Qohelet 9
9
Aceeași soartă pentru toți
1Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepți, cei înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că omul nu cunoaște nici iubirea, nici ura#9,1 Este una dintre cele mai acute și dezolante observații ale lui Qohelèt. Omul nu se înțelege nici pe sine. Iubește și urăște, dar sensul acestei iubiri și al acestei uri îi scapă. Unii interpretează „iubire și ură” ca fiind atribuite lui Dumnezeu, iar sensul ar deveni „niciunul nu știe dacă este în grația lui Dumnezeu sau nu”., chiar dacă toate sunt înaintea lui.
2Toate sunt [la fel] pentru toți:
este o singură soartă
pentru cel drept și pentru cel vinovat,
pentru cel bun, pentru cel pur
și pentru cel impur,
pentru cel care aduce jertfă
și pentru cel care nu aduce jertfă;
cum este cel bun, așa este cel păcătos,
cum este cel care jură,
așa este și cel care se teme să jure.
3Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toți. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate#9,3 Qohelèt joacă pe aspectul dublu al răului, care, dincolo de a fi o vină, este și o pedeapsă pentru omenire. Răul este o nenorocire care se adaugă morții și nebuniei. și prostia este în inimile lor în timpul vieții lor și după ea [se duc] la moarte.
4Pentru cel care este tovarăș cu cei vii, mai este o speranță, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort.
5Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată.
6Și iubirea lor, și ura lor, și gelozia lor au pierit deja; nu mai este pentru ei parte în veci#9,6 Unii interpreți presupun că sensul de aici al lui „ʿôlām” este „lume”, sens tipic pentru limba ebraică târzie. în tot ceea ce se face sub soare.
Bucuria pentru viață, ca dar al lui Dumnezeu
7Mergi, mănâncă-ți pâinea cu bucurie
și bea-ți vinul cu inimă bună,
căci i-a plăcut deja lui Dumnezeu
lucrarea ta!
8În orice timp, să fie hainele tale albe și să nu lipsească untdelemnul de pe capul tău! 9Vezi-ți de viață împreună cu soția ta, pe care o iubești în toate zilele vieții tale deșarte care ți s-au dat sub soare! În toate zilele deșertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii și în truda ta cu care te trudești sub soare.
10Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu puterea ta! Căci nu este lucrare, rațiune a lucrurilor, cunoaștere și înțelepciune în locuința morților, înspre care tu mergi.
Situații neprevăzute
11M-am întors și am văzut sub soare că alergarea nu este pentru cei iuți, războiul nu este pentru cei viteji, pâinea nu este pentru cei înțelepți, bogăția nu este pentru cei pricepuți și harul nu este pentru cei care cunosc, căci este un timp și o șansă care li se întâmplă tuturor#9,11 Ideea potrivit căreia victoria în alergare nu depinde de agilitate, ci de un alt factor neamintit, dar care, în mod evident, este judecata divină, este unul dintre punctele forte ale doctrinei lui Qohelèt. Ideea apare și în Cântarea Ànei, unde se spune că Dumnezeu a răsturnat logica evenimentelor umane, dând victoria celor slabi. Însă în Qohelèt este nouă importanța pe care o ia în gândirea iudaică. Nu numai că cel drept nu primește răsplata pentru dreptatea lui, dar nici măcar cel priceput nu reușește să ducă la împlinire acțiunea în funcție de priceperea lui..
12Căci omul nu-și cunoaște timpul ca peștii care sunt prinși în plasa cea rea și ca păsările care sunt prinse în laț. Ca ei sunt surprinși fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neașteptate.
Înțelepciunea necunoscută
13Am mai văzut o înțelepciune sub soare și era mare pentru mine. 14Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea; și a venit asupra ei un rege mare, a înconjurat-o și a construit împotriva ei întărituri mari. 15Dar se afla în ea un om sărac și înțelept care a scăpat cetatea aceea prin înțelepciunea lui. Dar nimeni nu și-a amintit de omul acela sărac. 16Atunci am zis:
„Mai bună este înțelepciunea
decât vitejia”,
deși înțelepciunea săracului
este disprețuită
și cuvintele lui nu sunt ascultate.
17Cuvintele înțelepților
sunt ascultate în liniște,
mai bine decât strigătele
celor care domnesc printre nesimțiți.
18Înțelepciunea este mai bună
decât instrumentele de luptă,
dar un singur păcătos
face să se piardă mult bine. #Sir 13,25 #Rom 13,1 #Ex 22,10 #10,4 #Is 45,9; Iob 9,12 #12,13; Prov 19,16 #3,1 #10,14 #Înț 2,1 #9,5; Iob 21,32-33 #9,3 #3,14 #3,19; Ps 73,3; Ier 12,1 #9,7; 11,9 #2,24 #1,13; 2,23 #3,11
Selectat acum:
Qohelet 9: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Qohelet 9
9
Aceeași soartă pentru toți
1Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepți, cei înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că omul nu cunoaște nici iubirea, nici ura#9,1 Este una dintre cele mai acute și dezolante observații ale lui Qohelèt. Omul nu se înțelege nici pe sine. Iubește și urăște, dar sensul acestei iubiri și al acestei uri îi scapă. Unii interpretează „iubire și ură” ca fiind atribuite lui Dumnezeu, iar sensul ar deveni „niciunul nu știe dacă este în grația lui Dumnezeu sau nu”., chiar dacă toate sunt înaintea lui.
2Toate sunt [la fel] pentru toți:
este o singură soartă
pentru cel drept și pentru cel vinovat,
pentru cel bun, pentru cel pur
și pentru cel impur,
pentru cel care aduce jertfă
și pentru cel care nu aduce jertfă;
cum este cel bun, așa este cel păcătos,
cum este cel care jură,
așa este și cel care se teme să jure.
3Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toți. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate#9,3 Qohelèt joacă pe aspectul dublu al răului, care, dincolo de a fi o vină, este și o pedeapsă pentru omenire. Răul este o nenorocire care se adaugă morții și nebuniei. și prostia este în inimile lor în timpul vieții lor și după ea [se duc] la moarte.
4Pentru cel care este tovarăș cu cei vii, mai este o speranță, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort.
5Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată.
6Și iubirea lor, și ura lor, și gelozia lor au pierit deja; nu mai este pentru ei parte în veci#9,6 Unii interpreți presupun că sensul de aici al lui „ʿôlām” este „lume”, sens tipic pentru limba ebraică târzie. în tot ceea ce se face sub soare.
Bucuria pentru viață, ca dar al lui Dumnezeu
7Mergi, mănâncă-ți pâinea cu bucurie
și bea-ți vinul cu inimă bună,
căci i-a plăcut deja lui Dumnezeu
lucrarea ta!
8În orice timp, să fie hainele tale albe și să nu lipsească untdelemnul de pe capul tău! 9Vezi-ți de viață împreună cu soția ta, pe care o iubești în toate zilele vieții tale deșarte care ți s-au dat sub soare! În toate zilele deșertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii și în truda ta cu care te trudești sub soare.
10Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu puterea ta! Căci nu este lucrare, rațiune a lucrurilor, cunoaștere și înțelepciune în locuința morților, înspre care tu mergi.
Situații neprevăzute
11M-am întors și am văzut sub soare că alergarea nu este pentru cei iuți, războiul nu este pentru cei viteji, pâinea nu este pentru cei înțelepți, bogăția nu este pentru cei pricepuți și harul nu este pentru cei care cunosc, căci este un timp și o șansă care li se întâmplă tuturor#9,11 Ideea potrivit căreia victoria în alergare nu depinde de agilitate, ci de un alt factor neamintit, dar care, în mod evident, este judecata divină, este unul dintre punctele forte ale doctrinei lui Qohelèt. Ideea apare și în Cântarea Ànei, unde se spune că Dumnezeu a răsturnat logica evenimentelor umane, dând victoria celor slabi. Însă în Qohelèt este nouă importanța pe care o ia în gândirea iudaică. Nu numai că cel drept nu primește răsplata pentru dreptatea lui, dar nici măcar cel priceput nu reușește să ducă la împlinire acțiunea în funcție de priceperea lui..
12Căci omul nu-și cunoaște timpul ca peștii care sunt prinși în plasa cea rea și ca păsările care sunt prinse în laț. Ca ei sunt surprinși fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neașteptate.
Înțelepciunea necunoscută
13Am mai văzut o înțelepciune sub soare și era mare pentru mine. 14Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea; și a venit asupra ei un rege mare, a înconjurat-o și a construit împotriva ei întărituri mari. 15Dar se afla în ea un om sărac și înțelept care a scăpat cetatea aceea prin înțelepciunea lui. Dar nimeni nu și-a amintit de omul acela sărac. 16Atunci am zis:
„Mai bună este înțelepciunea
decât vitejia”,
deși înțelepciunea săracului
este disprețuită
și cuvintele lui nu sunt ascultate.
17Cuvintele înțelepților
sunt ascultate în liniște,
mai bine decât strigătele
celor care domnesc printre nesimțiți.
18Înțelepciunea este mai bună
decât instrumentele de luptă,
dar un singur păcătos
face să se piardă mult bine. #Sir 13,25 #Rom 13,1 #Ex 22,10 #10,4 #Is 45,9; Iob 9,12 #12,13; Prov 19,16 #3,1 #10,14 #Înț 2,1 #9,5; Iob 21,32-33 #9,3 #3,14 #3,19; Ps 73,3; Ier 12,1 #9,7; 11,9 #2,24 #1,13; 2,23 #3,11
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași