Qohelet 5
5
1Nu te pripi cu gura ta și inima ta să nu se grăbească să scoată vreun cuvânt înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri, iar tu ești pe pământ; de aceea să fie puține cuvintele tale! 2Căci visul vine din mulțimea ocupațiilor și glasul celui nesimțit, din mulțimea cuvintelor.
3Când faci un vot lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlinești, căci lui nu-i place de cei nesimțiți! Votul făcut împlinește-l! 4Mai bine să nu faci vot decât să faci vot și să nu-l împlinești! 5Nu pune gura ta să facă să păcătuiască trupul tău și nu spune înaintea mesagerului#5,5 În mesager poate fi înțeles îngerul, în prezența căruia nu se poate dezvinovăți; una dintre funcțiile îngerilor consta tocmai în înregistrarea acțiunilor bune (cf. Tob 12,12; Fap 10,4). Sau se poate vedea în acest mesager preotul însărcinat cu împlinirea voturilor (cf. Mal 2,7). LXX înlocuiește aici cu termenul „Dumnezeu”.: „A fost o eroare”! De ce să se mânie Dumnezeu din cauza vocii tale și să distrugă lucrarea mâinilor tale?
6Căci când se înmulțesc visele și deșertăciunile și când sunt multe cuvintele, tu teme-te de Dumnezeu!
7Când vezi oprimarea celui necăjit și jefuirea judecății și a dreptății în provincie#5,7 Iudeea era, în sec. al III-lea, o provincie administrată de ptolemei., nu te uimi de ceea ce [pare] plăcut, căci unul mai înalt decât cel înalt veghează și există mai înalți peste ei#5,7 Fiecare funcționar se ascundea în spatele superiorului ierarhic.. 8Folosul pământului este pentru toți: regele este slujit de câmpie.
Bogăția și riscurile ei
9Cine iubește argintul nu se satură de argint și cine iubește averea nu-i va ajunge#5,9 Versetul constituie o satiră adresată nu bogatului rău (ca în Profeți), ci banului însuși, dobândit bine sau rău, folosit bine sau rău. Nu poate să dea siguranță în viață, nici să fie izvor de fericire. Această critică pregătește învățătura evanghelică despre dezlipire (cf. Mt 6,19-21.24.25-34).. Și aceasta este o deșertăciune. 10Când se înmulțesc bunurile, se înmulțesc și cei care le mănâncă. Și ce câștig pentru stăpânul lor decât că le vede cu ochii săi?#5,10 Faptul că alții mănâncă averea nu trebuie referită numai la paraziți, ci și la toți muncitorii pe care posesorul bogățiilor trebuie să-i hrănească în schimbul muncii lor. Ducând raționamentul la extrem, Qohelèt ajunge la absurd: cel care a acumulat bogății a făcut-o pentru ca alții să poată munci și să câștige, iar lui nu-i rămâne decât truda de fiecare zi și satisfacția de a ști că este bogat.
11Dulce este somnul celui care muncește, fie că mânâncă puțin, fie mult. Dar săturarea celui bogat nu-l lasă să se odihnească în somnul lui.
12Am văzut o slăbiciune sub soare: bogăție păzită pentru stăpânul ei, spre răul lui. 13Îi piere bogăția din cauza unei îndeletniciri rele. Dacă dă naștere unui fiu, nu [rămâne] nimic în mâna lui. 14Cum a ieșit gol din sânul mamei sale, așa se întoarce să meargă cum a venit. Nimic nu ia din truda sa ca să ducă cu mâna lui. 15Și aceasta este o mare slăbiciune: exact cum a venit, așa se duce. Și ce folos are el că s-a trudit în vânt? 16Ba chiar în toate zilele lui a mâncat în întuneric#5,16 Omul nu poate cunoaște realitatea, iar viața pe care o trăiește este, prin urmare, absurdă. A trăi în întuneric nu înseamnă că omul nu știe că există adevărul, adică faptul că Dumnezeu există. Dar acesta rămâne întotdeauna dincolo de o barieră., i s-a înmulțit indignarea, slăbiciunea și furia.
17Iată ce am văzut că este bine și frumos: ca [omul] să mănânce și să bea și să vadă binele în toată truda sa cu care se trudește sub soare în toate#5,17 Lit.: „în numărul zilelor vieții sale”. zilele vieții lui pe care i le-a dat Dumnezeu, pentru că aceasta este partea lui. 18Dar dacă vreunui om i-a dat Dumnezeu bogăție și avere și să aibă putere să mănânce din ele, ca să-și ia partea și să se bucure în chinul său, și aceasta este darul lui Dumnezeu#5,18 Totul vine de la Dumnezeu, nu numai lucrurile obiective ale vieții, ci și bucuriile.. 19Căci nu-și mai amintește de mulțimea zilelor vieții sale, pentru că Dumnezeu i-a răspuns în bucuria inimii lui. #Prov 20,25 #Dt 4,39; Ios 2,11; Ps 115,16 #Sir 7,14; Mt 6,7 #5,11 #Prov 10,19; 13,3; Iac 3,8 #Lev 27,2; Num 30,3; Dt 23,22-24; Prov 20,25 #Sir 34,1-7 #3,14 #3,16; Mih 7,3; Iob 9,24 #Sir 14,3 #Prov 19,6 #Prov 13,8 #Ps 49,18; Iob 1,21 #1Tim 6,7 #7,9; Iob 14,1 #2,24 #1,3 #2,3 #3,13
Selectat acum:
Qohelet 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Qohelet 5
5
1Nu te pripi cu gura ta și inima ta să nu se grăbească să scoată vreun cuvânt înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri, iar tu ești pe pământ; de aceea să fie puține cuvintele tale! 2Căci visul vine din mulțimea ocupațiilor și glasul celui nesimțit, din mulțimea cuvintelor.
3Când faci un vot lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlinești, căci lui nu-i place de cei nesimțiți! Votul făcut împlinește-l! 4Mai bine să nu faci vot decât să faci vot și să nu-l împlinești! 5Nu pune gura ta să facă să păcătuiască trupul tău și nu spune înaintea mesagerului#5,5 În mesager poate fi înțeles îngerul, în prezența căruia nu se poate dezvinovăți; una dintre funcțiile îngerilor consta tocmai în înregistrarea acțiunilor bune (cf. Tob 12,12; Fap 10,4). Sau se poate vedea în acest mesager preotul însărcinat cu împlinirea voturilor (cf. Mal 2,7). LXX înlocuiește aici cu termenul „Dumnezeu”.: „A fost o eroare”! De ce să se mânie Dumnezeu din cauza vocii tale și să distrugă lucrarea mâinilor tale?
6Căci când se înmulțesc visele și deșertăciunile și când sunt multe cuvintele, tu teme-te de Dumnezeu!
7Când vezi oprimarea celui necăjit și jefuirea judecății și a dreptății în provincie#5,7 Iudeea era, în sec. al III-lea, o provincie administrată de ptolemei., nu te uimi de ceea ce [pare] plăcut, căci unul mai înalt decât cel înalt veghează și există mai înalți peste ei#5,7 Fiecare funcționar se ascundea în spatele superiorului ierarhic.. 8Folosul pământului este pentru toți: regele este slujit de câmpie.
Bogăția și riscurile ei
9Cine iubește argintul nu se satură de argint și cine iubește averea nu-i va ajunge#5,9 Versetul constituie o satiră adresată nu bogatului rău (ca în Profeți), ci banului însuși, dobândit bine sau rău, folosit bine sau rău. Nu poate să dea siguranță în viață, nici să fie izvor de fericire. Această critică pregătește învățătura evanghelică despre dezlipire (cf. Mt 6,19-21.24.25-34).. Și aceasta este o deșertăciune. 10Când se înmulțesc bunurile, se înmulțesc și cei care le mănâncă. Și ce câștig pentru stăpânul lor decât că le vede cu ochii săi?#5,10 Faptul că alții mănâncă averea nu trebuie referită numai la paraziți, ci și la toți muncitorii pe care posesorul bogățiilor trebuie să-i hrănească în schimbul muncii lor. Ducând raționamentul la extrem, Qohelèt ajunge la absurd: cel care a acumulat bogății a făcut-o pentru ca alții să poată munci și să câștige, iar lui nu-i rămâne decât truda de fiecare zi și satisfacția de a ști că este bogat.
11Dulce este somnul celui care muncește, fie că mânâncă puțin, fie mult. Dar săturarea celui bogat nu-l lasă să se odihnească în somnul lui.
12Am văzut o slăbiciune sub soare: bogăție păzită pentru stăpânul ei, spre răul lui. 13Îi piere bogăția din cauza unei îndeletniciri rele. Dacă dă naștere unui fiu, nu [rămâne] nimic în mâna lui. 14Cum a ieșit gol din sânul mamei sale, așa se întoarce să meargă cum a venit. Nimic nu ia din truda sa ca să ducă cu mâna lui. 15Și aceasta este o mare slăbiciune: exact cum a venit, așa se duce. Și ce folos are el că s-a trudit în vânt? 16Ba chiar în toate zilele lui a mâncat în întuneric#5,16 Omul nu poate cunoaște realitatea, iar viața pe care o trăiește este, prin urmare, absurdă. A trăi în întuneric nu înseamnă că omul nu știe că există adevărul, adică faptul că Dumnezeu există. Dar acesta rămâne întotdeauna dincolo de o barieră., i s-a înmulțit indignarea, slăbiciunea și furia.
17Iată ce am văzut că este bine și frumos: ca [omul] să mănânce și să bea și să vadă binele în toată truda sa cu care se trudește sub soare în toate#5,17 Lit.: „în numărul zilelor vieții sale”. zilele vieții lui pe care i le-a dat Dumnezeu, pentru că aceasta este partea lui. 18Dar dacă vreunui om i-a dat Dumnezeu bogăție și avere și să aibă putere să mănânce din ele, ca să-și ia partea și să se bucure în chinul său, și aceasta este darul lui Dumnezeu#5,18 Totul vine de la Dumnezeu, nu numai lucrurile obiective ale vieții, ci și bucuriile.. 19Căci nu-și mai amintește de mulțimea zilelor vieții sale, pentru că Dumnezeu i-a răspuns în bucuria inimii lui. #Prov 20,25 #Dt 4,39; Ios 2,11; Ps 115,16 #Sir 7,14; Mt 6,7 #5,11 #Prov 10,19; 13,3; Iac 3,8 #Lev 27,2; Num 30,3; Dt 23,22-24; Prov 20,25 #Sir 34,1-7 #3,14 #3,16; Mih 7,3; Iob 9,24 #Sir 14,3 #Prov 19,6 #Prov 13,8 #Ps 49,18; Iob 1,21 #1Tim 6,7 #7,9; Iob 14,1 #2,24 #1,3 #2,3 #3,13
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași