Isaia 8
8
Nașterea unui fiu lui Isaía#8,0 Fragment autobiografic în care Isaía relatează nașterea și impunerea numelui pentru fiul său. Copilul este simbolul judecății care va veni asupra aliaților siro-efraimiți. Genul literar al narațiunii este cel al acțiunii simbolice.
1Domnul mi-a zis: „Ia o tablă#8,1 O bucată de lemn sau de piele, păstrată ca document pe care se scria numele. Semnificația numelui copilului este: „Repede la jaf, grăbit la pradă” și anunță în mod simbolic prădarea celor două regate confederate și dușmane ale lui Iùda de către asirieni. mare și scrie pe ea cu caractere normale#8,1 Literal, este vorba de un ac de gravat, un obiect folosit de un nespecialist pentru a pregăti un sigiliu.: «Mahér-Șalál-Haș-Baz»”. 2Mi-am luat martori credibili, pe Uría, preotul, și pe Zaharía, fiul lui Ieberechía#8,2 Împotriva regelui Ahàz, căruia Isaía nu i se mai adresează, martorii aleși sunt personaje importante din anturajul regelui, pentru a da valoare oficială documentului. Uría, preotul, este conducătorul clasei sacerdotale din Ierusalím (cf. Ios 17,4; 1Sam 23,9; 2Sam 15,27; 1Rg 1,7-8; 4,2; 2Rg 11,9 etc.). Nu este un prieten personal al lui Isaía, întrucât se va conforma fără dificultate ordinelor lui Ahàz de a construi la Ierusalím un altar după modelul asirian (2Rg 16,10-12). Celălalt martor, după 2Rg 18,2 și 2Cr 29,1, este tatăl mamei lui Ezechía, deci socrul regelui Ahàz. Orice act juridic cere prezența a cel puțin doi martori (Dt 17,6; 19,15; 1Rg 21,13 etc.)..
3M-am apropiat de profetesă#8,3 Termenul este aplicat femeilor care au ele însele funcții profetice, fie că sunt căsătorite (Jud 4,4; 2Rg 22,14; 2Cr 34,22), fie că nu sunt (Ex 15,20; Neh 6,14). Faptul că ea este mama copiilor care sunt împreună cu tatăl lor semne și avertismente pentru Israèl (Is 8,18; cf. 7,3), un fel de oracole vii, probabil este suficient pentru a justifica aici titlul de profetesă. În mod asemănător, toată familia lui Osèa este numită „profetică” (Os 1,1-9)., iar ea a zămislit și a născut un fiu. Domnul mi-a zis: „Pune-i numele «Mahér-Șalál-Haș-Baz», 4căci înainte ca să știe copilul să spună «tată» și «mamă»#8,4 Punct de referință cronologic, enunțat în mod asemănător ca în Is 7,16, numai că durata de timp este aici mai scurtă: un copil este capabil să spună „tată” și „mamă” mai înainte de avea capacitatea discernământului moral. Pe de altă parte, transferul bogățiilor Damàscului și ale Samaríei în Asíria nu va avea loc decât în anul 732 î.C. Trebuie, deci, plasată nașterea acestui fiu al lui Isaía în anul 734 î.C., atunci când armata asiriană pătrunsese deja în Síria și Palestína, dar nu cucerise încă Damàscul, centrul coaliției., vor fi luate bogățiile Damáscului și prada Samaríei înaintea regelui Asíriei”.
Apele din Síloe și Eufrát
5Domnul mi-a vorbit din nou,
zicându-mi:
6„Pentru că poporul acesta
a disprețuit#8,6 Este evident că e vorba despre poporul lui Iùda (ca în Is 28,11.14; 29,13), care nu mai crede, la fel ca și regele său, chiar dacă se opune politicii lui și preferă o alta bazată pe promisiunile Domnului cu privire la salvarea cetății sfinte. apele din Síloe#8,6 Termenul ebraic înseamnă „trimis, canal” (de la rădăcina care înseamnă „a trimite”, cf. In 9,7). Nu este vorba aici de tunelul săpat în timpul lui Ezechía (cf. 2Rg 20,20; 2Cr 32,30), ci de un canal descoperit de Meistermann în 1902 (larg de circa 50 cm, sub cerul deschis, deși pătrunde uneori în stâncă și este acoperit în rest de dale), care se vărsa în vechea piscină, numită Síloe (cf. Neh 3,15), actualul Bírket el-Hàmra, datând, fără îndoială, din perioada lui Ahàz. Isaía face aluzie aici la canalul construit de Ahàz pentru a iriga valea și, în special, „grădinile regale” (Neh 3,15; cf. 2Rg 25,4; Ier 39,4; 52,7).,
care curg liniștit,
și s-a pierdut înaintea lui Rezín
și a fiului lui Remalía,
7iată, Domnul va face să se ridice
împotriva lor
apele năvalnice și mari ale Râului#8,7 Este vorba de Eufràt (cf. Is 7,20; 27,12; Ios 24,2.14-15 etc.), care se revarsă în fiecare an primăvara, timp care este dedicat și pentru campaniile militare (cf. 2Sam 11,1). Invazia este comparată, de aceea, cu o inundație, la fel ca în Is 17,12-14 și în Ier 46,7; 47,2; 51,42; Dan 9,26; 11,10.40.,
pe regele Asíriei și toată măreția#8,7 Is 8,5-8 presupune că planul celor coalizați pare aproape să fi izbutit, ceea ce provoacă bucurie partizanilor evrei, însă apelul făcut către Asíria (2Rg 16,7-8) a găsit deja răspuns, fapt ce presupune subordonarea țării invaziei unui protector ale cărui exigențe nu vor cunoaște limite. Este ceea ce se va întâmpla sub domnia lui Ezechía, în 711 î.C. și, mai ales, în 701 î.C. lui,
va face să treacă peste toate canalele lui
și să meargă peste malurile sale!
8Va pătrunde în Iúda,
va inunda, se va revărsa
și va ajunge până la gât,
iar deschiderea aripilor sale
va cuprinde toată întinderea
țării tale, o, Emanuél#8,8 Aici evocă, prin contrast, faptul că necredința poporului care respinge promisiunile divine și dinastia aleasă va aduce după sine pedepsirea țării, căreia Emanuèl trebuia să-i aducă o prosperitate paradisiacă. Poporul și regele au îndepărtat în mod definitiv promisiunea din Is 7,14-17, repetată în Is 8,1. Cu toate acestea, promisiunea nu este anulată și, datorită lui Emanuèl, Râul nu va face altceva decât să treacă peste Iùda și să se ridice numai până la gât, fără a-l îneca. Pedeapsa va fi dură, dar Iùda nu va pieri.!
9Aliați-vă, popoare;
oricum veți fi zdrobite!
Plecați-vă urechea,
toți de la marginile pământului!
Încingeți-vă#8,9 Expresia indică pregătirile pentru război (cf. Ps 93,1, unde „Domnul se încinge cu putere”)., și veți fi zdrobiți!
Încingeți-vă, și veți fi zdrobiți!
10Faceți un plan, și va fi dejucat!
Spuneți ceva, și nu se va împlini,
căci cu noi este Dumnezeu!#8,10 Oracolul din Is 8,9-10 subliniază, într-un context istoric universal, protecția divină constantă garantată lui Iùda de dragul lui Emanuèl. „Dumnezeu cu noi” este garantul supraviețuirii poporului lui Dumnezeu în catastrofele judecății. Oracolul iese în afara limitelor de timp și de spațiu și revelează o concepție despre istoria Regatului lui Iùda, în care se armonizează, în sinteză, catastrofele și planul de mântuire al lui Dumnezeu.”.
Misiunea lui Isaía#8,11 Profetul exprimă aici motivele atitudinii lui: însuși Domnul l-a învățat să se opună poporului lui Iùda și să aibă încredere numai în Dumnezeu: este o atitudine dificilă, în circumstanțe uneori ambigue (v. Is 8,14.15), dar destinate să scoată în lumină adevărata fidelitate.
11Așa mi-a vorbit Domnul când m-a luat de mână#8,11 Mâna Domnului este simbolul puterii sale (cf. Ex 14,31), mai ales atunci când este prezentată ca „mâna puternică” prin care el asigură mântuirea poporului său (cf. Ex 3,19 etc.). După cum arată contextul, aici este vorba despre forța divină care acționează asupra profetului într-un moment deosebit de important al experienței și al slujirii lui (cf. 1Rg 18,46; 2Rg 3,15; Ez 3,14). Din această cauză, atitudinea profetului este diferită de cea a majorității contemporanilor săi (cf. Ier 15,17). și m-a atenționat să nu merg pe calea acestui popor#8,11 În Isaía, expresia „acest popor” se referă întotdeauna la poporul lui Israèl (Is 9,15) sau al lui Iùda (Is 28,11.14; 29,14) sau la poporul ales, în general ( Is 6,9.10), când acesta se îndepărtează de la Dummezeu. Aici este Iùda (cf. Is 8,6; 7,2), printre care intră și cei care împărtășesc sentimentele regelui și dușmanii dinastiei, favorabili lui Tabeèl.:
12„Nu numiți uneltire tot ceea ce
poporul acesta numește uneltire;
nu vă temeți de ce se teme el
și nu vă fie frică!
13Ci pe Domnul Sabaót,
pe el să-l sfințiți,
de el să vă temeți!
14El va fi un sanctuar#8,14 Termenul este, probabil, o glosă târzie. De fapt, cuvântul nu se acordă cu contextul, iar Targùmul citește „capcană”. Poate fi înțeles în sensul unei realități sacre, de temut pentru cei care se apropie de ea în mod nedemn.,
o piatră de poticnire
și o stâncă de cădere
pentru amândouă casele#8,14 Fără îndoială, cea din Samaría și cea din Ierusalím. Ceea ce urmează insistă asupra casei de la Ierusalím, a cărei necredință o va duce la aceeași soartă cu cea a casei din Samaría. Probabil, autorul face totodată aluzie la cei doi regi din familii diferite, care se vor succeda în Samaría înainte de căderea definitivă a cetății: Pècah, care era atunci la tron, și Ozía, care îi va lua puterea, dar care nu va avea un sfârșit mai fericit. lui Israél,
cursă și laț
pentru locuitorii Ierusalímului.
15Mulți dintre ei se vor poticni
și vor cădea,
vor fi zdrobiți,
vor cădea în cursă și vor fi prinși.
16Încheie mărturia, pecetluiește legea
între discipolii mei!”.
17Îl aștept pe Domnul, care
își ascunde fața de la casa lui Iacób,
în el îmi pun speranța#8,17 Mărturie a atitudinii de credință a lui Isaía, care, punându-și încrederea în Dumnezeu, se ridică deasupra casei care stăpânește asupra poporului necredincios..
18Iată, eu și copiii
pe care mi i-a dat Domnul
suntem semne și minuni în Israél
din partea Domnului Sabaót,
cel care locuiește pe muntele Sión!
19Când vă vor spune: „Căutați-i
pe necromanții#8,19 Sau „duhurile [morților]” care se fac auzite prin cei care le evocă. În perioadele de neliniște, poporul ajunge deseori să încerce să ghicească viitorul consultându-i pe morți (cf. Is 19,3; 28,15; 1Sam 28,7-20; 2Rg 21,6; 23,24), ceea ce Legea interzicea chiar prin pedeapsa cu moartea (Lev 19,31; 20,6.27; Dt 18,10; 1Sam 28,3.9; cf. 1Cr 10,13). Însuși Ahàz se pare că a dat exemplu (cf. 2Rg 16,3; 21,6). și pe vrăjitorii#8,19 Este vorba de cei care cunoșteau lucrurile ascunse. Sunt menționați alături de necromanți în Is 19,3 (cf. 1Sam 28,3; 2Rg 21,6; 23,24).
care murmură și bombănesc:
«Oare un popor
nu trebuie să-și consulte zeii?
Pentru cei vii, pe cei morți?»”,
20[apelați] la lege și la mărturie!
Dacă nu vor spune
conform cu acest cuvânt,
nu va fi pentru ei aurora.
Călătoria în noapte
21Atunci el va străbate [țara] apăsat
și flămând
și, când îi va fi foame, se va mânia
și-i va blestema pe rege
și pe Dumnezeul său#8,21 Regele era responsabil de toate, chiar și de prosperitatea regatului și de starea recoltelor (cf. 2Rg 6,26-27; Ps 72,16). A-l blestema pe Dumnezeu sau pe rege era un lucru pedepsit cu moartea (cf. Ex 22,27-28; 1Rg 21,10), la fel ca și apelul la duhurile morților; probabil, acest lucru explică apropierea celor două oracole (Is 8,19-20a.21-22), care scot în evidență – atât unul, cât și celălalt – necredința.,
fie că se va îndrepta spre înălțimi,
22fie că va privi spre pământ, iată, strâmtorare, întuneric și beznă apăsătoare; dar întunericul va fi risipit, 23căci nu va mai fi beznă acolo unde era neliniște.
Eliberarea#8,23 Oracol minunat, care vestește nașterea copilului de viță regală, regele Mesia, purtătorul păcii, al bucuriei și al prosperității, în opoziție cu întunericul ocupării dușmane a Palestínei de Nord. Oracolul a fost pronunțat la puțin timp după ce Tíglat-Píleser al III-lea a ocupat, în 732 î.C., regiunile de nord ale Palestínei. Acest verset, în unele versiuni, face parte din capitolul 9.
După cum odinioară el a adus ocară peste țara lui Zabulón și țara lui Neftáli, tot așa, în cele din urmă, va aduce glorie pe drumul mării, dincolo de Iordán, Galiléea neamurilor#8,23 Regiuni care, după o perioadă de asuprire, vor fi acoperite de glorie, adică cele trei provincii din Israèl anexate imperiului asirian de Tíglat-Píleser al III-lea în 734-732 î.C.: Meghído (Galilèea), Galaùd (Transiordùnia) și Dor (coasta palestiniană).. #10,6 #7,14 #17,1 șu #7,20 #30,15 #7,1.4.8-9 #10,28-32 #30,28 #1,7; 36,1 #Rom 8,31 #Ier 20,7 #Ez 2,8 #7,4 #1Pt 3,14-15 #Ap 21,22 #Lc 2,34; Rom 9,32-33; 1Pt 2,7-8 #Mt 21,44; Lc 20,18 #Ps 27,14 #Evr 2,13 #Ps 132,13 #2Rg 1,3 #v. 16 #Mih 3,6 #Rom 2,9 #Mt 4,15-16
Selectat acum:
Isaia 8: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Isaia 8
8
Nașterea unui fiu lui Isaía#8,0 Fragment autobiografic în care Isaía relatează nașterea și impunerea numelui pentru fiul său. Copilul este simbolul judecății care va veni asupra aliaților siro-efraimiți. Genul literar al narațiunii este cel al acțiunii simbolice.
1Domnul mi-a zis: „Ia o tablă#8,1 O bucată de lemn sau de piele, păstrată ca document pe care se scria numele. Semnificația numelui copilului este: „Repede la jaf, grăbit la pradă” și anunță în mod simbolic prădarea celor două regate confederate și dușmane ale lui Iùda de către asirieni. mare și scrie pe ea cu caractere normale#8,1 Literal, este vorba de un ac de gravat, un obiect folosit de un nespecialist pentru a pregăti un sigiliu.: «Mahér-Șalál-Haș-Baz»”. 2Mi-am luat martori credibili, pe Uría, preotul, și pe Zaharía, fiul lui Ieberechía#8,2 Împotriva regelui Ahàz, căruia Isaía nu i se mai adresează, martorii aleși sunt personaje importante din anturajul regelui, pentru a da valoare oficială documentului. Uría, preotul, este conducătorul clasei sacerdotale din Ierusalím (cf. Ios 17,4; 1Sam 23,9; 2Sam 15,27; 1Rg 1,7-8; 4,2; 2Rg 11,9 etc.). Nu este un prieten personal al lui Isaía, întrucât se va conforma fără dificultate ordinelor lui Ahàz de a construi la Ierusalím un altar după modelul asirian (2Rg 16,10-12). Celălalt martor, după 2Rg 18,2 și 2Cr 29,1, este tatăl mamei lui Ezechía, deci socrul regelui Ahàz. Orice act juridic cere prezența a cel puțin doi martori (Dt 17,6; 19,15; 1Rg 21,13 etc.)..
3M-am apropiat de profetesă#8,3 Termenul este aplicat femeilor care au ele însele funcții profetice, fie că sunt căsătorite (Jud 4,4; 2Rg 22,14; 2Cr 34,22), fie că nu sunt (Ex 15,20; Neh 6,14). Faptul că ea este mama copiilor care sunt împreună cu tatăl lor semne și avertismente pentru Israèl (Is 8,18; cf. 7,3), un fel de oracole vii, probabil este suficient pentru a justifica aici titlul de profetesă. În mod asemănător, toată familia lui Osèa este numită „profetică” (Os 1,1-9)., iar ea a zămislit și a născut un fiu. Domnul mi-a zis: „Pune-i numele «Mahér-Șalál-Haș-Baz», 4căci înainte ca să știe copilul să spună «tată» și «mamă»#8,4 Punct de referință cronologic, enunțat în mod asemănător ca în Is 7,16, numai că durata de timp este aici mai scurtă: un copil este capabil să spună „tată” și „mamă” mai înainte de avea capacitatea discernământului moral. Pe de altă parte, transferul bogățiilor Damàscului și ale Samaríei în Asíria nu va avea loc decât în anul 732 î.C. Trebuie, deci, plasată nașterea acestui fiu al lui Isaía în anul 734 î.C., atunci când armata asiriană pătrunsese deja în Síria și Palestína, dar nu cucerise încă Damàscul, centrul coaliției., vor fi luate bogățiile Damáscului și prada Samaríei înaintea regelui Asíriei”.
Apele din Síloe și Eufrát
5Domnul mi-a vorbit din nou,
zicându-mi:
6„Pentru că poporul acesta
a disprețuit#8,6 Este evident că e vorba despre poporul lui Iùda (ca în Is 28,11.14; 29,13), care nu mai crede, la fel ca și regele său, chiar dacă se opune politicii lui și preferă o alta bazată pe promisiunile Domnului cu privire la salvarea cetății sfinte. apele din Síloe#8,6 Termenul ebraic înseamnă „trimis, canal” (de la rădăcina care înseamnă „a trimite”, cf. In 9,7). Nu este vorba aici de tunelul săpat în timpul lui Ezechía (cf. 2Rg 20,20; 2Cr 32,30), ci de un canal descoperit de Meistermann în 1902 (larg de circa 50 cm, sub cerul deschis, deși pătrunde uneori în stâncă și este acoperit în rest de dale), care se vărsa în vechea piscină, numită Síloe (cf. Neh 3,15), actualul Bírket el-Hàmra, datând, fără îndoială, din perioada lui Ahàz. Isaía face aluzie aici la canalul construit de Ahàz pentru a iriga valea și, în special, „grădinile regale” (Neh 3,15; cf. 2Rg 25,4; Ier 39,4; 52,7).,
care curg liniștit,
și s-a pierdut înaintea lui Rezín
și a fiului lui Remalía,
7iată, Domnul va face să se ridice
împotriva lor
apele năvalnice și mari ale Râului#8,7 Este vorba de Eufràt (cf. Is 7,20; 27,12; Ios 24,2.14-15 etc.), care se revarsă în fiecare an primăvara, timp care este dedicat și pentru campaniile militare (cf. 2Sam 11,1). Invazia este comparată, de aceea, cu o inundație, la fel ca în Is 17,12-14 și în Ier 46,7; 47,2; 51,42; Dan 9,26; 11,10.40.,
pe regele Asíriei și toată măreția#8,7 Is 8,5-8 presupune că planul celor coalizați pare aproape să fi izbutit, ceea ce provoacă bucurie partizanilor evrei, însă apelul făcut către Asíria (2Rg 16,7-8) a găsit deja răspuns, fapt ce presupune subordonarea țării invaziei unui protector ale cărui exigențe nu vor cunoaște limite. Este ceea ce se va întâmpla sub domnia lui Ezechía, în 711 î.C. și, mai ales, în 701 î.C. lui,
va face să treacă peste toate canalele lui
și să meargă peste malurile sale!
8Va pătrunde în Iúda,
va inunda, se va revărsa
și va ajunge până la gât,
iar deschiderea aripilor sale
va cuprinde toată întinderea
țării tale, o, Emanuél#8,8 Aici evocă, prin contrast, faptul că necredința poporului care respinge promisiunile divine și dinastia aleasă va aduce după sine pedepsirea țării, căreia Emanuèl trebuia să-i aducă o prosperitate paradisiacă. Poporul și regele au îndepărtat în mod definitiv promisiunea din Is 7,14-17, repetată în Is 8,1. Cu toate acestea, promisiunea nu este anulată și, datorită lui Emanuèl, Râul nu va face altceva decât să treacă peste Iùda și să se ridice numai până la gât, fără a-l îneca. Pedeapsa va fi dură, dar Iùda nu va pieri.!
9Aliați-vă, popoare;
oricum veți fi zdrobite!
Plecați-vă urechea,
toți de la marginile pământului!
Încingeți-vă#8,9 Expresia indică pregătirile pentru război (cf. Ps 93,1, unde „Domnul se încinge cu putere”)., și veți fi zdrobiți!
Încingeți-vă, și veți fi zdrobiți!
10Faceți un plan, și va fi dejucat!
Spuneți ceva, și nu se va împlini,
căci cu noi este Dumnezeu!#8,10 Oracolul din Is 8,9-10 subliniază, într-un context istoric universal, protecția divină constantă garantată lui Iùda de dragul lui Emanuèl. „Dumnezeu cu noi” este garantul supraviețuirii poporului lui Dumnezeu în catastrofele judecății. Oracolul iese în afara limitelor de timp și de spațiu și revelează o concepție despre istoria Regatului lui Iùda, în care se armonizează, în sinteză, catastrofele și planul de mântuire al lui Dumnezeu.”.
Misiunea lui Isaía#8,11 Profetul exprimă aici motivele atitudinii lui: însuși Domnul l-a învățat să se opună poporului lui Iùda și să aibă încredere numai în Dumnezeu: este o atitudine dificilă, în circumstanțe uneori ambigue (v. Is 8,14.15), dar destinate să scoată în lumină adevărata fidelitate.
11Așa mi-a vorbit Domnul când m-a luat de mână#8,11 Mâna Domnului este simbolul puterii sale (cf. Ex 14,31), mai ales atunci când este prezentată ca „mâna puternică” prin care el asigură mântuirea poporului său (cf. Ex 3,19 etc.). După cum arată contextul, aici este vorba despre forța divină care acționează asupra profetului într-un moment deosebit de important al experienței și al slujirii lui (cf. 1Rg 18,46; 2Rg 3,15; Ez 3,14). Din această cauză, atitudinea profetului este diferită de cea a majorității contemporanilor săi (cf. Ier 15,17). și m-a atenționat să nu merg pe calea acestui popor#8,11 În Isaía, expresia „acest popor” se referă întotdeauna la poporul lui Israèl (Is 9,15) sau al lui Iùda (Is 28,11.14; 29,14) sau la poporul ales, în general ( Is 6,9.10), când acesta se îndepărtează de la Dummezeu. Aici este Iùda (cf. Is 8,6; 7,2), printre care intră și cei care împărtășesc sentimentele regelui și dușmanii dinastiei, favorabili lui Tabeèl.:
12„Nu numiți uneltire tot ceea ce
poporul acesta numește uneltire;
nu vă temeți de ce se teme el
și nu vă fie frică!
13Ci pe Domnul Sabaót,
pe el să-l sfințiți,
de el să vă temeți!
14El va fi un sanctuar#8,14 Termenul este, probabil, o glosă târzie. De fapt, cuvântul nu se acordă cu contextul, iar Targùmul citește „capcană”. Poate fi înțeles în sensul unei realități sacre, de temut pentru cei care se apropie de ea în mod nedemn.,
o piatră de poticnire
și o stâncă de cădere
pentru amândouă casele#8,14 Fără îndoială, cea din Samaría și cea din Ierusalím. Ceea ce urmează insistă asupra casei de la Ierusalím, a cărei necredință o va duce la aceeași soartă cu cea a casei din Samaría. Probabil, autorul face totodată aluzie la cei doi regi din familii diferite, care se vor succeda în Samaría înainte de căderea definitivă a cetății: Pècah, care era atunci la tron, și Ozía, care îi va lua puterea, dar care nu va avea un sfârșit mai fericit. lui Israél,
cursă și laț
pentru locuitorii Ierusalímului.
15Mulți dintre ei se vor poticni
și vor cădea,
vor fi zdrobiți,
vor cădea în cursă și vor fi prinși.
16Încheie mărturia, pecetluiește legea
între discipolii mei!”.
17Îl aștept pe Domnul, care
își ascunde fața de la casa lui Iacób,
în el îmi pun speranța#8,17 Mărturie a atitudinii de credință a lui Isaía, care, punându-și încrederea în Dumnezeu, se ridică deasupra casei care stăpânește asupra poporului necredincios..
18Iată, eu și copiii
pe care mi i-a dat Domnul
suntem semne și minuni în Israél
din partea Domnului Sabaót,
cel care locuiește pe muntele Sión!
19Când vă vor spune: „Căutați-i
pe necromanții#8,19 Sau „duhurile [morților]” care se fac auzite prin cei care le evocă. În perioadele de neliniște, poporul ajunge deseori să încerce să ghicească viitorul consultându-i pe morți (cf. Is 19,3; 28,15; 1Sam 28,7-20; 2Rg 21,6; 23,24), ceea ce Legea interzicea chiar prin pedeapsa cu moartea (Lev 19,31; 20,6.27; Dt 18,10; 1Sam 28,3.9; cf. 1Cr 10,13). Însuși Ahàz se pare că a dat exemplu (cf. 2Rg 16,3; 21,6). și pe vrăjitorii#8,19 Este vorba de cei care cunoșteau lucrurile ascunse. Sunt menționați alături de necromanți în Is 19,3 (cf. 1Sam 28,3; 2Rg 21,6; 23,24).
care murmură și bombănesc:
«Oare un popor
nu trebuie să-și consulte zeii?
Pentru cei vii, pe cei morți?»”,
20[apelați] la lege și la mărturie!
Dacă nu vor spune
conform cu acest cuvânt,
nu va fi pentru ei aurora.
Călătoria în noapte
21Atunci el va străbate [țara] apăsat
și flămând
și, când îi va fi foame, se va mânia
și-i va blestema pe rege
și pe Dumnezeul său#8,21 Regele era responsabil de toate, chiar și de prosperitatea regatului și de starea recoltelor (cf. 2Rg 6,26-27; Ps 72,16). A-l blestema pe Dumnezeu sau pe rege era un lucru pedepsit cu moartea (cf. Ex 22,27-28; 1Rg 21,10), la fel ca și apelul la duhurile morților; probabil, acest lucru explică apropierea celor două oracole (Is 8,19-20a.21-22), care scot în evidență – atât unul, cât și celălalt – necredința.,
fie că se va îndrepta spre înălțimi,
22fie că va privi spre pământ, iată, strâmtorare, întuneric și beznă apăsătoare; dar întunericul va fi risipit, 23căci nu va mai fi beznă acolo unde era neliniște.
Eliberarea#8,23 Oracol minunat, care vestește nașterea copilului de viță regală, regele Mesia, purtătorul păcii, al bucuriei și al prosperității, în opoziție cu întunericul ocupării dușmane a Palestínei de Nord. Oracolul a fost pronunțat la puțin timp după ce Tíglat-Píleser al III-lea a ocupat, în 732 î.C., regiunile de nord ale Palestínei. Acest verset, în unele versiuni, face parte din capitolul 9.
După cum odinioară el a adus ocară peste țara lui Zabulón și țara lui Neftáli, tot așa, în cele din urmă, va aduce glorie pe drumul mării, dincolo de Iordán, Galiléea neamurilor#8,23 Regiuni care, după o perioadă de asuprire, vor fi acoperite de glorie, adică cele trei provincii din Israèl anexate imperiului asirian de Tíglat-Píleser al III-lea în 734-732 î.C.: Meghído (Galilèea), Galaùd (Transiordùnia) și Dor (coasta palestiniană).. #10,6 #7,14 #17,1 șu #7,20 #30,15 #7,1.4.8-9 #10,28-32 #30,28 #1,7; 36,1 #Rom 8,31 #Ier 20,7 #Ez 2,8 #7,4 #1Pt 3,14-15 #Ap 21,22 #Lc 2,34; Rom 9,32-33; 1Pt 2,7-8 #Mt 21,44; Lc 20,18 #Ps 27,14 #Evr 2,13 #Ps 132,13 #2Rg 1,3 #v. 16 #Mih 3,6 #Rom 2,9 #Mt 4,15-16
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași