Habacuc INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlul și autorul.
Despre profetul Habacùc, capabil să transmită cu deosebită forță artistică și expresivitate mesajul său prin care arată că a pătruns în profunzime învățătura despre prezența lui Dumnezeu în istoria lui Iuda, nu se cunoaște nici măcar semnificația exactă a numelui, acesta fiind transmis în mod diferit de tradiția ebraică („Hábaqqûq”) și de cea greacă („Ambacùm”). Forma ebraică a numelui este un participiu pasiv cu semnificația de „îmbrățișat”. Unii autori consideră că numele provine din acadianul „hambaququ”, denumirea unei plante de grădină, probabil „Mèntha aquàtica”.
Dan 14,3-39 îl prezintă pe Habacùc ca fiind transportat de păr de un înger din Iudèea în Babilòn, pentru a-i duce de mâncare lui Danièl, aflat în groapa leilor. Dar genul literar al acestui text nu prezintă garanții istorice. Nici informația pe care o adaugă tradiția greacă a LXX, după care Ambacùm ar fi fiul lui Iòsue din tribul lui Lèvi, adică un levit, nu poate fi demonstrată. Unicul apelativ sigur este acela de profet (Hab 1,1; 3,1).
Probabil, Habacùc și-a desfășurat activitatea profetică spre sfârșitul sec. al VII-lea, între 625-612 î.C., în timpul lui Ieremía, Sofonía și Nahùm. El se prezintă ca „un străjer” în picioare, pe fortăreață (Hab 2,1), adică cel care ascultă și vestește mesajul lui Dumnezeu. El oferă importante detalii cu privire la circumstanțele legate de inspirația profetică (Hab 2,1-3) și relatează fenomenele fizice care însoțesc viziunea (Hab 3,16). Ca scriitor, Habacùcse remarcă prin limba clară și concretă și prin arta excelentă de a orchestra diferitele părți ale discursului în formă dramatică.
Textul lui Habacùca ajuns într-o stare foarte deteriorată. TM pare să fi fost de mai multe ori corectat de copiști sau de editori. Uneori, cititorul se găsește în fața unor versete aproape de neînțeles.
Teologia.
Problema centrală a profeției lui Habacùc este exercitarea dreptății lui Dumnezeu în guvernarea sorții popoarelor, o problemă de teodicee asemănătoare cu cele ridicate de Ieremía, Ezechièl, Cartea lui Iobși unii psalmi. Habacùc se adresează direct lui Dumnezeu, de la care așteaptă răspunsul. Este convins că Dumnezeu dirijează evenimentele națiunilor și guvernează soarta poporului ales (Hab 1,17; 2,5-20), exercitându-și domnia suverană asupra forțelor naturii și ale istoriei. El este singurul Dumnezeu viu, în contrast cu idolii muți (Hab 2,18-19). Deși are o grijă aparte față de Israèl, îl pedepsește conform cu exigențele ordinii morale care sunt încălcate (cf. Hab 1,3-4).
Și caldeii, trimiși ca instrumente ale pedepsei divine, păcătuiesc prin violență și aroganță. Habacùc își pune întrebarea de ce Dumnezeu îi pedepsește pe cei vinovați printr-un popor care este vinovat la rândul său. Cum se salvează sfințenia divină? Răspunsul este acesta: orice opresor, oricine ar fi el, va fi pedepsit de Dumnezeu, în timp ce dreptul va rămâne în siguranță și prosperitate, cu condiția să persevereze în fidelitatea față de Dumnezeul alianței. Răspunsul lui Dumnezeu nu reprezintă o soluție teoretică sau practică a problemei ridicate de profet, dar se bazează pe convingerea suveranității universale a lui Dumnezeu, care cere pedepsirea păcatului. Există o antiteză radicală între planul lui Dumnezeu și acțiunea puterilor lumii. Încrederea în Dumnezeu și fidelitatea sunt condiția esențială pentru a se conforma proiectului divin în istorie. Problemele mari ridicate de multiplele întâmplări se iluminează prin dialogul cu Dumnezeu, prin întrebări, prin obiecții, prin atitudinea de credință și prin „speranța împotriva oricărei speranțe”. Semnificația istoriei umane, pline de nedreptate și absurdități, este ancorată în intervenția misterioasă și enigmatică a lui Dumnezeu.
Structura.
Cele trei capitole ale Cărții lui Habacùc pot avea următoarea delimitare:
I. DIALOGUL DINTRE PROFET ȘI DUMNEZEUL SĂU (1,1–2,4)
II. BLESTEMELE ÎMPOTRIVA OPRESORULUI (2,5-20)
III. INVITAȚIE ADRESATĂ DOMNULUI CA SĂ INTERVINĂ (3,1-19).
Selectat acum:
Habacuc INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Habacuc INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlul și autorul.
Despre profetul Habacùc, capabil să transmită cu deosebită forță artistică și expresivitate mesajul său prin care arată că a pătruns în profunzime învățătura despre prezența lui Dumnezeu în istoria lui Iuda, nu se cunoaște nici măcar semnificația exactă a numelui, acesta fiind transmis în mod diferit de tradiția ebraică („Hábaqqûq”) și de cea greacă („Ambacùm”). Forma ebraică a numelui este un participiu pasiv cu semnificația de „îmbrățișat”. Unii autori consideră că numele provine din acadianul „hambaququ”, denumirea unei plante de grădină, probabil „Mèntha aquàtica”.
Dan 14,3-39 îl prezintă pe Habacùc ca fiind transportat de păr de un înger din Iudèea în Babilòn, pentru a-i duce de mâncare lui Danièl, aflat în groapa leilor. Dar genul literar al acestui text nu prezintă garanții istorice. Nici informația pe care o adaugă tradiția greacă a LXX, după care Ambacùm ar fi fiul lui Iòsue din tribul lui Lèvi, adică un levit, nu poate fi demonstrată. Unicul apelativ sigur este acela de profet (Hab 1,1; 3,1).
Probabil, Habacùc și-a desfășurat activitatea profetică spre sfârșitul sec. al VII-lea, între 625-612 î.C., în timpul lui Ieremía, Sofonía și Nahùm. El se prezintă ca „un străjer” în picioare, pe fortăreață (Hab 2,1), adică cel care ascultă și vestește mesajul lui Dumnezeu. El oferă importante detalii cu privire la circumstanțele legate de inspirația profetică (Hab 2,1-3) și relatează fenomenele fizice care însoțesc viziunea (Hab 3,16). Ca scriitor, Habacùcse remarcă prin limba clară și concretă și prin arta excelentă de a orchestra diferitele părți ale discursului în formă dramatică.
Textul lui Habacùca ajuns într-o stare foarte deteriorată. TM pare să fi fost de mai multe ori corectat de copiști sau de editori. Uneori, cititorul se găsește în fața unor versete aproape de neînțeles.
Teologia.
Problema centrală a profeției lui Habacùc este exercitarea dreptății lui Dumnezeu în guvernarea sorții popoarelor, o problemă de teodicee asemănătoare cu cele ridicate de Ieremía, Ezechièl, Cartea lui Iobși unii psalmi. Habacùc se adresează direct lui Dumnezeu, de la care așteaptă răspunsul. Este convins că Dumnezeu dirijează evenimentele națiunilor și guvernează soarta poporului ales (Hab 1,17; 2,5-20), exercitându-și domnia suverană asupra forțelor naturii și ale istoriei. El este singurul Dumnezeu viu, în contrast cu idolii muți (Hab 2,18-19). Deși are o grijă aparte față de Israèl, îl pedepsește conform cu exigențele ordinii morale care sunt încălcate (cf. Hab 1,3-4).
Și caldeii, trimiși ca instrumente ale pedepsei divine, păcătuiesc prin violență și aroganță. Habacùc își pune întrebarea de ce Dumnezeu îi pedepsește pe cei vinovați printr-un popor care este vinovat la rândul său. Cum se salvează sfințenia divină? Răspunsul este acesta: orice opresor, oricine ar fi el, va fi pedepsit de Dumnezeu, în timp ce dreptul va rămâne în siguranță și prosperitate, cu condiția să persevereze în fidelitatea față de Dumnezeul alianței. Răspunsul lui Dumnezeu nu reprezintă o soluție teoretică sau practică a problemei ridicate de profet, dar se bazează pe convingerea suveranității universale a lui Dumnezeu, care cere pedepsirea păcatului. Există o antiteză radicală între planul lui Dumnezeu și acțiunea puterilor lumii. Încrederea în Dumnezeu și fidelitatea sunt condiția esențială pentru a se conforma proiectului divin în istorie. Problemele mari ridicate de multiplele întâmplări se iluminează prin dialogul cu Dumnezeu, prin întrebări, prin obiecții, prin atitudinea de credință și prin „speranța împotriva oricărei speranțe”. Semnificația istoriei umane, pline de nedreptate și absurdități, este ancorată în intervenția misterioasă și enigmatică a lui Dumnezeu.
Structura.
Cele trei capitole ale Cărții lui Habacùc pot avea următoarea delimitare:
I. DIALOGUL DINTRE PROFET ȘI DUMNEZEUL SĂU (1,1–2,4)
II. BLESTEMELE ÎMPOTRIVA OPRESORULUI (2,5-20)
III. INVITAȚIE ADRESATĂ DOMNULUI CA SĂ INTERVINĂ (3,1-19).
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași