Ezechiel 18
18
Responsabilitatea personală
1Cuvântul Domnului a fost către mine: 2„Ce aveți de spuneți acest proverb pe pământul lui Israél:
«Părinții au mâncat aguridă,
și dinții fiilor s-au strepezit»?
3Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu veți mai pronunța proverbul acesta în Israél! 4Iată, toate sufletele sunt ale mele: cum este sufletul tatălui, așa este și sufletul fiului pentru mine! Sufletul care păcătuiește, acela va muri#18,4 Predica profeților era adresată întregii comunității a lui Israèl; făcea judecată asupra comportamentului acesteia și-i orienta destinul. Ea era reflexul unei mentalități generale, atente la legăturile multiple de solidaritate care fac dintr-o adunare de indivizi o comunitate marcată de același viitor (cf. Ez 16; 20; 23). Totuși, preoții care reglementau participarea la cult, de mai mult timp se arătau atenți la comportamentele individuale. Odată cu Ier 31,30, acest individualism religios pătrunde și în învățătura profetică. Ezechièl este cel care dezvoltă pe lung noua dogmă cu privire la responsabilitatea personală. Individul este desolidarizat de la destinul comunității. El este în totalitate și singurul responsabil al propriului destin. Aceste afirmații noi, indicii ale unui progres important, ridicau alte probleme, care au dus la apariția unei cărți cum este cea a lui Iob..
5Omul care este drept și face judecată și dreptate#18,5 Lista preceptelor observate sau încălcate făcea parte din riturile la care se supuneau – un fel de mărturisire – și ale cărei proceduri au o istorie foarte veche și complexă (cf. Ps 15). Ezechièl, care cunoștea bine aceste rituri, le utilizează în predica lui, dar le dă un caracter mult mai uman, trecând în listă, aproape exclusiv, numai preceptele morale (faptele noastre de milostivire), și nu prescrierile rituale cu privire la puritate sau impuritate de tipul celor din Lev 15., 6care nu mănâncă pe munți#18,6 Aluzie la cultele canaaneene, care erau însoțite de ospețe sacre. și nu-și ridică ochii spre idolii casei lui Israél, care nu o întinează#18,6 Este vorba de adulter. pe soția aproapelui său și nu se apropie de o femeie în timpul ciclului ei, 7omul care nu oprimă [pe nimeni], care dă înapoi datornicului garanția, care nu comite jaf, care dă pâinea lui celui flămând și îl acoperă cu haină pe cel gol, 8care nu dă împrumut cu camătă și nici nu ia dobândă#18,8 Dobânzile, în Orientul Apropiat Antic, erau mari, urcând de la 20 până la 25 și chiar 33 la sută. Ex 22,24 cere împrumutul gratuit, dar practica nu a fost întotdeauna conformă cu aceste exigențe (cf. Ps 15,5; Prov 28,8)., care-și trage mâna înapoi de la nedreptate, care face judecată după adevăr între om și om, 9care umblă în hotărârile mele și păzește judecățile mele ca să le împlinească în adevăr, el este drept și va trăi – oracolul Domnului Dumnezeu.
10Dacă dă naștere unui fiu violent, care varsă sânge și face împotriva fratelui#18,10 Curioasă prezența termenului ebraic „ʾāḥ” („frate”) aici; el poate fi și o interjecție („ah!”). una dintre acestea 11și săvârșește toate aceste lucruri – adică: mănâncă pe munți, o întinează pe soția aproapelui său, 12îi oprimă pe cel nevoiaș și pe cel sărac, comite jafuri, nu dă înapoi garanția și își ridică ochii spre idoli, săvârșind un lucru abominábil, 13împrumută cu camătă și ia dobândă –, oare [acesta] poate să trăiască? Nu va trăi, și cel care face toate aceste lucruri abominábile va muri și sângele lui va fi asupra lui.
14Dar dacă dă naștere unui fiu care vede toate păcatele pe care le face tatăl său, le vede, dar nu face ca ele, 15dacă [acel fiu] nu mănâncă pe munți, nu-și ridică ochii spre idolii casei lui Israél, nu o întinează pe soția aproapelui său, 16nu oprimă [pe nimeni], nu ia garanție, nu comite jaf, ci își dă pâinea celui flămând și-l acoperă cu haină pe cel gol, 17își trage mâna înapoi de la cel nevoiaș neluând camătă și dobândă, împlinește judecățile mele și umblă în hotărârile mele, el nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi#18,17 Tema vieții este deseori asociată cu cea a sanctuarului (cf. Ez 47); acolo, Dumnezeu este prezent „cu noi” (Am 5,14), el, care este izvorul vieții. La fel, „căutându-l pe Domnul” printr-o vizită la templul său, credinciosul obține de la el „mântuirea” (Ier 7,10), „viața” (Am 5,4-5): două realități care, pentru Ezechièl, nu sunt decât una singură (Ez 33,12). Credinciosul trebuie să înceapă să țină dreptul lui Dumnezeu, „binele” (Ez 18,18), și nu „răul” (Am 5,14).. 18Dar tatăl său, care a oprimat, a comis jaf împotriva fratelui său și care a făcut în mijlocul poporului ceea ce nu este bine, el va muri în nelegiuirea lui. 19Dar voi ziceți: «De ce nu poartă fiul nelegiuirea tatălui?»; însă fiul care face judecată și dreptate, păzește toate hotărârile mele și le împlinește, el va trăi. 20Sufletul care păcătuiește, el va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui și nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului#18,20 De comparat cu Ex 20,5 și Lev 26,39, care presupun pedepsirea celui vinovat și a tuturor rudelor sau a tuturor descendenților.; dreptatea va fi asupra celui drept, iar răutatea va fi asupra celui rău.
21Dar cel rău care se întoarce de la păcatele pe care le-a săvârșit și păzește#18,21 Nu numai că omul nu este apăsat de crimele înaintașilor, dar poate să se sustragă și apăsării propriului trecut. Noțiunea de „convertire” (ca și cea de „pervertire”) necolectivă, ci strict personală este exprimată aici cu claritate. Doar atitudinea actuală determină judecata lui Dumnezeu (cf. Ez 14,12; Mt 3,2). toate hotărârile mele, face judecată și dreptate, va trăi și nu va muri. 22Niciuna dintre răutățile pe care le-a făcut nu-i vor fi amintite, ci în dreptatea pe care o face va trăi. 23Doresc eu moartea celui rău? – oracolul Domnului. Oare nu [doresc] să se întoarcă de la calea lui și să trăiască?
24Dar dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, dacă face după toate lucrurile abominábile pe care le face cel rău, va trăi? Toată dreptatea lui pe care a făcut-o nu va mai fi amintită din cauza sacrilegiului pe care l-a comis: pentru păcatele pe care le-a comis, pentru ele va muri. 25Voi ziceți: «Calea Domnului nu este dreaptă». Ascultați, voi, casă a lui Israél: oare calea mea nu este dreaptă? Sau poate căile voastre nu sunt drepte. 26Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui, săvârșește nedreptate și moare din cauza ei, el moare din cauza nedreptății pe care o săvârșește. 27Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui pe care a comis-o și face dreptate și judecată, acela își va face sufletul să trăiască. 28Pentru că a văzut și s-a întors de la răutatea pe care a comis-o, el va trăi și nu va muri. 29Casa lui Israél zice: «Calea Domnului nu este dreaptă». Oare calea mea nu este dreaptă, casă a lui Israél? Sau poate căile voastre nu sunt drepte. 30De aceea, vă voi judeca pe fiecare după calea lui – oracolul Domnului Dumnezeu. Întoarceți-vă de la toate răutățile voastre și nelegiuirea nu va fi pentru voi o capcană! 31Aruncați de la voi toate răutățile pe care le-ați săvârșit, faceți-vă o inimă nouă și un duh nou! De ce să muriți voi, casă a lui Israél? 32Căci eu nu doresc moartea celui muritor – oracolul Domnului Dumnezeu. Întoarceți-vă și veți trăi!”. #14,12-20; 33,10-20 #Ier 31,29 #3,18; 18,20; Dt 24,16 #22,6-12; Lev 19; Mih 6,6-8; Ps 15 #Lev 20,10 #33,11-16 #11,19
Selectat acum:
Ezechiel 18: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Ezechiel 18
18
Responsabilitatea personală
1Cuvântul Domnului a fost către mine: 2„Ce aveți de spuneți acest proverb pe pământul lui Israél:
«Părinții au mâncat aguridă,
și dinții fiilor s-au strepezit»?
3Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu veți mai pronunța proverbul acesta în Israél! 4Iată, toate sufletele sunt ale mele: cum este sufletul tatălui, așa este și sufletul fiului pentru mine! Sufletul care păcătuiește, acela va muri#18,4 Predica profeților era adresată întregii comunității a lui Israèl; făcea judecată asupra comportamentului acesteia și-i orienta destinul. Ea era reflexul unei mentalități generale, atente la legăturile multiple de solidaritate care fac dintr-o adunare de indivizi o comunitate marcată de același viitor (cf. Ez 16; 20; 23). Totuși, preoții care reglementau participarea la cult, de mai mult timp se arătau atenți la comportamentele individuale. Odată cu Ier 31,30, acest individualism religios pătrunde și în învățătura profetică. Ezechièl este cel care dezvoltă pe lung noua dogmă cu privire la responsabilitatea personală. Individul este desolidarizat de la destinul comunității. El este în totalitate și singurul responsabil al propriului destin. Aceste afirmații noi, indicii ale unui progres important, ridicau alte probleme, care au dus la apariția unei cărți cum este cea a lui Iob..
5Omul care este drept și face judecată și dreptate#18,5 Lista preceptelor observate sau încălcate făcea parte din riturile la care se supuneau – un fel de mărturisire – și ale cărei proceduri au o istorie foarte veche și complexă (cf. Ps 15). Ezechièl, care cunoștea bine aceste rituri, le utilizează în predica lui, dar le dă un caracter mult mai uman, trecând în listă, aproape exclusiv, numai preceptele morale (faptele noastre de milostivire), și nu prescrierile rituale cu privire la puritate sau impuritate de tipul celor din Lev 15., 6care nu mănâncă pe munți#18,6 Aluzie la cultele canaaneene, care erau însoțite de ospețe sacre. și nu-și ridică ochii spre idolii casei lui Israél, care nu o întinează#18,6 Este vorba de adulter. pe soția aproapelui său și nu se apropie de o femeie în timpul ciclului ei, 7omul care nu oprimă [pe nimeni], care dă înapoi datornicului garanția, care nu comite jaf, care dă pâinea lui celui flămând și îl acoperă cu haină pe cel gol, 8care nu dă împrumut cu camătă și nici nu ia dobândă#18,8 Dobânzile, în Orientul Apropiat Antic, erau mari, urcând de la 20 până la 25 și chiar 33 la sută. Ex 22,24 cere împrumutul gratuit, dar practica nu a fost întotdeauna conformă cu aceste exigențe (cf. Ps 15,5; Prov 28,8)., care-și trage mâna înapoi de la nedreptate, care face judecată după adevăr între om și om, 9care umblă în hotărârile mele și păzește judecățile mele ca să le împlinească în adevăr, el este drept și va trăi – oracolul Domnului Dumnezeu.
10Dacă dă naștere unui fiu violent, care varsă sânge și face împotriva fratelui#18,10 Curioasă prezența termenului ebraic „ʾāḥ” („frate”) aici; el poate fi și o interjecție („ah!”). una dintre acestea 11și săvârșește toate aceste lucruri – adică: mănâncă pe munți, o întinează pe soția aproapelui său, 12îi oprimă pe cel nevoiaș și pe cel sărac, comite jafuri, nu dă înapoi garanția și își ridică ochii spre idoli, săvârșind un lucru abominábil, 13împrumută cu camătă și ia dobândă –, oare [acesta] poate să trăiască? Nu va trăi, și cel care face toate aceste lucruri abominábile va muri și sângele lui va fi asupra lui.
14Dar dacă dă naștere unui fiu care vede toate păcatele pe care le face tatăl său, le vede, dar nu face ca ele, 15dacă [acel fiu] nu mănâncă pe munți, nu-și ridică ochii spre idolii casei lui Israél, nu o întinează pe soția aproapelui său, 16nu oprimă [pe nimeni], nu ia garanție, nu comite jaf, ci își dă pâinea celui flămând și-l acoperă cu haină pe cel gol, 17își trage mâna înapoi de la cel nevoiaș neluând camătă și dobândă, împlinește judecățile mele și umblă în hotărârile mele, el nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi#18,17 Tema vieții este deseori asociată cu cea a sanctuarului (cf. Ez 47); acolo, Dumnezeu este prezent „cu noi” (Am 5,14), el, care este izvorul vieții. La fel, „căutându-l pe Domnul” printr-o vizită la templul său, credinciosul obține de la el „mântuirea” (Ier 7,10), „viața” (Am 5,4-5): două realități care, pentru Ezechièl, nu sunt decât una singură (Ez 33,12). Credinciosul trebuie să înceapă să țină dreptul lui Dumnezeu, „binele” (Ez 18,18), și nu „răul” (Am 5,14).. 18Dar tatăl său, care a oprimat, a comis jaf împotriva fratelui său și care a făcut în mijlocul poporului ceea ce nu este bine, el va muri în nelegiuirea lui. 19Dar voi ziceți: «De ce nu poartă fiul nelegiuirea tatălui?»; însă fiul care face judecată și dreptate, păzește toate hotărârile mele și le împlinește, el va trăi. 20Sufletul care păcătuiește, el va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui și nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului#18,20 De comparat cu Ex 20,5 și Lev 26,39, care presupun pedepsirea celui vinovat și a tuturor rudelor sau a tuturor descendenților.; dreptatea va fi asupra celui drept, iar răutatea va fi asupra celui rău.
21Dar cel rău care se întoarce de la păcatele pe care le-a săvârșit și păzește#18,21 Nu numai că omul nu este apăsat de crimele înaintașilor, dar poate să se sustragă și apăsării propriului trecut. Noțiunea de „convertire” (ca și cea de „pervertire”) necolectivă, ci strict personală este exprimată aici cu claritate. Doar atitudinea actuală determină judecata lui Dumnezeu (cf. Ez 14,12; Mt 3,2). toate hotărârile mele, face judecată și dreptate, va trăi și nu va muri. 22Niciuna dintre răutățile pe care le-a făcut nu-i vor fi amintite, ci în dreptatea pe care o face va trăi. 23Doresc eu moartea celui rău? – oracolul Domnului. Oare nu [doresc] să se întoarcă de la calea lui și să trăiască?
24Dar dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, dacă face după toate lucrurile abominábile pe care le face cel rău, va trăi? Toată dreptatea lui pe care a făcut-o nu va mai fi amintită din cauza sacrilegiului pe care l-a comis: pentru păcatele pe care le-a comis, pentru ele va muri. 25Voi ziceți: «Calea Domnului nu este dreaptă». Ascultați, voi, casă a lui Israél: oare calea mea nu este dreaptă? Sau poate căile voastre nu sunt drepte. 26Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui, săvârșește nedreptate și moare din cauza ei, el moare din cauza nedreptății pe care o săvârșește. 27Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui pe care a comis-o și face dreptate și judecată, acela își va face sufletul să trăiască. 28Pentru că a văzut și s-a întors de la răutatea pe care a comis-o, el va trăi și nu va muri. 29Casa lui Israél zice: «Calea Domnului nu este dreaptă». Oare calea mea nu este dreaptă, casă a lui Israél? Sau poate căile voastre nu sunt drepte. 30De aceea, vă voi judeca pe fiecare după calea lui – oracolul Domnului Dumnezeu. Întoarceți-vă de la toate răutățile voastre și nelegiuirea nu va fi pentru voi o capcană! 31Aruncați de la voi toate răutățile pe care le-ați săvârșit, faceți-vă o inimă nouă și un duh nou! De ce să muriți voi, casă a lui Israél? 32Căci eu nu doresc moartea celui muritor – oracolul Domnului Dumnezeu. Întoarceți-vă și veți trăi!”. #14,12-20; 33,10-20 #Ier 31,29 #3,18; 18,20; Dt 24,16 #22,6-12; Lev 19; Mih 6,6-8; Ps 15 #Lev 20,10 #33,11-16 #11,19
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași