Ezechiel 23
23
Istoria simbolică a Ierusalímului și a Samaríei#23,0 Tema acestor reflexii și revelații personale din Ez 23 sunt păcatele alianțelor politice ale Samaríei și Ierusalímului. În Ez 16 era vorba, în principal, de păcatele de idolatrie. Cele două tipuri de păcat, în istoria Israèlului, erau legate între ele: în tratatele de alianță politică cu celelalte state, erau înșiruiți în mod idolatric zeii proprii, invocați împreună cu cei ai celuilalt contractant (și, desigur, Asiria și Babilònul și-au impus aceste condiții popoarelor supuse, inclusiv Israèlului). Totuși, alianța politică este deja un păcat în sine pentru Israèl (cf. Ex 34,12-15). Poporul ales trebuia să străbată un drum aparte, o istorie sacră, și nu trebuia să se desacralizeze amestecându-se cu istoria profană. De altfel, istoria arată că poporul ales a riscat întotdeauna aliindu-se cu forțele păgâne ale lumii.
1Cuvântul Domnului a fost către mine: 2„Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiași mame. 3Ele s-au desfrânat în Egipt, din tinerețea lor s-au desfrânat. Acolo le-au fost strânși sânii, le-a fost mângâiat pieptul fecioriei lor. 4Numele lor erau: Oholá, cea mai mare, și Oholibá#23,4 Etimologic, „Oholà” înseamnă „cortul ei” și „Oholibà”, „cortul meu este în ea”, nume care fac aluzie la sanctuarele neortodoxe și ortodoxe ale celor două state. După păcatul comun din Egipt (v. 3: trebuie să fie vorba de refuzurile de a-l urma pe Moise), cele două surori au păcătuit separat în Palestína, în urma schismei lui Ieroboam, care a împărțit poporul lui Dumnezeu după moartea lui Solomòn., sora ei. Erau ale mele. Au născut fii și fiice. Numele lor: Samaría era Oholá și Ierusalímul era Oholibá. 5Oholá s-a desfrânat când încă era a mea#23,5 Domnul se consideră în continuare soțul femeii infidele (cf. Os 3,1). În Ez 23,5-10 este subliniată legătura cu Asíria ( 2Rg 17,4). Samaría a fost distrusă de asirieni în 721 î.C. (2Rg 17).; s-a aprins de poftă pentru amanții ei, pentru asiriénii care erau aproape, 6îmbrăcați cu purpură, guvernatori, stăpânitori, toți tineri plăcuți, cavaleri călărind pe cai. 7Ea s-a dedat desfrânării cu ei, toți cei aleși dintre fiii asiriénilor; cu toți aceștia după care se aprindea de poftă, cu toți idolii lor se întina. 8Nu a renunțat la desfrânările din Egipt când s-au culcat cu ea în tinerețea ei și i-au mângâiat pieptul fecioriei sale și și-au revărsat desfrâul lor asupra ei. 9De aceea am dat-o în mâna amanților ei, în mâna fiilor Asíriei, după care se aprinsese de poftă. 10Ei i-au descoperit rușinea#23,10 La fel ca în Os 2,5, aluzie la jefuirea Samaríei în 721 î.C. și la deportarea locuitorilor ( 2Rg 17,6)., i-au luat fiii și fiicele, iar pe ea au ucis-o cu sabia. Astfel i s-a dus vestea printre femei din cauza judecăților pe care le-au făcut cu privire la ea.
11Sora ei, Oholibá, a văzut și s-a stricat prin pofte mai mult decât ea, desfrânările ei fiind mai multe decât desfrânările surorii ei#23,11 În fragmentul următor este prezentat păcatul lui Iùda, care, asemenea Samaríei, a păcătuit prin alianța cu Asíria (cf. Os 5,11 și, în general, Isaía), iar apoi prin alianța cu caldeii, așezați mai la sud-est, și cu babilonienii, spre centrul Mesopotàmiei (cf. 2Rg 20,12 șu; Is 39).. 12Ea s-a aprins de poftă după fiii Asíriei, guvernatori și stăpânitori, care erau aproape, îmbrăcați în măreție, cavaleri călărind pe cai, toți tineri plăcuți. 13Eu am văzut că s-au întinat amândouă pe o singură cale. 14Ea a continuat cu desfrânările ei. A văzut bărbați gravați pe perete, imagini ale caldéilor gravate în roșu, 15încinși cu curea la coapse, cu turbane voluminoase pe capetele lor; toți aveau înfățișarea unor conducători#23,15 Lit., „ofițeri de cavalerie”. Ebraicul „šālíš” vine de la rădăcina „šālaš”, care înseamnă „trei” și îl indică pe primul dintre cei trei militari care se aflau într-un car de luptă., asemănări ale fiilor babiloniénilor din Caldéea, țara lor natală. 16Ea s-a aprins de poftă pentru ei, pentru ceea ce se înfățișa ochilor ei, și a trimis mesageri după ei în Caldéea#23,16 Aluzie posibilă la relațiile dintre Ezechía și Merodàc-Baladàn (cf. Is 39).. 17Au venit fiii Babilónului la ea, în patul iubirilor, și au întinat-o cu desfrânările lor. Ea s-a întinat cu ei și sufletul ei s-a îndepărtat de ei. 18Ea și-a descoperit desfrânarea ei, și-a descoperit rușinea, iar sufletul meu s-a îndepărtat de ea așa cum se îndepărtase sufletul meu de sora ei. 19Dar ea și-a înmulțit desfrânările ei, amintindu-și de zilele tinereții ei, când se desfrâna în țara Egiptului. 20Ea s-a aprins de poftă după concubinii ei, al căror trup era ca trupul măgarilor, a căror înfierbântare era ca înfierbântarea cailor.
21Ai considerat desfrânarea tinereții tale, când egipténii mângâiau pieptul tău pentru sânii tinereții tale”. 22De aceea, Oholibá, așa spune Domnul Dumnezeu: „Îi voi ridica pe amanții tăi împotriva ta, cei de care s-a îndepărtat sufletul tău, și-i voi face să vină împotriva ta de jur împrejur: 23pe fiii babiloniénilor și pe toți caldéii din Pecód, din Șóa și din Cóa, toți fiii asiriénilor#23,23 Este o listă emfatică a popoarelor care vor invada și vor distruge Ierusalímul: Pecòd, la est de Babilòn; Șoà și Coà se află în pustiul siro-arabic. Sunt popoare cunoscute din inscripțiile asiro-babiloniene. Asirienii amintiți aici sunt cei înrolați în armata stăpânilor lor din această perioadă, babilonienii. împreună cu ei, tineri plăcuți, guvernatori și stăpânitori, toți căpetenii și [oameni] vestiți, toți călărind pe cai. 24Ei vin împotriva ta cu arme, care și căruțe și cu adunare de popoare, cu pavăză, scut și coif, se așază împotriva ta de jur împrejur; eu voi pune judecata în fața lor și ei te vor judeca după judecățile lor. 25Voi pune împotriva ta gelozia mea și ei se vor purta cu tine cu mânie. Îți vor tăia nasul și urechile și ce va rămâne din tine va cădea de sabie. Îi vor lua pe fiii tăi și pe fiicele tale și ceea ce va rămâne după tine va fi devorat de foc#23,25 Pare că Domnul ar vrea să justifice cruzimea cu care a fost tratat Ierusalímul. Se cunosc din arheologie cruzimile pe care le foloseau popoarele învingătoare după acțiunile militare.. 26Te vor dezbrăca de hainele tale și vor lua obiectele frumuseții tale. 27Voi face să înceteze desfrânările tale din tine și desfrânările tale din țara Egiptului. Nu-ți vei mai ridica ochii la ei și nu-ți vei mai aminti de egipténi”. 28Căci așa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, te dau în mâna celor pe care îi urăști, în mâna acelora de care s-a îndepărtat sufletul tău! 29Se vor purta cu tine cu ură; îți vor lua truda ta și te vor abandona goală și neacoperită. Se va descoperi rușinea desfrânărilor tale, adulterul și desfrânările tale. 30Acestea ți le vor face din cauza desfrânărilor tale cu neamurile, cu idolii cărora te-ai întinat. 31Ai umblat pe calea surorii tale și voi pune cupa ei în mâna ta”. 32Așa vorbește Domnul Dumnezeu#23,32 Poemul din Ez 23,32-34 este poate un cântec sau o epigramă pe care Ezechièl ar aplica-o Ierusalímului. Imaginea cupei e curentă începând cu Ieremía.:
„Vei bea cupa surorii tale,
adâncă și largă;
vei ajunge de râs și de batjocură,
căci ea conține mult.
33Te vei umple de beție și de îndurerare,
cupă a groazei și a dezolării,
cupa surorii tale, Samaría!
34O vei bea și o vei goli, o vei sparge
în bucăți și-ți vei zgâria sânii.
Căci eu am vorbit”
– oracolul Domnului Dumnezeu.
35De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că m-ai uitat și m-ai aruncat în urma spatelui tău, poartă-ți tu însăți adulterul și desfrânările tale!”. 36Domnul mi-a zis: „Fiul omului, le vei judeca tu pe Oholá și Oholibá? Fă-le cunoscute lucrurile lor abominábile! 37Ele au comis adulter și sânge este în mâinile lor; au comis adulter cu idolii lor și pe fiii lor pe care i-au născut pentru mine i-au trecut [prin foc] ca hrană. 38Și aceasta mi-au mai făcut: au întinat sanctuarul meu în ziua aceea și sabáturile mele le-au profanat. 39I-au înjunghiat pe fiii lor idolilor lor, au venit în sanctuarul meu în ziua aceea ca să-l profaneze: așa au făcut în mijlocul casei mele.
40Ba chiar au trimis după bărbați care vin de departe, la ei a fost trimis un sol și, iată, au venit. Pentru ei te-ai spălat#23,40 Persoana a doua a verbului indică faptul că Ezechièl se adresează de acum contemporanilor și lor le reproșează ultimele greșeli., ți-ai vopsit ochii și ți-ai pus podoabe. 41Te-ai așezat pe un pat de cinste și ai întins o masă înaintea sa; ai pus tămâia mea și untdelemnul meu pe ea. 42La ea era zgomotul unei mulțimi fără de griji; și pe lângă oamenii din mulțimea de oameni, au fost aduși sabeeni din pustiu, iar ei le-au pus brățări pe mâini și coroană a frumuseții pe capetele lor. 43Atunci am zis către cea ofilită de adultere: «Acum ei se vor desfrâna cu ea și ea se va desfrâna cu ei». 44Au venit la ea cum se vine la o desfrânată; așa au venit la Oholá și la Oholibá, femei ale desfrânării. 45Dar bărbați drepți, ei le vor judeca după judecata [femeilor] adultere și a celor care varsă sânge, pentru că ele sunt adultere și sânge este în mâinile lor”.
46Căci așa spune Domnul Dumnezeu: „Voi face să urce împotriva lor o adunare și le voi da terorii și jafului. 47Adunarea le va bate cu pietre și le vor tăia cu săbiile lor; pe fiii și pe fiicele lor îi vor ucide și casele lor le vor arde în foc. 48Voi face să înceteze desfrânarea din țară; le voi învăța pe toate femeile și nu veți mai face după desfrânările voastre. 49Voi pune desfrânările voastre asupra voastră și veți purta păcatele idolilor voștri. Veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeu”. #Ier 25,15-17 #20,4
Selectat acum:
Ezechiel 23: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Ezechiel 23
23
Istoria simbolică a Ierusalímului și a Samaríei#23,0 Tema acestor reflexii și revelații personale din Ez 23 sunt păcatele alianțelor politice ale Samaríei și Ierusalímului. În Ez 16 era vorba, în principal, de păcatele de idolatrie. Cele două tipuri de păcat, în istoria Israèlului, erau legate între ele: în tratatele de alianță politică cu celelalte state, erau înșiruiți în mod idolatric zeii proprii, invocați împreună cu cei ai celuilalt contractant (și, desigur, Asiria și Babilònul și-au impus aceste condiții popoarelor supuse, inclusiv Israèlului). Totuși, alianța politică este deja un păcat în sine pentru Israèl (cf. Ex 34,12-15). Poporul ales trebuia să străbată un drum aparte, o istorie sacră, și nu trebuia să se desacralizeze amestecându-se cu istoria profană. De altfel, istoria arată că poporul ales a riscat întotdeauna aliindu-se cu forțele păgâne ale lumii.
1Cuvântul Domnului a fost către mine: 2„Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiași mame. 3Ele s-au desfrânat în Egipt, din tinerețea lor s-au desfrânat. Acolo le-au fost strânși sânii, le-a fost mângâiat pieptul fecioriei lor. 4Numele lor erau: Oholá, cea mai mare, și Oholibá#23,4 Etimologic, „Oholà” înseamnă „cortul ei” și „Oholibà”, „cortul meu este în ea”, nume care fac aluzie la sanctuarele neortodoxe și ortodoxe ale celor două state. După păcatul comun din Egipt (v. 3: trebuie să fie vorba de refuzurile de a-l urma pe Moise), cele două surori au păcătuit separat în Palestína, în urma schismei lui Ieroboam, care a împărțit poporul lui Dumnezeu după moartea lui Solomòn., sora ei. Erau ale mele. Au născut fii și fiice. Numele lor: Samaría era Oholá și Ierusalímul era Oholibá. 5Oholá s-a desfrânat când încă era a mea#23,5 Domnul se consideră în continuare soțul femeii infidele (cf. Os 3,1). În Ez 23,5-10 este subliniată legătura cu Asíria ( 2Rg 17,4). Samaría a fost distrusă de asirieni în 721 î.C. (2Rg 17).; s-a aprins de poftă pentru amanții ei, pentru asiriénii care erau aproape, 6îmbrăcați cu purpură, guvernatori, stăpânitori, toți tineri plăcuți, cavaleri călărind pe cai. 7Ea s-a dedat desfrânării cu ei, toți cei aleși dintre fiii asiriénilor; cu toți aceștia după care se aprindea de poftă, cu toți idolii lor se întina. 8Nu a renunțat la desfrânările din Egipt când s-au culcat cu ea în tinerețea ei și i-au mângâiat pieptul fecioriei sale și și-au revărsat desfrâul lor asupra ei. 9De aceea am dat-o în mâna amanților ei, în mâna fiilor Asíriei, după care se aprinsese de poftă. 10Ei i-au descoperit rușinea#23,10 La fel ca în Os 2,5, aluzie la jefuirea Samaríei în 721 î.C. și la deportarea locuitorilor ( 2Rg 17,6)., i-au luat fiii și fiicele, iar pe ea au ucis-o cu sabia. Astfel i s-a dus vestea printre femei din cauza judecăților pe care le-au făcut cu privire la ea.
11Sora ei, Oholibá, a văzut și s-a stricat prin pofte mai mult decât ea, desfrânările ei fiind mai multe decât desfrânările surorii ei#23,11 În fragmentul următor este prezentat păcatul lui Iùda, care, asemenea Samaríei, a păcătuit prin alianța cu Asíria (cf. Os 5,11 și, în general, Isaía), iar apoi prin alianța cu caldeii, așezați mai la sud-est, și cu babilonienii, spre centrul Mesopotàmiei (cf. 2Rg 20,12 șu; Is 39).. 12Ea s-a aprins de poftă după fiii Asíriei, guvernatori și stăpânitori, care erau aproape, îmbrăcați în măreție, cavaleri călărind pe cai, toți tineri plăcuți. 13Eu am văzut că s-au întinat amândouă pe o singură cale. 14Ea a continuat cu desfrânările ei. A văzut bărbați gravați pe perete, imagini ale caldéilor gravate în roșu, 15încinși cu curea la coapse, cu turbane voluminoase pe capetele lor; toți aveau înfățișarea unor conducători#23,15 Lit., „ofițeri de cavalerie”. Ebraicul „šālíš” vine de la rădăcina „šālaš”, care înseamnă „trei” și îl indică pe primul dintre cei trei militari care se aflau într-un car de luptă., asemănări ale fiilor babiloniénilor din Caldéea, țara lor natală. 16Ea s-a aprins de poftă pentru ei, pentru ceea ce se înfățișa ochilor ei, și a trimis mesageri după ei în Caldéea#23,16 Aluzie posibilă la relațiile dintre Ezechía și Merodàc-Baladàn (cf. Is 39).. 17Au venit fiii Babilónului la ea, în patul iubirilor, și au întinat-o cu desfrânările lor. Ea s-a întinat cu ei și sufletul ei s-a îndepărtat de ei. 18Ea și-a descoperit desfrânarea ei, și-a descoperit rușinea, iar sufletul meu s-a îndepărtat de ea așa cum se îndepărtase sufletul meu de sora ei. 19Dar ea și-a înmulțit desfrânările ei, amintindu-și de zilele tinereții ei, când se desfrâna în țara Egiptului. 20Ea s-a aprins de poftă după concubinii ei, al căror trup era ca trupul măgarilor, a căror înfierbântare era ca înfierbântarea cailor.
21Ai considerat desfrânarea tinereții tale, când egipténii mângâiau pieptul tău pentru sânii tinereții tale”. 22De aceea, Oholibá, așa spune Domnul Dumnezeu: „Îi voi ridica pe amanții tăi împotriva ta, cei de care s-a îndepărtat sufletul tău, și-i voi face să vină împotriva ta de jur împrejur: 23pe fiii babiloniénilor și pe toți caldéii din Pecód, din Șóa și din Cóa, toți fiii asiriénilor#23,23 Este o listă emfatică a popoarelor care vor invada și vor distruge Ierusalímul: Pecòd, la est de Babilòn; Șoà și Coà se află în pustiul siro-arabic. Sunt popoare cunoscute din inscripțiile asiro-babiloniene. Asirienii amintiți aici sunt cei înrolați în armata stăpânilor lor din această perioadă, babilonienii. împreună cu ei, tineri plăcuți, guvernatori și stăpânitori, toți căpetenii și [oameni] vestiți, toți călărind pe cai. 24Ei vin împotriva ta cu arme, care și căruțe și cu adunare de popoare, cu pavăză, scut și coif, se așază împotriva ta de jur împrejur; eu voi pune judecata în fața lor și ei te vor judeca după judecățile lor. 25Voi pune împotriva ta gelozia mea și ei se vor purta cu tine cu mânie. Îți vor tăia nasul și urechile și ce va rămâne din tine va cădea de sabie. Îi vor lua pe fiii tăi și pe fiicele tale și ceea ce va rămâne după tine va fi devorat de foc#23,25 Pare că Domnul ar vrea să justifice cruzimea cu care a fost tratat Ierusalímul. Se cunosc din arheologie cruzimile pe care le foloseau popoarele învingătoare după acțiunile militare.. 26Te vor dezbrăca de hainele tale și vor lua obiectele frumuseții tale. 27Voi face să înceteze desfrânările tale din tine și desfrânările tale din țara Egiptului. Nu-ți vei mai ridica ochii la ei și nu-ți vei mai aminti de egipténi”. 28Căci așa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, te dau în mâna celor pe care îi urăști, în mâna acelora de care s-a îndepărtat sufletul tău! 29Se vor purta cu tine cu ură; îți vor lua truda ta și te vor abandona goală și neacoperită. Se va descoperi rușinea desfrânărilor tale, adulterul și desfrânările tale. 30Acestea ți le vor face din cauza desfrânărilor tale cu neamurile, cu idolii cărora te-ai întinat. 31Ai umblat pe calea surorii tale și voi pune cupa ei în mâna ta”. 32Așa vorbește Domnul Dumnezeu#23,32 Poemul din Ez 23,32-34 este poate un cântec sau o epigramă pe care Ezechièl ar aplica-o Ierusalímului. Imaginea cupei e curentă începând cu Ieremía.:
„Vei bea cupa surorii tale,
adâncă și largă;
vei ajunge de râs și de batjocură,
căci ea conține mult.
33Te vei umple de beție și de îndurerare,
cupă a groazei și a dezolării,
cupa surorii tale, Samaría!
34O vei bea și o vei goli, o vei sparge
în bucăți și-ți vei zgâria sânii.
Căci eu am vorbit”
– oracolul Domnului Dumnezeu.
35De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că m-ai uitat și m-ai aruncat în urma spatelui tău, poartă-ți tu însăți adulterul și desfrânările tale!”. 36Domnul mi-a zis: „Fiul omului, le vei judeca tu pe Oholá și Oholibá? Fă-le cunoscute lucrurile lor abominábile! 37Ele au comis adulter și sânge este în mâinile lor; au comis adulter cu idolii lor și pe fiii lor pe care i-au născut pentru mine i-au trecut [prin foc] ca hrană. 38Și aceasta mi-au mai făcut: au întinat sanctuarul meu în ziua aceea și sabáturile mele le-au profanat. 39I-au înjunghiat pe fiii lor idolilor lor, au venit în sanctuarul meu în ziua aceea ca să-l profaneze: așa au făcut în mijlocul casei mele.
40Ba chiar au trimis după bărbați care vin de departe, la ei a fost trimis un sol și, iată, au venit. Pentru ei te-ai spălat#23,40 Persoana a doua a verbului indică faptul că Ezechièl se adresează de acum contemporanilor și lor le reproșează ultimele greșeli., ți-ai vopsit ochii și ți-ai pus podoabe. 41Te-ai așezat pe un pat de cinste și ai întins o masă înaintea sa; ai pus tămâia mea și untdelemnul meu pe ea. 42La ea era zgomotul unei mulțimi fără de griji; și pe lângă oamenii din mulțimea de oameni, au fost aduși sabeeni din pustiu, iar ei le-au pus brățări pe mâini și coroană a frumuseții pe capetele lor. 43Atunci am zis către cea ofilită de adultere: «Acum ei se vor desfrâna cu ea și ea se va desfrâna cu ei». 44Au venit la ea cum se vine la o desfrânată; așa au venit la Oholá și la Oholibá, femei ale desfrânării. 45Dar bărbați drepți, ei le vor judeca după judecata [femeilor] adultere și a celor care varsă sânge, pentru că ele sunt adultere și sânge este în mâinile lor”.
46Căci așa spune Domnul Dumnezeu: „Voi face să urce împotriva lor o adunare și le voi da terorii și jafului. 47Adunarea le va bate cu pietre și le vor tăia cu săbiile lor; pe fiii și pe fiicele lor îi vor ucide și casele lor le vor arde în foc. 48Voi face să înceteze desfrânarea din țară; le voi învăța pe toate femeile și nu veți mai face după desfrânările voastre. 49Voi pune desfrânările voastre asupra voastră și veți purta păcatele idolilor voștri. Veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeu”. #Ier 25,15-17 #20,4
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași