Osea 4
4
II. DELICTELE ȘI PEDEPSIREA ISRAÉLULUI
Corupția generală#4,0 Autorul prezintă absența moralei și a religiozității care sunt inseparabile în predica profetică. Termenul „ʾémet” (= „adevăr”) este folosit numai aici în Osèa, dar este amintit printre darurile Domnului în Os 2,22 sub formă de „ʾémûnâ”. El indică soliditatea și durata legăturii alianței care-i unește pe doi contractanți și în virtutea căreia pot să se sprijine unul pe altul printr-o încredere totală (cf. Ex 18,21; Ios 24,14; 1Rg 10,6). Această încredere reciprocă poate fi reală fără ca să implice neapărat afecțiunea; este ceea ce exprimă al doilea termen, „Hesed”, unul dintre cuvintele cheie ale limbajului lui Osèa (cf. 2,21; 6,4-6; 10,12; 12,7). Este legătura care unește în profunzime un partener cu partenerul său. Asocierea celor doi termeni este frecventă (cf. Gen 47,29; Ex 34,6; Ios 2,14; Ps 86,11.15 etc.). Prin „cunoașterea lui Dumnezeu” (Os 4,6; 6,6), profetul înțelege nu numai familiaritatea cu revelația divină în istorie și în lege, așa cum este învățată în mediile sacerdotale și profetice, dar și o legătură directă cu Dumnezeu, care se manifestă în exterior printr-o viață conformă cu exigențele lui, cum ar fi practicarea dreptății și protejarea celor oprimați (cf. Ier 22,16). Absența acestei atitudini fundamentale distruge legătura care-l unește pe om cu aproapele său și creează situația evocată de Os 4,2.
1Ascultați cuvântul Domnului,
fii ai lui Israél!
Căci Domnul are o judecată
cu locuitorii țării,
pentru că nu mai este adevăr,
nu mai este îndurare,
nu este cunoaștere
a lui Dumnezeu în țară.
2Jurământul, minciuna, crima,
furtul și adulterul s-au răspândit,
sângele atinge sângele#4,2 Această enumerare are puncte de contact cu Decalogul (Ex 20; Dt 5; cf. și Lev 19,11; Ier 7,9). Listele codificate trebuie să fi existat în mediile levitice care aveau obligația să păstreze tradiția alianței și cu care Osèa trebuie să fi fost în contact. „Minciuna” indică atitudinea celui care îl înșală și îl trădează pe aproapele (cf. Lev 19,11; 1Rg 13,78; Zah 13,44 etc.). „Crima” se pare că nu se referă la comploturile de la curtea regală, frecvente în timpul lui Osèa în Regatul de Nord (cf. 2Rg 15,8-31), ci se referă mai ales la o sinteză a tuturor delictelor care creează dezordinea morală ce domnește în țară..
3De aceea, țara va jeli
și se vor ofili
toți cei care locuiesc în ea,
împreună cu animalele câmpului
și păsările cerului,
chiar și peștii mării
se vor adăuga la ele#4,3 În Vechiul Testament (și în special în profeți) se stabilește un raport de cauză-efect între vinovăție și relele care perturbă existența. Osèa are în fața ochilor spectacolul dezolant al unei secete care îi ofilește pe oameni și animale și distruge totul. El atribuie cauza vinovăției lui Israèl descrise în Os 4,1-2 (cf. Gen 3,17; Is 24,4-6; Ier 12,4; Ag 1,11; Rom 8,19-22)..
Împotriva preoților
4Nimeni să nu se certe
și nimeni să nu aducă reproș,
căci poporul tău este precum
cei care se ceartă cu preotul!
5Tu te poticnești ziua,
ba chiar profetul se poticnește
cu tine noaptea:
eu te asemăn#4,5 Sensul verbului „dāmah” este ambiguu. Unele traduceri preferă traducerea „a face să dispară”. Clerul și, în mod subordonat, profeții, prin oscilațiile lor, adică prin vinovăția lor, sunt cauza ruinei și a pedepselor care vin peste popor, în special cele descrise în Os 4,3. cu mama ta#4,5 În simbolismul lui Osèa, reprezintă poporul lui Israèl (cf. Os 2,4; Is 50,1)..
6Se distruge poporul meu,
pentru că nu are cunoaștere#4,6 Pentru Osèa, principala datorie a preotului era aceea de a menține viu în mijlocul poporului angajamentul luat, de a-și îndeplini obligațiile izvorâte din alianța de pe Sinài (cf. Ex 19,5; 20,1)..
Fiindcă ai refuzat cunoașterea,
și eu voi refuza să mai fii preot
pentru mine#4,6 Această severitate împotriva preoției ebraice se găsește și în Mal 2,1-2.8-9..
Deoarece ai uitat
legea Dumnezeului tău,
și eu îi voi uita pe fiii tăi.
7Cu cât au devenit mai mulți,
cu atât au păcătuit
[mai mult] împotriva mea:
cinstea lor o voi schimba în dezonoare#4,7 Cu acest termen ebraic („qālôn”) sunt indicați, din dispreț, baàlii canaaneeni. În realitate, vinovăția clerului este mai profundă. Religia naturistă a canaaneenilor a înlocuit-o pe cea a lui Yhwh în popor, la fel ca și printre preoți..
8Se hrănesc cu [jertfele]
pentru păcat#4,8 Preoții aveau partea cea mai importantă din sacrificiile pentru păcat (cf. Lev 6,19-22) și din sacrificiile pentru ispășire (cf. Lev 7,7; vezi și 1Sam 2,12-17). ale poporului meu
și își înalță sufletele
spre nelegiuirile lor.
9Cum este poporul, așa și preotul:
voi cerceta căile lor
și după faptele lor le voi răsplăti.
10Vor mânca, dar nu se vor sătura#4,10 Roadele pământului vor fi puține, așa cum spune Os 2,7.11-15; 4,3, și în felul acesta necesitățile nu vor fi acoperite.,
se vor desfrâna#4,10 În general, Osèa (cf. Os 1–2) și profeții înțeleg desfrâul în sens metaforic, adică infidelitate față de Domnul (cf. Os 2,14; 4,18; 9,1). Aici este și o aluzie la prostituția sacră practicată de cler (cf. Os 2,13.15)., dar nu vor rodi,
pentru că au părăsit
slujirea Domnului.
Cultul lui Israél este doar idolatrie și libertinaj
11Desfrâurile, vinul și mustul
le-au răpit inima.
12Poporul meu consultă lemnul său
și toiagul#4,12 Este vorba despre practici de ghicitorie prin care se căuta citirea viitorului, de la mișcarea ramurilor copacului (cf. 2Sam 5,24) până la obiectele făcute din lemn, idoli de cult sau idoli domestici. lui îi face cunoscut.
Căci un duh al desfrânării
îi face să rătăcească
și ei se desfrânează
departe de Dumnezeul lor.
13Pe vârfurile munților aduc jertfe
și pe coline ard tămâie,
sub stejar, sub plop și sub terebint,
căci umbra lor este bună.
De aceea, fiicele voastre se desfrânează
și nurorile voastre comit adulter.
14Nu le voi pedepsi pe fiicele voastre
pentru că se desfrânează,
nici pe nurorile voastre
pentru că săvârșesc adulter,
căci ei înșiși merg deoparte
cu desfrânatele
și aduc jertfe cu prostituatele sacre#4,14 Această expresie uzuală în Orientul Antic implica ideea punerii deoparte pentru un uz cultual (cf. 1Rg 14,24)..
Dar poporul nu pricepe
și se distruge.
Avertisment pentru Iúda și Israél
15Dacă tu, Israél, te desfrânezi,
Iúda să nu se facă vinovat!
Nu mergeți la Ghilgál,
nu urcați la Bet-Áven
și nu jurați: „Viu este Domnul!”#4,15 Ghilgàl se află în apropiere de Ierihòn, unde a fost pus fundamentul unui sanctuar și a devenit locul unui celebru centru de cult (cf. Ios 5,2-9); Bet-Àven (= „casa nelegiuirii”) este numele dat sanctuarului de la Bètel (= „casa lui Dumnezeu”: Os 10,5.8). Exprimând esența lucrurilor, schimbarea numelui subliniază până la ce punct a ajuns corupția cultului. Expresia „viu este Domnul” este o formulă de jurământ, licită în altă parte (cf. 1Sam 26,10.16), dar a devenit echivocă în sincretismul cultual contemporan lui Osèa..
16Căci ca o junincă#4,16 Imaginea junincii, pentru a simboliza raporturile Israèlului cu Domnul, apare și în alte scrieri biblice (cf. Neh 9,29; Ier 2,20; Zah 7,11). Ea face referință la imaginea lui Dumnezeu ca păstor al lui Israèl (cf. Gen 48,15; 49,24; Ier 10,21; 17,16; Ez 34; Mih 3,2-3; Ps 23 etc.). îndărătnică
s-a îndărătnicit Israél.
Acum, să-l mai pască Domnul
ca pe un miel în loc deschis?
17Efraím s-a lipit de idoli#4,17 Pentru Osèa, sunt cei doi viței de aur ridicați în cinstea lui Yhwh în Regatul de Nord (cf. Os 8,4; 13,2 și 1Rg 12,28-29).: lăsați-l!#4,17 Menționarea lui Efraím revine de mai mult de treizeci de ori în Osèa. Este numele unuia dintre fiii lui Iosif (Gen 41,52), cel al unui trib din Regatul de Nord, care ocupa poziția centrală în țară, în apropiere de Șílo și de Síhem, trib care a dobândit o situație politică remarcabilă, în special după evenimentele din anul 734 î.C. (cf. Os 13,1). De aceea, tot ce se face în Efraím se răsfrânge asupra întregului Israèl (Os 5,3; 6,10). Efraím e menționat drept capul și, în consecință, responsabilul lui Israèl. Este luat în mod simbolic ca reprezentând întreg Regatul de Nord.
18Când îndepărtează băutura lor,
se desfrânează.
19Vântul îi va învălui cu aripile#4,19 Imaginea este folosită pentru a descrie prezența Domnului ca judecător care călătorește pe aripile vântului (cf. Ps 18,11; 104,3). Vântul, cu violența lui, poartă totul și distruge poporul idolatru (cf. Os 13,3; Is 17,13; Ps 1,4; 35,5; Iob 21,18 etc.). Și Am 1,14, și Ier 4,11 vorbesc despre uraganul provocat de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe cei nelegiuiți. sale
și ei se vor rușina de jertfele lor. #Is 3,13-15; Mih 6,1-5 #Is 24,4-7; Sof 1,3 #Ier 5,4; In 4,10 #Mal 2,1-3 #Is 56,11 #Is 28,7; Prov 26,9 #13,1; Num 25,1; 1Cor 10,8 #12,12; Am 4,4 #5,8 #Ier 4,11 #10,5-6; Is 1,29
Selectat acum:
Osea 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Osea 4
4
II. DELICTELE ȘI PEDEPSIREA ISRAÉLULUI
Corupția generală#4,0 Autorul prezintă absența moralei și a religiozității care sunt inseparabile în predica profetică. Termenul „ʾémet” (= „adevăr”) este folosit numai aici în Osèa, dar este amintit printre darurile Domnului în Os 2,22 sub formă de „ʾémûnâ”. El indică soliditatea și durata legăturii alianței care-i unește pe doi contractanți și în virtutea căreia pot să se sprijine unul pe altul printr-o încredere totală (cf. Ex 18,21; Ios 24,14; 1Rg 10,6). Această încredere reciprocă poate fi reală fără ca să implice neapărat afecțiunea; este ceea ce exprimă al doilea termen, „Hesed”, unul dintre cuvintele cheie ale limbajului lui Osèa (cf. 2,21; 6,4-6; 10,12; 12,7). Este legătura care unește în profunzime un partener cu partenerul său. Asocierea celor doi termeni este frecventă (cf. Gen 47,29; Ex 34,6; Ios 2,14; Ps 86,11.15 etc.). Prin „cunoașterea lui Dumnezeu” (Os 4,6; 6,6), profetul înțelege nu numai familiaritatea cu revelația divină în istorie și în lege, așa cum este învățată în mediile sacerdotale și profetice, dar și o legătură directă cu Dumnezeu, care se manifestă în exterior printr-o viață conformă cu exigențele lui, cum ar fi practicarea dreptății și protejarea celor oprimați (cf. Ier 22,16). Absența acestei atitudini fundamentale distruge legătura care-l unește pe om cu aproapele său și creează situația evocată de Os 4,2.
1Ascultați cuvântul Domnului,
fii ai lui Israél!
Căci Domnul are o judecată
cu locuitorii țării,
pentru că nu mai este adevăr,
nu mai este îndurare,
nu este cunoaștere
a lui Dumnezeu în țară.
2Jurământul, minciuna, crima,
furtul și adulterul s-au răspândit,
sângele atinge sângele#4,2 Această enumerare are puncte de contact cu Decalogul (Ex 20; Dt 5; cf. și Lev 19,11; Ier 7,9). Listele codificate trebuie să fi existat în mediile levitice care aveau obligația să păstreze tradiția alianței și cu care Osèa trebuie să fi fost în contact. „Minciuna” indică atitudinea celui care îl înșală și îl trădează pe aproapele (cf. Lev 19,11; 1Rg 13,78; Zah 13,44 etc.). „Crima” se pare că nu se referă la comploturile de la curtea regală, frecvente în timpul lui Osèa în Regatul de Nord (cf. 2Rg 15,8-31), ci se referă mai ales la o sinteză a tuturor delictelor care creează dezordinea morală ce domnește în țară..
3De aceea, țara va jeli
și se vor ofili
toți cei care locuiesc în ea,
împreună cu animalele câmpului
și păsările cerului,
chiar și peștii mării
se vor adăuga la ele#4,3 În Vechiul Testament (și în special în profeți) se stabilește un raport de cauză-efect între vinovăție și relele care perturbă existența. Osèa are în fața ochilor spectacolul dezolant al unei secete care îi ofilește pe oameni și animale și distruge totul. El atribuie cauza vinovăției lui Israèl descrise în Os 4,1-2 (cf. Gen 3,17; Is 24,4-6; Ier 12,4; Ag 1,11; Rom 8,19-22)..
Împotriva preoților
4Nimeni să nu se certe
și nimeni să nu aducă reproș,
căci poporul tău este precum
cei care se ceartă cu preotul!
5Tu te poticnești ziua,
ba chiar profetul se poticnește
cu tine noaptea:
eu te asemăn#4,5 Sensul verbului „dāmah” este ambiguu. Unele traduceri preferă traducerea „a face să dispară”. Clerul și, în mod subordonat, profeții, prin oscilațiile lor, adică prin vinovăția lor, sunt cauza ruinei și a pedepselor care vin peste popor, în special cele descrise în Os 4,3. cu mama ta#4,5 În simbolismul lui Osèa, reprezintă poporul lui Israèl (cf. Os 2,4; Is 50,1)..
6Se distruge poporul meu,
pentru că nu are cunoaștere#4,6 Pentru Osèa, principala datorie a preotului era aceea de a menține viu în mijlocul poporului angajamentul luat, de a-și îndeplini obligațiile izvorâte din alianța de pe Sinài (cf. Ex 19,5; 20,1)..
Fiindcă ai refuzat cunoașterea,
și eu voi refuza să mai fii preot
pentru mine#4,6 Această severitate împotriva preoției ebraice se găsește și în Mal 2,1-2.8-9..
Deoarece ai uitat
legea Dumnezeului tău,
și eu îi voi uita pe fiii tăi.
7Cu cât au devenit mai mulți,
cu atât au păcătuit
[mai mult] împotriva mea:
cinstea lor o voi schimba în dezonoare#4,7 Cu acest termen ebraic („qālôn”) sunt indicați, din dispreț, baàlii canaaneeni. În realitate, vinovăția clerului este mai profundă. Religia naturistă a canaaneenilor a înlocuit-o pe cea a lui Yhwh în popor, la fel ca și printre preoți..
8Se hrănesc cu [jertfele]
pentru păcat#4,8 Preoții aveau partea cea mai importantă din sacrificiile pentru păcat (cf. Lev 6,19-22) și din sacrificiile pentru ispășire (cf. Lev 7,7; vezi și 1Sam 2,12-17). ale poporului meu
și își înalță sufletele
spre nelegiuirile lor.
9Cum este poporul, așa și preotul:
voi cerceta căile lor
și după faptele lor le voi răsplăti.
10Vor mânca, dar nu se vor sătura#4,10 Roadele pământului vor fi puține, așa cum spune Os 2,7.11-15; 4,3, și în felul acesta necesitățile nu vor fi acoperite.,
se vor desfrâna#4,10 În general, Osèa (cf. Os 1–2) și profeții înțeleg desfrâul în sens metaforic, adică infidelitate față de Domnul (cf. Os 2,14; 4,18; 9,1). Aici este și o aluzie la prostituția sacră practicată de cler (cf. Os 2,13.15)., dar nu vor rodi,
pentru că au părăsit
slujirea Domnului.
Cultul lui Israél este doar idolatrie și libertinaj
11Desfrâurile, vinul și mustul
le-au răpit inima.
12Poporul meu consultă lemnul său
și toiagul#4,12 Este vorba despre practici de ghicitorie prin care se căuta citirea viitorului, de la mișcarea ramurilor copacului (cf. 2Sam 5,24) până la obiectele făcute din lemn, idoli de cult sau idoli domestici. lui îi face cunoscut.
Căci un duh al desfrânării
îi face să rătăcească
și ei se desfrânează
departe de Dumnezeul lor.
13Pe vârfurile munților aduc jertfe
și pe coline ard tămâie,
sub stejar, sub plop și sub terebint,
căci umbra lor este bună.
De aceea, fiicele voastre se desfrânează
și nurorile voastre comit adulter.
14Nu le voi pedepsi pe fiicele voastre
pentru că se desfrânează,
nici pe nurorile voastre
pentru că săvârșesc adulter,
căci ei înșiși merg deoparte
cu desfrânatele
și aduc jertfe cu prostituatele sacre#4,14 Această expresie uzuală în Orientul Antic implica ideea punerii deoparte pentru un uz cultual (cf. 1Rg 14,24)..
Dar poporul nu pricepe
și se distruge.
Avertisment pentru Iúda și Israél
15Dacă tu, Israél, te desfrânezi,
Iúda să nu se facă vinovat!
Nu mergeți la Ghilgál,
nu urcați la Bet-Áven
și nu jurați: „Viu este Domnul!”#4,15 Ghilgàl se află în apropiere de Ierihòn, unde a fost pus fundamentul unui sanctuar și a devenit locul unui celebru centru de cult (cf. Ios 5,2-9); Bet-Àven (= „casa nelegiuirii”) este numele dat sanctuarului de la Bètel (= „casa lui Dumnezeu”: Os 10,5.8). Exprimând esența lucrurilor, schimbarea numelui subliniază până la ce punct a ajuns corupția cultului. Expresia „viu este Domnul” este o formulă de jurământ, licită în altă parte (cf. 1Sam 26,10.16), dar a devenit echivocă în sincretismul cultual contemporan lui Osèa..
16Căci ca o junincă#4,16 Imaginea junincii, pentru a simboliza raporturile Israèlului cu Domnul, apare și în alte scrieri biblice (cf. Neh 9,29; Ier 2,20; Zah 7,11). Ea face referință la imaginea lui Dumnezeu ca păstor al lui Israèl (cf. Gen 48,15; 49,24; Ier 10,21; 17,16; Ez 34; Mih 3,2-3; Ps 23 etc.). îndărătnică
s-a îndărătnicit Israél.
Acum, să-l mai pască Domnul
ca pe un miel în loc deschis?
17Efraím s-a lipit de idoli#4,17 Pentru Osèa, sunt cei doi viței de aur ridicați în cinstea lui Yhwh în Regatul de Nord (cf. Os 8,4; 13,2 și 1Rg 12,28-29).: lăsați-l!#4,17 Menționarea lui Efraím revine de mai mult de treizeci de ori în Osèa. Este numele unuia dintre fiii lui Iosif (Gen 41,52), cel al unui trib din Regatul de Nord, care ocupa poziția centrală în țară, în apropiere de Șílo și de Síhem, trib care a dobândit o situație politică remarcabilă, în special după evenimentele din anul 734 î.C. (cf. Os 13,1). De aceea, tot ce se face în Efraím se răsfrânge asupra întregului Israèl (Os 5,3; 6,10). Efraím e menționat drept capul și, în consecință, responsabilul lui Israèl. Este luat în mod simbolic ca reprezentând întreg Regatul de Nord.
18Când îndepărtează băutura lor,
se desfrânează.
19Vântul îi va învălui cu aripile#4,19 Imaginea este folosită pentru a descrie prezența Domnului ca judecător care călătorește pe aripile vântului (cf. Ps 18,11; 104,3). Vântul, cu violența lui, poartă totul și distruge poporul idolatru (cf. Os 13,3; Is 17,13; Ps 1,4; 35,5; Iob 21,18 etc.). Și Am 1,14, și Ier 4,11 vorbesc despre uraganul provocat de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe cei nelegiuiți. sale
și ei se vor rușina de jertfele lor. #Is 3,13-15; Mih 6,1-5 #Is 24,4-7; Sof 1,3 #Ier 5,4; In 4,10 #Mal 2,1-3 #Is 56,11 #Is 28,7; Prov 26,9 #13,1; Num 25,1; 1Cor 10,8 #12,12; Am 4,4 #5,8 #Ier 4,11 #10,5-6; Is 1,29
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași