Isaia 36
36
APENDICE#36,0 În Is 36–39, textul este aproape integral luat din 2Rg 18,13–20,19, cu excepția fragmentului din 2Rg 18,14-16 (delegația și tributul lui Ezechía plătit regelui Asíriei) la care este adăugat Is 38,9-20 (rugăciunea lui Ezechía când era bolnav).
Invazia lui Senaheríb#36,0 În fragmentul din Is 36,1-22 este prezentată prima delegație pe care Senaheríb a trimis-o la regele Ezechía pentru a-i cere să se predea. Rațiunile invocate de dușman presupun cunoașterea predicii lui Isaía cu privire la acest moment istoric critic.
1În al paisprezecelea an al regelui Ezechía, Senaheríb, regele Asíriei, a urcat împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iúda și le-a luat. 2Regele Asíriei l-a trimis pe Rab-Șaché din Láchiș#36,2 Localizat în Tell el-Duweír, situat la 25 km de Hebròn, în sudul Palestínei. A fost sediul cartierului general al lui Senaheríb. la Ierusalím, la regele Ezechía, cu o armată puternică. Rab-Șaché s-a oprit la canalul de apă al cisternei superioare, pe drumul spre Ogorul Înălbitorului. 3Atunci au ieșit la el Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabilul] peste casa [regală], Șébna, scribul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul. 4Rab-Șaché le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechía: «Așa vorbește regele cel mare, regele Asíriei: ‹Ce este încrederea aceasta în care te-ai încrezut?›. 5Eu îți spun că acestea sunt vorbe goale#36,5 Lit.: „vorbe ale buzelor”.: pentru război e nevoie de plan și putere. În cine ți-ai pus dar încrederea că te-ai revoltat împotriva mea? 6Iată, te-ai încrezut în Egipt, toiagul acela de trestie frântă în care, dacă cineva se sprijină, își înțeapă mâna și i-o străpunge! Așa este Faraón, regele Egiptului, pentru toți cei care se încred în el#36,6 Generalul repetă ceea ce predica de mai mulți ani Isaía, dar, pe lângă neîncrederea în mijloacele umane – cum ar fi cuvintele, strategia și alianțele –, asirianul încearcă să dezechilibreze și încrederea în Dumnezeul lui Israèl, prezentat ca fiind ostil lui Ezechía și favorabil cuceritorului asirian.. 7Dar poate îmi vei spune: ‹În Domnul Dumnezeul nostru ne-am pus încrederea›. Dar nu este el acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechía, spunându-le lui Iúda și Ierusalímului: ‹Înaintea acestui altar să vă prosternați!›? 8Acum fă o înțelegere cu stăpânul meu, regele Asíriei, și-ți voi da două mii de cai dacă vei putea găsi călăreți ca să-i pui pe ei! 9Cum poți tu să-ți întorci fața dinaintea unei singure căpetenii dintre cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Iar tu îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți! 10Oare fără Domnul am venit eu împotriva acestei țări ca s-o nimicesc? Domnul mi-a spus: ‹Mergi împotriva acestei țări și nimicește-o!› »”#36,10 După mentalitatea orientalilor din vechime, victoria repurtată asupra unei țări dușmane era manifestarea mâniei pe care zeul țării învingătoare o nutrea față de poporul înfrânt. Regele asirian se considera executantul hotărârilor divine..
11Eliachím, Șébna și Ióah i-au zis lui Rab-Șaché: „Vorbește-le slujitorilor tăi în aramaică#36,11 Limba diplomatică și comercială a întregului Orient Mijlociu. După exil, va deveni și limba vorbită de evrei., pentru că o înțelegem, și nu le vorbi în iudaică în auzul poporului care este pe zid!”. 12Rab-Șaché le-a răspuns: „Oare stăpânului tău și ție m-a trimis stăpânul meu să spun cuvintele acestea? Oare nu bărbaților care stau pe zid ca să-și mănânce excrementele și să-și bea urina împreună cu voi?”#36,12 Generalul Rab-Șachè face aluzie la condiția crudă în care se vor găsi locuitorii cetății cucerite după o perioadă lungă de asediu..
13Apoi, Rab-Șaché a stat [în picioare] și a zis cu glas puternic în iudaică: „Ascultați cuvintele regelui celui mare, regele Asíriei: 14Așa vorbește regele: «Să nu vă înșele Ezechía, pentru că nu va putea să vă scape! 15Să nu vă facă să vă puneți încrederea în Domnul, zicând: ‹Domnul ne va elibra și nu va da cetatea aceasta în mâna regelui Asíriei›!». 16Nu-l ascultați pe Ezechía! Căci așa vorbește regele Asíriei: «Faceți înțelegere cu mine și ieșiți la mine: va mânca fiecare din via lui și din smochinul lui și fiecare va bea apă din fântâna lui 17până voi veni și vă voi lua într-o țară ca țara voastră, o țară cu grâu și must, o țară cu pâine și vii. 18Să nu vă amăgească Ezechía, zicând: ‹Domnul ne va elibera›. Oare a eliberat vreunul dintre zeii neamurilor țara lui din mâna regelui Asíriei?#36,18 Regele asirian crede că Dumnezeul lui Israèl nu se deosebește în niciun fel de zeii celorlalte cetăți cucerite și neagă în mod expres puterea suverană a Domnului. 19Unde sunt zeii din Hamát sau din Arpád?#36,19 Este vorba de două cetăți din Síria de Nord (cf. Is 10,9). Unde sunt zeii din Sefarváim#36,19 Nu poate fi localizat cu precizie, dar se găsea, probabil, în aceeași regiune. După 2Rg 17,24.30-31, locuitorii din Hamàt și Sefarvàim au colonizat Samaría după cucerirea ei de către asirieni, în 722 î.C.? Cine a salvat Samaría din mâna mea? 20Care dintre toți zeii acestor țări a salvat țara lor din mâna mea, în așa fel încât Domnul să salveze Ierusalímul din mâna mea?»”.
21[Eliachím, Șébna și Ióah] au tăcut și nu i-au răspuns niciun cuvânt, pentru că porunca regelui era: „Nu răspundeți!”. 22Apoi, Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabilul] peste casa [regală], Șébna, scribul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul, au venit la Ezechía cu hainele sfâșiate și i-au adus la cunoștință cuvintele lui Rab-Șaché. #7,17-20; 8,7-8 #10,8-15 #2Rg 18,19 #30,2-3.7 #2Rg 18,4 #10,8 #31,1 #v. 4 #v. 7 #37,10 #10,11 #37,1
Selectat acum:
Isaia 36: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Isaia 36
36
APENDICE#36,0 În Is 36–39, textul este aproape integral luat din 2Rg 18,13–20,19, cu excepția fragmentului din 2Rg 18,14-16 (delegația și tributul lui Ezechía plătit regelui Asíriei) la care este adăugat Is 38,9-20 (rugăciunea lui Ezechía când era bolnav).
Invazia lui Senaheríb#36,0 În fragmentul din Is 36,1-22 este prezentată prima delegație pe care Senaheríb a trimis-o la regele Ezechía pentru a-i cere să se predea. Rațiunile invocate de dușman presupun cunoașterea predicii lui Isaía cu privire la acest moment istoric critic.
1În al paisprezecelea an al regelui Ezechía, Senaheríb, regele Asíriei, a urcat împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iúda și le-a luat. 2Regele Asíriei l-a trimis pe Rab-Șaché din Láchiș#36,2 Localizat în Tell el-Duweír, situat la 25 km de Hebròn, în sudul Palestínei. A fost sediul cartierului general al lui Senaheríb. la Ierusalím, la regele Ezechía, cu o armată puternică. Rab-Șaché s-a oprit la canalul de apă al cisternei superioare, pe drumul spre Ogorul Înălbitorului. 3Atunci au ieșit la el Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabilul] peste casa [regală], Șébna, scribul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul. 4Rab-Șaché le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechía: «Așa vorbește regele cel mare, regele Asíriei: ‹Ce este încrederea aceasta în care te-ai încrezut?›. 5Eu îți spun că acestea sunt vorbe goale#36,5 Lit.: „vorbe ale buzelor”.: pentru război e nevoie de plan și putere. În cine ți-ai pus dar încrederea că te-ai revoltat împotriva mea? 6Iată, te-ai încrezut în Egipt, toiagul acela de trestie frântă în care, dacă cineva se sprijină, își înțeapă mâna și i-o străpunge! Așa este Faraón, regele Egiptului, pentru toți cei care se încred în el#36,6 Generalul repetă ceea ce predica de mai mulți ani Isaía, dar, pe lângă neîncrederea în mijloacele umane – cum ar fi cuvintele, strategia și alianțele –, asirianul încearcă să dezechilibreze și încrederea în Dumnezeul lui Israèl, prezentat ca fiind ostil lui Ezechía și favorabil cuceritorului asirian.. 7Dar poate îmi vei spune: ‹În Domnul Dumnezeul nostru ne-am pus încrederea›. Dar nu este el acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechía, spunându-le lui Iúda și Ierusalímului: ‹Înaintea acestui altar să vă prosternați!›? 8Acum fă o înțelegere cu stăpânul meu, regele Asíriei, și-ți voi da două mii de cai dacă vei putea găsi călăreți ca să-i pui pe ei! 9Cum poți tu să-ți întorci fața dinaintea unei singure căpetenii dintre cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Iar tu îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți! 10Oare fără Domnul am venit eu împotriva acestei țări ca s-o nimicesc? Domnul mi-a spus: ‹Mergi împotriva acestei țări și nimicește-o!› »”#36,10 După mentalitatea orientalilor din vechime, victoria repurtată asupra unei țări dușmane era manifestarea mâniei pe care zeul țării învingătoare o nutrea față de poporul înfrânt. Regele asirian se considera executantul hotărârilor divine..
11Eliachím, Șébna și Ióah i-au zis lui Rab-Șaché: „Vorbește-le slujitorilor tăi în aramaică#36,11 Limba diplomatică și comercială a întregului Orient Mijlociu. După exil, va deveni și limba vorbită de evrei., pentru că o înțelegem, și nu le vorbi în iudaică în auzul poporului care este pe zid!”. 12Rab-Șaché le-a răspuns: „Oare stăpânului tău și ție m-a trimis stăpânul meu să spun cuvintele acestea? Oare nu bărbaților care stau pe zid ca să-și mănânce excrementele și să-și bea urina împreună cu voi?”#36,12 Generalul Rab-Șachè face aluzie la condiția crudă în care se vor găsi locuitorii cetății cucerite după o perioadă lungă de asediu..
13Apoi, Rab-Șaché a stat [în picioare] și a zis cu glas puternic în iudaică: „Ascultați cuvintele regelui celui mare, regele Asíriei: 14Așa vorbește regele: «Să nu vă înșele Ezechía, pentru că nu va putea să vă scape! 15Să nu vă facă să vă puneți încrederea în Domnul, zicând: ‹Domnul ne va elibra și nu va da cetatea aceasta în mâna regelui Asíriei›!». 16Nu-l ascultați pe Ezechía! Căci așa vorbește regele Asíriei: «Faceți înțelegere cu mine și ieșiți la mine: va mânca fiecare din via lui și din smochinul lui și fiecare va bea apă din fântâna lui 17până voi veni și vă voi lua într-o țară ca țara voastră, o țară cu grâu și must, o țară cu pâine și vii. 18Să nu vă amăgească Ezechía, zicând: ‹Domnul ne va elibera›. Oare a eliberat vreunul dintre zeii neamurilor țara lui din mâna regelui Asíriei?#36,18 Regele asirian crede că Dumnezeul lui Israèl nu se deosebește în niciun fel de zeii celorlalte cetăți cucerite și neagă în mod expres puterea suverană a Domnului. 19Unde sunt zeii din Hamát sau din Arpád?#36,19 Este vorba de două cetăți din Síria de Nord (cf. Is 10,9). Unde sunt zeii din Sefarváim#36,19 Nu poate fi localizat cu precizie, dar se găsea, probabil, în aceeași regiune. După 2Rg 17,24.30-31, locuitorii din Hamàt și Sefarvàim au colonizat Samaría după cucerirea ei de către asirieni, în 722 î.C.? Cine a salvat Samaría din mâna mea? 20Care dintre toți zeii acestor țări a salvat țara lor din mâna mea, în așa fel încât Domnul să salveze Ierusalímul din mâna mea?»”.
21[Eliachím, Șébna și Ióah] au tăcut și nu i-au răspuns niciun cuvânt, pentru că porunca regelui era: „Nu răspundeți!”. 22Apoi, Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabilul] peste casa [regală], Șébna, scribul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul, au venit la Ezechía cu hainele sfâșiate și i-au adus la cunoștință cuvintele lui Rab-Șaché. #7,17-20; 8,7-8 #10,8-15 #2Rg 18,19 #30,2-3.7 #2Rg 18,4 #10,8 #31,1 #v. 4 #v. 7 #37,10 #10,11 #37,1
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași