Judecători 19
19
TRIBUL LUI BENIAMÍN#19,0 Un redactor post-exilic a introdus aici două tradiții: una este legată de sactuarul de la Míțpa, cealaltă, de cel de la Bètel. Acest fapt explică cele două relatări despre înfrângerea lui Beniamín și căderea Ghibèii (cf. Jud 20,30-32.36b-44) și inventarea celor două modalități pentru a asigura supraviețuirea tribului lui Beniamín (Jud 21,1-12.15-23).
Crima de la Ghibéea
1Pe vremea când nu era rege în Israél, un levít care locuia ca străin la marginea muntelui lui Efraím și-a luat o femeie ca și concubină din Betleémul lui Iúda. 2Concubina i-a fost infidelă#19,2 Faptul că soțul nu cere ca soția să fie bătută cu pietre, după lege (cf. Lev 10,10; Dt 22,22), nu are nicio importanță. Femeia a fugit probabil pentru a evita ceea ce era mai greu, însă soțul era îndrăgostit și a mers să o caute. și a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleémul lui Iúda, și a rămas acolo timp de patru luni. 3Bărbatul ei s-a ridicat și s-a dus la ea ca să-i vorbească la inimă și s-o aducă înapoi. Avea cu el un slujitor și o pereche de măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, iar când tatăl tinerei l-a văzut, s-a bucurat la vederea lui. 4Socrul său, tatăl acelei tinere, l-a ținut la el timp de trei zile. Au mâncat și au băut și au înnoptat acolo. 5A patra zi, s-au sculat dimineața și s-au ridicat ca să plece. Dar tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Întărește-ți inima cu o bucată de pâine și apoi veți pleca!”. 6Au șezut, au mâncat amândoi. Apoi tatăl tinerei i-a zis bărbatului: „Te rog, rămâi aici peste noapte și înveselește-ți inima!”. 7Bărbatul s-a ridicat să plece; dar socrul a insistat și el a rămas și a înnoptat acolo. 8În ziua a cincea, s-a sculat dimineața ca să plece. Tatăl tinerei i-a zis: „Întărește-ți, te rog, inima și rămâi până la căderea serii!#19,8 Lit.: „până la înclinarea zilei”.”. Și au mâncat amândoi. 9Bărbatul s-a ridicat să plece cu concubina și cu slujitorul lui; dar socrul lui, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua se lasă spre seară: rămâi peste noapte, căci ziua se sfârșește; înnoptează aici și înveselește-ți inima! Mâine vă veți scula ca să plecați la drum și vei merge la cortul tău”. 10Bărbatul n-a vrut să mai rămână peste noapte, ci s-a ridicat și a plecat. A ajuns până aproape de Iebús#19,10 Acest nume al Ierusalímului se găsește numai aici (v. 10-11 și în 1Cr 11,4 șu). Este luat de la numele locuitorilor din epoca cuceririi lui., adică Ierusalím, cu cei doi măgari înșeuați și cu concubina lui.
11Când s-au apropiat de Iebús, ziua era de mult trecută#19,11 Lit.: „ziua coborâse foarte mult”.. Slujitorul i-a zis stăpânului său: „Să ne îndreptăm către această cetate a iebuséilor și să înnoptăm în ea!”. 12Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israél. Să trecem spre Ghibéea#19,12 Se află la 6 km nord de Ierusalím; este cetatea lui Saul.!”. 13Apoi a mai zis slujitorului său: „Să ne apropiem de vreun loc și să înnoptăm la Ghibéea sau la Ráma#19,13 Se afla la câțiva km nord de Ghibèea.!”. 14Au trecut, au mers și au ajuns – când soarele apunea – lângă Ghibéea, care este a lui Beniamín. 15S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să înnopteze la Ghibéea. Au mers și s-au așezat în piața cetății, pentru că nu era nimeni care să-i primească în casă pentru a înnopta.
16Dar, iată, un bătrân se întorcea seara de la muncă, de pe câmp. El era din muntele lui Efraím și locuia ca străin la Ghibéea, iar oamenii din locul [acela] erau fii ai lui Beniamín. 17Și-a ridicat ochii și l-a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i-a zis: „Unde mergi și de unde vii?”. 18El i-a răspuns: „Venim din Betleémul lui Iúda și mergem până la marginea muntelui lui Efraím, de unde sunt. Am fost până la Betleémul lui Iúda; acum mă duc la casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui. 19Avem paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”. 20Bătrânul a zis: „Pace ție! Toate trebuințele tale le iau asupra mea, numai să nu înnoptezi în piață”. 21L-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. [Călătorii] și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut.
22Pe când se veseleau ei#19,22 Lit.: „când le erau inimile bune”., iată, niște oameni din cetate, fii ai lui Beliál#19,22 Nu este clară originea termenului „Beliàl”, care a devenit un apelativ al demonului. Expresia „fii ai lui Beliàl” indică întotdeauna oameni deosebit de perverși. În acest sens va fi folosit și de Paul ( 2Cor 6,15)., au înconjurat casa, au bătut la ușă și i-au zis bătrânului, stăpânului casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta ca să-l cunoaștem”!#19,22 Ambiguitatea invitației nu este decât aparentă. Ca și în Gen 19,5, verbul „a cunoaște” este folosit în sens sexual.. 23Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților mei, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; din moment ce omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți nelegiuirea#19,23 Termenul ebraic se referă la o vinovăție gravă împotriva legii divine, ținând cont de legătura pe care o are cu acceptarea cultelor canaaneene. La această vinovăție în ea însăși, aici se adaugă atentatul împotriva dreptului sacru la ospitalitate. aceasta! 24Iată fiica mea este fecioară și [omul acesta] are o concubină; le aduc afară pe ele: necinstiți-le și faceți-le ce va fi plăcut în ochii voștri! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o astfel de nelegiuire!”. 25Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat concubina și le-a adus-o afară. Ei au cunoscut-o și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața: și i-au dat drumul la revărsatul zorilor.
26Către ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei [și a rămas] acolo până [s-a făcut] ziuă#19,26 Lit.: „lumină”.. 27Dimineața, soțul ei s-a ridicat, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Dar, iată, femeia, concubina lui, era căzută la ușa casei cu mâinile pe prag. 28El i-a zis: „Ridică-te să mergem!”. Ea însă n-a răspuns#19,28 Lit.: „nu era cine să răspundă”.. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă#19,28 Lit.: „la locul său”.. 29Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a luat-o pe concubina lui și i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăți pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israél. 30Toți cei care au văzut lucrul acesta au zis: „Nu a fost și nu s-a văzut lucru ca acesta din ziua când au ieșit fiii lui Israél din țara Egiptului până în ziua aceasta. Reflectați la aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”. #Gen 18,5 #Ios 22,4 #Gen 19,1-11; Os 9,9; 10,9 #Gen 24,25 #Gen 18,4 #Gen 19,4 șu
Selectat acum:
Judecători 19: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Judecători 19
19
TRIBUL LUI BENIAMÍN#19,0 Un redactor post-exilic a introdus aici două tradiții: una este legată de sactuarul de la Míțpa, cealaltă, de cel de la Bètel. Acest fapt explică cele două relatări despre înfrângerea lui Beniamín și căderea Ghibèii (cf. Jud 20,30-32.36b-44) și inventarea celor două modalități pentru a asigura supraviețuirea tribului lui Beniamín (Jud 21,1-12.15-23).
Crima de la Ghibéea
1Pe vremea când nu era rege în Israél, un levít care locuia ca străin la marginea muntelui lui Efraím și-a luat o femeie ca și concubină din Betleémul lui Iúda. 2Concubina i-a fost infidelă#19,2 Faptul că soțul nu cere ca soția să fie bătută cu pietre, după lege (cf. Lev 10,10; Dt 22,22), nu are nicio importanță. Femeia a fugit probabil pentru a evita ceea ce era mai greu, însă soțul era îndrăgostit și a mers să o caute. și a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleémul lui Iúda, și a rămas acolo timp de patru luni. 3Bărbatul ei s-a ridicat și s-a dus la ea ca să-i vorbească la inimă și s-o aducă înapoi. Avea cu el un slujitor și o pereche de măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, iar când tatăl tinerei l-a văzut, s-a bucurat la vederea lui. 4Socrul său, tatăl acelei tinere, l-a ținut la el timp de trei zile. Au mâncat și au băut și au înnoptat acolo. 5A patra zi, s-au sculat dimineața și s-au ridicat ca să plece. Dar tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Întărește-ți inima cu o bucată de pâine și apoi veți pleca!”. 6Au șezut, au mâncat amândoi. Apoi tatăl tinerei i-a zis bărbatului: „Te rog, rămâi aici peste noapte și înveselește-ți inima!”. 7Bărbatul s-a ridicat să plece; dar socrul a insistat și el a rămas și a înnoptat acolo. 8În ziua a cincea, s-a sculat dimineața ca să plece. Tatăl tinerei i-a zis: „Întărește-ți, te rog, inima și rămâi până la căderea serii!#19,8 Lit.: „până la înclinarea zilei”.”. Și au mâncat amândoi. 9Bărbatul s-a ridicat să plece cu concubina și cu slujitorul lui; dar socrul lui, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua se lasă spre seară: rămâi peste noapte, căci ziua se sfârșește; înnoptează aici și înveselește-ți inima! Mâine vă veți scula ca să plecați la drum și vei merge la cortul tău”. 10Bărbatul n-a vrut să mai rămână peste noapte, ci s-a ridicat și a plecat. A ajuns până aproape de Iebús#19,10 Acest nume al Ierusalímului se găsește numai aici (v. 10-11 și în 1Cr 11,4 șu). Este luat de la numele locuitorilor din epoca cuceririi lui., adică Ierusalím, cu cei doi măgari înșeuați și cu concubina lui.
11Când s-au apropiat de Iebús, ziua era de mult trecută#19,11 Lit.: „ziua coborâse foarte mult”.. Slujitorul i-a zis stăpânului său: „Să ne îndreptăm către această cetate a iebuséilor și să înnoptăm în ea!”. 12Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israél. Să trecem spre Ghibéea#19,12 Se află la 6 km nord de Ierusalím; este cetatea lui Saul.!”. 13Apoi a mai zis slujitorului său: „Să ne apropiem de vreun loc și să înnoptăm la Ghibéea sau la Ráma#19,13 Se afla la câțiva km nord de Ghibèea.!”. 14Au trecut, au mers și au ajuns – când soarele apunea – lângă Ghibéea, care este a lui Beniamín. 15S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să înnopteze la Ghibéea. Au mers și s-au așezat în piața cetății, pentru că nu era nimeni care să-i primească în casă pentru a înnopta.
16Dar, iată, un bătrân se întorcea seara de la muncă, de pe câmp. El era din muntele lui Efraím și locuia ca străin la Ghibéea, iar oamenii din locul [acela] erau fii ai lui Beniamín. 17Și-a ridicat ochii și l-a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i-a zis: „Unde mergi și de unde vii?”. 18El i-a răspuns: „Venim din Betleémul lui Iúda și mergem până la marginea muntelui lui Efraím, de unde sunt. Am fost până la Betleémul lui Iúda; acum mă duc la casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui. 19Avem paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”. 20Bătrânul a zis: „Pace ție! Toate trebuințele tale le iau asupra mea, numai să nu înnoptezi în piață”. 21L-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. [Călătorii] și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut.
22Pe când se veseleau ei#19,22 Lit.: „când le erau inimile bune”., iată, niște oameni din cetate, fii ai lui Beliál#19,22 Nu este clară originea termenului „Beliàl”, care a devenit un apelativ al demonului. Expresia „fii ai lui Beliàl” indică întotdeauna oameni deosebit de perverși. În acest sens va fi folosit și de Paul ( 2Cor 6,15)., au înconjurat casa, au bătut la ușă și i-au zis bătrânului, stăpânului casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta ca să-l cunoaștem”!#19,22 Ambiguitatea invitației nu este decât aparentă. Ca și în Gen 19,5, verbul „a cunoaște” este folosit în sens sexual.. 23Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților mei, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; din moment ce omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți nelegiuirea#19,23 Termenul ebraic se referă la o vinovăție gravă împotriva legii divine, ținând cont de legătura pe care o are cu acceptarea cultelor canaaneene. La această vinovăție în ea însăși, aici se adaugă atentatul împotriva dreptului sacru la ospitalitate. aceasta! 24Iată fiica mea este fecioară și [omul acesta] are o concubină; le aduc afară pe ele: necinstiți-le și faceți-le ce va fi plăcut în ochii voștri! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o astfel de nelegiuire!”. 25Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat concubina și le-a adus-o afară. Ei au cunoscut-o și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața: și i-au dat drumul la revărsatul zorilor.
26Către ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei [și a rămas] acolo până [s-a făcut] ziuă#19,26 Lit.: „lumină”.. 27Dimineața, soțul ei s-a ridicat, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Dar, iată, femeia, concubina lui, era căzută la ușa casei cu mâinile pe prag. 28El i-a zis: „Ridică-te să mergem!”. Ea însă n-a răspuns#19,28 Lit.: „nu era cine să răspundă”.. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă#19,28 Lit.: „la locul său”.. 29Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a luat-o pe concubina lui și i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăți pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israél. 30Toți cei care au văzut lucrul acesta au zis: „Nu a fost și nu s-a văzut lucru ca acesta din ziua când au ieșit fiii lui Israél din țara Egiptului până în ziua aceasta. Reflectați la aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”. #Gen 18,5 #Ios 22,4 #Gen 19,1-11; Os 9,9; 10,9 #Gen 24,25 #Gen 18,4 #Gen 19,4 șu
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași