Evrei 1
1
Dumnezeu a vorbit prin Fiul său
1După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu, 2în aceste zile din urmă#1,2 Lit.: „în ultima dintre aceste zile”. Spre deosebire de Vechiul Testament, unde intervenția decisivă a lui Dumnezeu era situată într-un viitor nedeterminat, autorul afirmă aici că timpurile de pe urmă, epoca mesianică, sunt deja prezente. Creștinii participă deja la bunurile definitive promise pentru aceste timpuri., ne-a vorbit nouă prin Fiul#1,2 Lit.: „printr-un Fiu”. Printr-o structură simetrică, dar opusă v. 1, acest verset scoate în evidență diferența dintre revelația Vechiului Testament și revelația definitivă în Cristos: revelația din Vechiul Testament este adresată în trecut, „în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți”, pe când cea nouă este în prezent, o singură dată (lipsa articolului de la substantivul „Fiu”) adresată nouă prin Fiul., pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile#1,2 Unele versiuni traduc: „univers, lume”. Termenul grec „aiòn” (echivalentul celui latin, „aèvum”) desemnează un interval de timp ce nu are limite perceptibile.. 3Acesta, fiind strălucirea#1,3 Lit.: „iradierea”. gloriei și chipul ființei#1,3 Lit.: „amprenta/caracterul substanței”. Autorul nu se mulțumește cu o descriere a atributelor divine, ca în textul din „care se inspiră (Înț 7,25-26), și nici nu folosește un limbaj filozofic, ci alege o expresie abstractă care să redea relația profundă a Fiului cu Dumnezeu, nelimitată de vreun aspect particular. Prin această expresie și prin cea anterioară, „strălucirea gloriei”, autorul îl prezintă pe Fiul ca distinct de Tatăl, dar intim unit cu el și de aceeași substanță. sale și ținând toate prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârșit purificarea păcatelor#1,3 Multe manuscrise adaugă: „prin el însuși”., s-a așezat la dreapta maiestății, în ceruri#1,3 Lit.: „în regiunile înalte”. Expresie poetică folosită și în LXX pentru a indica cerurile. În Biblie, această expresie nu caută localizarea simplistă a lui Dumnezeu, ci descrie transcendența lui., 4devenind cu atât mai presus#1,4 Lit.: „mai bun”. decât îngerii, cu cât a moștenit un nume mai deosebit decât al lor.
Fiul este mai presus de îngeri
5De fapt, căruia dintre îngeri
i-a spus vreodată:
„Fiul meu ești tu;
eu astăzi te-am născut”
și iarăși:
„Eu îi voi fi lui Tată
și el îmi va fi Fiu”?
6Dar, din nou, când îl introduce pe primul născut#1,6 Titlul „primul născut” exprimă aici superioritatea dată de Dumnezeu lui Isus Cristos față de oameni și îngeri odată cu victoria pascală. în lume, spune:
Și să-l adore#1,6 Lit.: „să i se prosterne”. toți îngerii
lui Dumnezeu.
7Iar cu privire la îngeri spune:
„Cel care îi face pe îngerii săi duhuri
și pe slujitorii săi, flăcări de foc”#1,7 Mulți comentatori înțeleg textul în felul următor: „Cel care își face mesageri din vânturi și slujitori, din flăcările de foc”.,
8dar cu privire la Fiul:
„Tronul tău, Dumnezeule,
este în vecii vecilor
și sceptrul dreptății
este sceptrul împărăției tale#1,8 Unele manuscrise importante au, în loc de „împărăției tale, „împărăției lui”..
9Ai iubit dreptatea
și ai urât nelegiuirea,
de aceea, Dumnezeule,
te-a uns Dumnezeul tău
cu untdelemnul bucuriei
mai presus de cei părtași cu tine”.
10Și:
„Tu, Doamne, de la început
ai întemeiat pământul
și lucrările mâinilor tale
sunt cerurile.
11Ele vor pieri, dar tu rămâi
și toate se vor învechi ca o haină,
12iar tu le vei înfășura
ca pe un veșmânt;
și ca o haină#1,12 În unele manuscrise lipsește: „ca o haină”. vor fi schimbate,
dar tu ești același,
iar anii tăi nu se vor sfârși”#1,12 Lit.: „eclipsa”..
13Și căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:
„Șezi la dreapta mea
până când voi pune pe dușmanii tăi
scăunel sub picioarele tale!#1,13 Cf. nota la Lc 20,43.”?
14Oare nu sunt ei toți duhuri care slujesc, trimiși cu o slujire în folosul acelora care aveau să moștenească mântuirea? #2,8 #Mt 28,18 #In 1,3 #Col 1,16 #2Cor 4,4 #Col 1,17 #Înț 8,1 #9,14.26 #8,1; #10,12; 12,2 #Mc 16,19 #Ef 1,21 #5,5 #Fap 13,33 #Col 1,18 #1Pt 3,22 #In 1,3 #Ps 102,26-28 #12,26-27 #13,8 #Ps 91,11 #Fap 12,11
Selectat acum:
Evrei 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Evrei 1
1
Dumnezeu a vorbit prin Fiul său
1După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu, 2în aceste zile din urmă#1,2 Lit.: „în ultima dintre aceste zile”. Spre deosebire de Vechiul Testament, unde intervenția decisivă a lui Dumnezeu era situată într-un viitor nedeterminat, autorul afirmă aici că timpurile de pe urmă, epoca mesianică, sunt deja prezente. Creștinii participă deja la bunurile definitive promise pentru aceste timpuri., ne-a vorbit nouă prin Fiul#1,2 Lit.: „printr-un Fiu”. Printr-o structură simetrică, dar opusă v. 1, acest verset scoate în evidență diferența dintre revelația Vechiului Testament și revelația definitivă în Cristos: revelația din Vechiul Testament este adresată în trecut, „în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți”, pe când cea nouă este în prezent, o singură dată (lipsa articolului de la substantivul „Fiu”) adresată nouă prin Fiul., pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile#1,2 Unele versiuni traduc: „univers, lume”. Termenul grec „aiòn” (echivalentul celui latin, „aèvum”) desemnează un interval de timp ce nu are limite perceptibile.. 3Acesta, fiind strălucirea#1,3 Lit.: „iradierea”. gloriei și chipul ființei#1,3 Lit.: „amprenta/caracterul substanței”. Autorul nu se mulțumește cu o descriere a atributelor divine, ca în textul din „care se inspiră (Înț 7,25-26), și nici nu folosește un limbaj filozofic, ci alege o expresie abstractă care să redea relația profundă a Fiului cu Dumnezeu, nelimitată de vreun aspect particular. Prin această expresie și prin cea anterioară, „strălucirea gloriei”, autorul îl prezintă pe Fiul ca distinct de Tatăl, dar intim unit cu el și de aceeași substanță. sale și ținând toate prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârșit purificarea păcatelor#1,3 Multe manuscrise adaugă: „prin el însuși”., s-a așezat la dreapta maiestății, în ceruri#1,3 Lit.: „în regiunile înalte”. Expresie poetică folosită și în LXX pentru a indica cerurile. În Biblie, această expresie nu caută localizarea simplistă a lui Dumnezeu, ci descrie transcendența lui., 4devenind cu atât mai presus#1,4 Lit.: „mai bun”. decât îngerii, cu cât a moștenit un nume mai deosebit decât al lor.
Fiul este mai presus de îngeri
5De fapt, căruia dintre îngeri
i-a spus vreodată:
„Fiul meu ești tu;
eu astăzi te-am născut”
și iarăși:
„Eu îi voi fi lui Tată
și el îmi va fi Fiu”?
6Dar, din nou, când îl introduce pe primul născut#1,6 Titlul „primul născut” exprimă aici superioritatea dată de Dumnezeu lui Isus Cristos față de oameni și îngeri odată cu victoria pascală. în lume, spune:
Și să-l adore#1,6 Lit.: „să i se prosterne”. toți îngerii
lui Dumnezeu.
7Iar cu privire la îngeri spune:
„Cel care îi face pe îngerii săi duhuri
și pe slujitorii săi, flăcări de foc”#1,7 Mulți comentatori înțeleg textul în felul următor: „Cel care își face mesageri din vânturi și slujitori, din flăcările de foc”.,
8dar cu privire la Fiul:
„Tronul tău, Dumnezeule,
este în vecii vecilor
și sceptrul dreptății
este sceptrul împărăției tale#1,8 Unele manuscrise importante au, în loc de „împărăției tale, „împărăției lui”..
9Ai iubit dreptatea
și ai urât nelegiuirea,
de aceea, Dumnezeule,
te-a uns Dumnezeul tău
cu untdelemnul bucuriei
mai presus de cei părtași cu tine”.
10Și:
„Tu, Doamne, de la început
ai întemeiat pământul
și lucrările mâinilor tale
sunt cerurile.
11Ele vor pieri, dar tu rămâi
și toate se vor învechi ca o haină,
12iar tu le vei înfășura
ca pe un veșmânt;
și ca o haină#1,12 În unele manuscrise lipsește: „ca o haină”. vor fi schimbate,
dar tu ești același,
iar anii tăi nu se vor sfârși”#1,12 Lit.: „eclipsa”..
13Și căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:
„Șezi la dreapta mea
până când voi pune pe dușmanii tăi
scăunel sub picioarele tale!#1,13 Cf. nota la Lc 20,43.”?
14Oare nu sunt ei toți duhuri care slujesc, trimiși cu o slujire în folosul acelora care aveau să moștenească mântuirea? #2,8 #Mt 28,18 #In 1,3 #Col 1,16 #2Cor 4,4 #Col 1,17 #Înț 8,1 #9,14.26 #8,1; #10,12; 12,2 #Mc 16,19 #Ef 1,21 #5,5 #Fap 13,33 #Col 1,18 #1Pt 3,22 #In 1,3 #Ps 102,26-28 #12,26-27 #13,8 #Ps 91,11 #Fap 12,11
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași