Să considerați ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin diferite încercări, știind că încercarea credinței voastre produce răbdarea, iar răbdarea trebuie să ducă la desăvârșirea faptei ca să fiți desăvârșiți și integri, fără să vă lipsească ceva. Dacă îi lipsește cuiva dintre voi înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și fără mustrare, și i se va da, dar să o ceară cu credință, fără ezitare, fiindcă cel care ezită se aseamănă cu valul mării purtat de vânt și aruncat de ici-colo. Un astfel de om să nu-și închipuie că va primi ceva de la Domnul, pentru că este un om cu suflet împărțit, nestatornic în toate căile sale.
Fratele care este umilit să se mândrească de înălțarea lui, iar cel bogat de umilirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. Căci soarele s-a ridicat cu arșița lui și a uscat iarba, iar floarea ei a căzut, înfățișarea ei frumoasă a pierit. Tot așa și cel bogat se va sfârși în lucrările sale.
Fericit omul care îndură ispita pentru că, după ce va fi încercat, va primi coroana vieții pe care a promis-o Domnul celor care îl iubesc. Nimeni să nu spună când este ispitit: „De la Dumnezeu sunt ispitit”, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit la rău și nici nu ispitește pe nimeni. Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage și-l seduce; apoi pofta, odată încolțită, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată săvârșit, provoacă moartea.
Nu vă înșelați, frații mei iubiți! Orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare, nici umbră de transformare. El a voit să ne dea naștere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale.