe egiptean. 25De fapt, credea că frații lui vor fi înțeles că Dumnezeu le-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înțeles. 26A doua zi, văzând că se certau, i-a îndemnat la împăcare#7,26 Lit.: „pace”., spunând: «Oameni [buni], sunteți frați! De ce să vă nedreptățiți unul pe altul?». 27Dar cel care îl nedreptățea pe aproapele l-a respins, zicând: «Cine te-a pus conducător și judecător peste noi? 28Nu cumva vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?». 29La acest cuvânt, Moise a fugit și a fost străin în ținutul Madián unde a dat naștere la doi fii.
30După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sinài, în flacăra unui tufiș care ardea#7,30 Lit.: „de foc”.. 31Când a văzut, Moise a rămas uimit de această apariție. În timp ce se apropia ca să vadă, a fost [auzit] glasul Domnului: 32«Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Iacób»#7,32 Multe manuscrise au: „Dumnezeul lui Abrahàm, Dumnezeul lui Isàac și Dumnezeul lui Iacòb”.. Atunci Moise a început să tremure și nu îndrăznea să privească. 33Dar Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea#7,33 Lit.: „dezleagă-ți încălțămintea picioarelor!”. În mod obișnuit: orientalii poartă sandale legate cu niște curele de gleznă. Este un fapt obișnuit acela de a se descălța la intrarea într-un loc sacru. din picioare, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt! 34Căci am văzut oprimarea poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor și am coborât ca să-i eliberez. Și acum, du-te, eu te trimit în Egipt!».
35Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: «Cine te-a stabilit conducător și judecător?», pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator prin îngerul#7,35 Lit.: „prin mâna îngerului”. care i-a apărut în tufișul arzând. 36Acesta i-a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în pustiu timp de patruzeci de ani. 37Acesta este acel Moise care le-a spus fiilor lui Israél: «Dumnezeu va ridica pentru voi dintre frații voștri un profet ca mine». 38Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sinài și părinții noștri: el a primit cuvinte de viață ca să ni le dea nouă. 39Părinții noștri nu au voit să-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor și s-au întors spre Egipt, 40spunându-i lui Áaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise care ne-a scos din Egipt nu știm ce s-a întâmplat!». 41În zilele acelea, și-au făcut un vițel și au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. 42Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat#7,42 Lit.: „s-a întors”. și i-a lăsat să aducă cult oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților:
«Mi-ați adus oare sacrificii și ofrande
timp de patruzeci de ani în pustiu,
casă a lui Israél?
43 Voi ați purtat cortul lui Móloc
și steaua zeului vostru Refán,
chipuri pe care le-ați făcut
ca să vă prosternați înaintea lor.
De aceea vă voi strămuta
dincolo de Babilón».
44Părinții noștri aveau în pustiu cortul mărturiei după cum a hotărât cel care îi spusese lui Moise ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse, 45iar părinții noștri, după ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iósue când au luat în stăpânire [țara] păgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea părinților noștri și așa [a rămas] până în zilele lui Davíd. 46Acesta a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacób#7,46 Deși cele mai multe manuscrise vechi au: „pentru casa lui Iacòb”, întrucât sensul devine foarte dificil, urmând cele mai bune traduceri actuale (RSV, TEV, TOB), am ales varianta mai puțin atestată în manuscrise.. 47Solomón i-a construit o casă. 48Însă Cel Preaînalt nu locuiește în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul:
49«Cerul este tronul meu,
iar pământul,
scăunel picioarelor mele.
Ce fel de casă îmi veți construi,
spune Domnul,
sau care este locul meu de odihnă?
50 Oare nu mâna mea a făcut
toate acestea?».
51Încăpățânați, cu inimile și urechile păgâne#7, Lit.: „necircumciși cu inimile și urechile”., voi vă împotriviți întotdeauna Duhului Sfânt. Așa au fost părinții voștri, așa sunteți și voi! 52Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-ați trădat și l-ați ucis. 53Voi ați primit Legea prin slujirea îngerilor și nu ați păzit-o”.
Martiriul lui Ștéfan
54Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptați spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând#7,56 Lit.: „stând în picioare”. Spre deosebire de Ps 110,1, unde Fiul este așezat la dreapta lui Dumnezeu, în contextul de față, expresia poate fi înțeleasă astfel: 1) Isus iese în întâmpinarea martirului; 2) Isus este judecător în tribunalul ceresc care condamnă Israèlul și orientează apostolatul Bisericii spre popoarele păgâne; 3) Isus este apărătorul celui care dă mărturie despre el în fața oamenilor. Ultima interpretare este susținută de Evanghelia după sfântul Luca (12,8; 22,69; cf. Rom 8,34). la dreapta lui Dumnezeu!”. 57Atunci ei, strigând cu glas puternic, și-au astupat urechile și s-au năpustit împreună asupra lui 58și, scoțându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui#7,58 Luca nu folosește aici verbul „litaso” (= „a lapida”), termen tehnic pentru executarea sentinței de condamnare la moarte după legea iudaică, ci folosește verbul „litobolèo” (= „a arunca cu pietre”, „a bate cu pietre”) pentru a scoate în evidență actul ilegal al iudeilor care îl linșează pe Ștèfan.. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59Și, în timp ce îl loveau cu pietre, Ștéfan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”. 60Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!”. Și, spunând aceasta, a adormit#7,60 Verbul grec „koimàomai” = „a adormi”, la pasiv este un eufemism pentru „a muri”, implicând și aspectul credinței: „a adormi în Domnul”.. #3,13; Ps 29,3 #Gen 11, #31–12,1 #Gen 11,31 #Gen 12,1 #Gen 12,5 #Dt 2,5 #Gen 12,7; 13,15; 15,18 #Gen 15,13-14 #Ex 3,12 #6,13; 21,28 #Gen 17,10-14 #Gen 21,4 #Gen 37,11.28 #Gen 39,2.3.21.23 #Gen 41,37-39 #Gen 41,54; 42,5 #Gen 42,1-2 #Gen 45,3-4 #Gen 45,16 #Gen 45,9-11.18-19; 46,27 #Gen 46,5-6; 49,33 #Ex 1,7-8 #Ex 1,10-11.22 #Ex 2,2 #Evr 11,23 #Ex 2,3-10 #Ex 2,11-12 #Ex 2,13 #Ex 2,14 #Lc 12,14 #Ex 2,16 #Ex 3,1-2 #Ex 3,4 #Ex 3,6 #Ex 3,5 #Ex 3,3.10 #Ex 7,3; 14,21 #Num 14,33 #Fap 2,22 #Dt 18,15 #Ex 19,7-15 #7,53 #Gal 3,19 #Evr 2,2 #Ex 19,1-6; 20,1-17 #Rom 10,5 #Gal 3,12 #Num 14,3 #Ex 32,1.23 #Ex 32,4-6 #Am 5,25-27 gr. #Ex 27,21 #Ex 25,9.40 #Evr 8,5 #Ios 23,9; 24,18 #Ios 3,14-17 #2Sam 7,12-16 #Ps 132,1-5 #1Rg 6,1.14; 8,19-20 #17,24; 19,26 #Mc 14,58 #Evr 9,11.24 #Is 66,1-2 #Ex 33,3.5 #Lev 26,41 #Ier 9,26; 6,10 #2Cr 36,16 #Mt 23,34-35 #1Tes 2,15-16 #Gal 3,19 #Evr 2,2 #15,10 #Dan 7,13 #14,19 #Lc 4,29 #Evr 13,12 #Dt 17,7 #Lc 23,46 #Ps 31,6
Selectat acum:
Faptele apostolilor 7: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Faptele apostolilor 7
7
Discursul sfântului Ștéfan
1Marele preot a zis: „Așa este?”. 2Dar el a spus: „Voi, frați#7,2 Lit.: „Bărbați frați!”. și părinți, ascultați! Dumnezeul gloriei s-a arătat părintelui nostru Abrahám pe când era în Mesopotámia, mai înainte de a fi locuit în Harán 3și i-a zis: «Ieși din pământul tău și dintre rudele tale și du-te în țara pe care ți-o voi arăta!». 4Atunci, ieșind din țara caldeilor, a locuit în Harán. De acolo, după ce a murit tatăl său, [Dumnezeu] l-a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum. 5Și nu i-a dat în ea moștenire nicio palmă#7,5 Lit.: „nici cât o talpă de picior”. de pământ, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui și descendenței lui după el, deși nu avea niciun copil. 6Dumnezeu a zis astfel: «Urmașii lui vor fi locuitori în altă țară, vor fi făcuți sclavi și vor fi chinuiți patru sute de ani, 7dar pe neamul căruia îi vor fi sclavi, eu îl voi judeca», a spus Dumnezeu, «și după aceea vor ieși [de acolo]și îmi vor aduce cult în locul acesta». 8Și i-a dat alianța circumcíziei. Astfel i-a dat naștere lui Isáac și l-a circumcis în ziua a opta, Isáac, lui Iacób, iar Iacób, celor doisprezece patriarhi.
9Dar patriarhii, geloși pe Iosíf, l-au vândut în Egipt. Însă Dumnezeu era cu el 10și l-a eliberat din toate necazurile lui: i-a dat har și înțelepciune înaintea lui Faraón, regele Egiptului, și l-a stabilit guvernator peste Egipt și peste toată casa lui. 11Dar a venit peste tot Egiptul și peste Canaán o foamete și o mare nenorocire#7,11 Sau „un mare necaz”., iar părinții noștri nu găseau hrană. 12Auzind Iacób că în Egipt erau grâne, i-a trimis prima dată pe părinții noștri; 13a doua oară, Iosíf li s-a făcut cunoscut fraților săi, astfel că i-a fost descoperită lui Faraón originea lui Iosíf.
14Atunci Iosíf a trimis ca să fie chemat tatăl său și toată rudenia: cu totul, șaptezeci și cinci de persoane. 15Și a coborât Iacób în Egipt, unde a murit el și părinții noștri. 16Au fost mutați la Síhem și puși în mormântul pe care Abrahám îl cumpărase cu arginți#7,16 Lit.: „cu preț de argint”. de la fiii lui Emòr în Síhem#7,16 Unele manuscrise au: „Emòr al lui Síhem”, considerând că Emòr este fiul lui Síhem. Alte manuscrise au: „ai lui Emòr, care sunt în Síhem”..
17Dar pe măsură ce se apropia timpul promisiunii pe care Dumnezeu o făcuse#7,17 Lit.: „o mărturisise”. Unele manuscrise au: „pe care a promis-o”; altele: „pe care a jurat-o”. lui Abrahám, poporul creștea și se înmulțea în Egipt, 18până când «s-a ridicat peste Egipt#7,18 În multe manuscrise lipsește: „peste Egipt”. un alt rege care nu-l cunoștea pe Iosíf». 19Acesta s-a purtat cu perfidie față de neamul nostru, i-a asuprit pe părinții noștri#7,19 Câteva manuscrise importante omit: „noștri”., până la a-i face să-și arunce nou-născuții#7,19 Lit.: „pruncii”., ca să nu mai trăiască.
20În acel timp s-a născut Moise, care era frumos#7,20 Lit.: „frumos lui Dumnezeu”. Expresia este traducerea literală a superlativului ebraic: „extraordinar, divin de frumos”. Un exemplu de astfel de superlativ este în Ióna 3,3 („cetate mare a lui Dumnezeu” = „extraordinar de mare”). înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui. 21Dar când a fost abandonat, l-a luat la ea fiica Faraónului și l-a crescut#7,21 Lit.: „l-a hrănit, s-a îngrijit de”. ca pe fiul ei. 22Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvintele și faptele sale.
23Când a împlinit patruzeci [de ani], i-a venit în minte#7,23 Lit.: „i s-a urcat la inimă”. să-i viziteze pe frații lui, pe fiii lui Israél. 24Văzând că unul dintre ei era nedreptățit, i-a venit în ajutor și l-a răzbunat#7,24 Sau „s-a făcut răzbunare”. pe cel care era oprimat, ucigându-l#7,24 Lit.: „lovindu-l”. pe egiptean. 25De fapt, credea că frații lui vor fi înțeles că Dumnezeu le-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înțeles. 26A doua zi, văzând că se certau, i-a îndemnat la împăcare#7,26 Lit.: „pace”., spunând: «Oameni [buni], sunteți frați! De ce să vă nedreptățiți unul pe altul?». 27Dar cel care îl nedreptățea pe aproapele l-a respins, zicând: «Cine te-a pus conducător și judecător peste noi? 28Nu cumva vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?». 29La acest cuvânt, Moise a fugit și a fost străin în ținutul Madián unde a dat naștere la doi fii.
30După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sinài, în flacăra unui tufiș care ardea#7,30 Lit.: „de foc”.. 31Când a văzut, Moise a rămas uimit de această apariție. În timp ce se apropia ca să vadă, a fost [auzit] glasul Domnului: 32«Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Iacób»#7,32 Multe manuscrise au: „Dumnezeul lui Abrahàm, Dumnezeul lui Isàac și Dumnezeul lui Iacòb”.. Atunci Moise a început să tremure și nu îndrăznea să privească. 33Dar Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea#7,33 Lit.: „dezleagă-ți încălțămintea picioarelor!”. În mod obișnuit: orientalii poartă sandale legate cu niște curele de gleznă. Este un fapt obișnuit acela de a se descălța la intrarea într-un loc sacru. din picioare, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt! 34Căci am văzut oprimarea poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor și am coborât ca să-i eliberez. Și acum, du-te, eu te trimit în Egipt!».
35Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: «Cine te-a stabilit conducător și judecător?», pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator prin îngerul#7,35 Lit.: „prin mâna îngerului”. care i-a apărut în tufișul arzând. 36Acesta i-a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în pustiu timp de patruzeci de ani. 37Acesta este acel Moise care le-a spus fiilor lui Israél: «Dumnezeu va ridica pentru voi dintre frații voștri un profet ca mine». 38Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sinài și părinții noștri: el a primit cuvinte de viață ca să ni le dea nouă. 39Părinții noștri nu au voit să-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor și s-au întors spre Egipt, 40spunându-i lui Áaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise care ne-a scos din Egipt nu știm ce s-a întâmplat!». 41În zilele acelea, și-au făcut un vițel și au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. 42Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat#7,42 Lit.: „s-a întors”. și i-a lăsat să aducă cult oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților:
«Mi-ați adus oare sacrificii și ofrande
timp de patruzeci de ani în pustiu,
casă a lui Israél?
43 Voi ați purtat cortul lui Móloc
și steaua zeului vostru Refán,
chipuri pe care le-ați făcut
ca să vă prosternați înaintea lor.
De aceea vă voi strămuta
dincolo de Babilón».
44Părinții noștri aveau în pustiu cortul mărturiei după cum a hotărât cel care îi spusese lui Moise ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse, 45iar părinții noștri, după ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iósue când au luat în stăpânire [țara] păgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea părinților noștri și așa [a rămas] până în zilele lui Davíd. 46Acesta a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacób#7,46 Deși cele mai multe manuscrise vechi au: „pentru casa lui Iacòb”, întrucât sensul devine foarte dificil, urmând cele mai bune traduceri actuale (RSV, TEV, TOB), am ales varianta mai puțin atestată în manuscrise.. 47Solomón i-a construit o casă. 48Însă Cel Preaînalt nu locuiește în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul:
49«Cerul este tronul meu,
iar pământul,
scăunel picioarelor mele.
Ce fel de casă îmi veți construi,
spune Domnul,
sau care este locul meu de odihnă?
50 Oare nu mâna mea a făcut
toate acestea?».
51Încăpățânați, cu inimile și urechile păgâne#7, Lit.: „necircumciși cu inimile și urechile”., voi vă împotriviți întotdeauna Duhului Sfânt. Așa au fost părinții voștri, așa sunteți și voi! 52Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-ați trădat și l-ați ucis. 53Voi ați primit Legea prin slujirea îngerilor și nu ați păzit-o”.
Martiriul lui Ștéfan
54Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptați spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând#7,56 Lit.: „stând în picioare”. Spre deosebire de Ps 110,1, unde Fiul este așezat la dreapta lui Dumnezeu, în contextul de față, expresia poate fi înțeleasă astfel: 1) Isus iese în întâmpinarea martirului; 2) Isus este judecător în tribunalul ceresc care condamnă Israèlul și orientează apostolatul Bisericii spre popoarele păgâne; 3) Isus este apărătorul celui care dă mărturie despre el în fața oamenilor. Ultima interpretare este susținută de Evanghelia după sfântul Luca (12,8; 22,69; cf. Rom 8,34). la dreapta lui Dumnezeu!”. 57Atunci ei, strigând cu glas puternic, și-au astupat urechile și s-au năpustit împreună asupra lui 58și, scoțându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui#7,58 Luca nu folosește aici verbul „litaso” (= „a lapida”), termen tehnic pentru executarea sentinței de condamnare la moarte după legea iudaică, ci folosește verbul „litobolèo” (= „a arunca cu pietre”, „a bate cu pietre”) pentru a scoate în evidență actul ilegal al iudeilor care îl linșează pe Ștèfan.. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59Și, în timp ce îl loveau cu pietre, Ștéfan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”. 60Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!”. Și, spunând aceasta, a adormit#7,60 Verbul grec „koimàomai” = „a adormi”, la pasiv este un eufemism pentru „a muri”, implicând și aspectul credinței: „a adormi în Domnul”.. #3,13; Ps 29,3 #Gen 11, #31–12,1 #Gen 11,31 #Gen 12,1 #Gen 12,5 #Dt 2,5 #Gen 12,7; 13,15; 15,18 #Gen 15,13-14 #Ex 3,12 #6,13; 21,28 #Gen 17,10-14 #Gen 21,4 #Gen 37,11.28 #Gen 39,2.3.21.23 #Gen 41,37-39 #Gen 41,54; 42,5 #Gen 42,1-2 #Gen 45,3-4 #Gen 45,16 #Gen 45,9-11.18-19; 46,27 #Gen 46,5-6; 49,33 #Ex 1,7-8 #Ex 1,10-11.22 #Ex 2,2 #Evr 11,23 #Ex 2,3-10 #Ex 2,11-12 #Ex 2,13 #Ex 2,14 #Lc 12,14 #Ex 2,16 #Ex 3,1-2 #Ex 3,4 #Ex 3,6 #Ex 3,5 #Ex 3,3.10 #Ex 7,3; 14,21 #Num 14,33 #Fap 2,22 #Dt 18,15 #Ex 19,7-15 #7,53 #Gal 3,19 #Evr 2,2 #Ex 19,1-6; 20,1-17 #Rom 10,5 #Gal 3,12 #Num 14,3 #Ex 32,1.23 #Ex 32,4-6 #Am 5,25-27 gr. #Ex 27,21 #Ex 25,9.40 #Evr 8,5 #Ios 23,9; 24,18 #Ios 3,14-17 #2Sam 7,12-16 #Ps 132,1-5 #1Rg 6,1.14; 8,19-20 #17,24; 19,26 #Mc 14,58 #Evr 9,11.24 #Is 66,1-2 #Ex 33,3.5 #Lev 26,41 #Ier 9,26; 6,10 #2Cr 36,16 #Mt 23,34-35 #1Tes 2,15-16 #Gal 3,19 #Evr 2,2 #15,10 #Dan 7,13 #14,19 #Lc 4,29 #Evr 13,12 #Dt 17,7 #Lc 23,46 #Ps 31,6
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași