Judecători 3
3
1Acestea sunt popoarele pe care le-a lăsat Domnul ca să îl încerce prin ele pe Israél și pe toți cei care nu au cunoscut războaiele din Canaán, 2[aceasta] numai ca să cunoască generațiile fiilor lui Israél și să învețe războiul, cel puțin aceia care nu l-au cunoscut înainte: 3cele cinci căpetenii ale filisténilor#3,3 LXX are: „străini”., toți canaaneénii, sidoniénii#3,3 Este termenul care în epoca respectivă, chiar și la greci (cf. Homer), îi indică pe fenicieni. și hevéii care locuiau pe muntele Libánului, de la muntele Báal-Hermón#3,3 Este identificat cu Bàal-Gad, la poalele muntelui Hermòn. până la intrarea în Hamát#3,3 Reprezintă hotarul de nord al Israelului.. 4[Acestea] au fost pentru ca să îl încerce prin ele pe Israél și să știe dacă ascultă de poruncile Domnului pe care le-a poruncit părinților lor prin Moise. 5Fiii lui Israél au locuit printre canaaneéni, hetéi, amoréi, ferezéi, hevéi și iebuséi. 6Au luat fetele lor de soții și le-au dat pe fetele lor de soții fiilor lor; i-au slujit pe dumnezeii lor.
II. ISTORIA JUDECĂTORILOR#3,7 Termenul nu evocă numai o funcție judiciară. Este calificat „judecător” cel care este pus de Dumnezeu ca să salveze unul sau mai multe dintre triburi într-o situație de strâmtorare. Sunt numiți „judecători mari” cei a căror istorie este relatată cu mai multe sau mai puține detalii: Otnièl, Ehùd, Debòra (și Bàrac), Ghedeòn, Ièfte și Samsòn. Sunt numiți „judecători mici” aceia despre care se face doar o menționare: Șamgàr, Tolà, Iaír, Ibțàn, Elòn, Andòn. Cei mari sunt chemați de Dumnezeu pentru a elibera poporul de oprimare, sunt conducători carismatici și salvatori. Cei din a doua categorie au de îndeplinit o misiune, dar este greu de precizat care sunt atribuțiile lor. Anii preciși indicați pentru timpul în care ei au avut misiunea presupun un anumit izvor istoric, însă extensiunea autorității lor asupra întregului Israèl sau succesiunea cronologică sunt o construcție redacțională.
Otniél#3,7 Este vorba despre aceeași persoană care a cucerit cetatea Debír. Asupritorul este numit Cușàn-Rișatàim, care, în traducere, ar însemna „Locuitorul din Cuș cu o viclenie dublă”. Cuș se referă la Etiopia sau Nùbia. După textul ebraic, ar fi un rege din Naharaim, fapt care ar face episodul greu de susținut, întrucât ar fi parte din Mesopotamia de Sus; soluția mai probabilă este considerarea lui ca fiind un rege din Aram, întrucât grafia în ebraică este foarte apropiată. O tentativă a celor din Edòm de a se așeza în sudul Palestinei nu ar fi de mirare. Textul este o tradiție veche din sud care vrea să dea tribului lui Iùda un rol important în istoria judecătorilor.
7Fiii lui Israél au făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, l-au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și i-au slujit pe Baáli și pe Așére#3,7 Așèra, cunoscută în textele de la Ugarít sub numele de Athiràt, este soția zeului El. În Biblie, este adesea asociată cu Bàal și se referă atât la divinitatea canaaneană, cât și la statuia așezată lângă sanctuar ca simbol al fecundității (Dt 16,21).. 8Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israél și i-a dat#3,8 Lit.: „vândut”. în mâna lui Cușán-Rișatáim, regele din Arám Naharáim#3,8 Lit.: „Siria celor două Râuri”, sau Mesopotamia.. Fiii lui Israél l-au slujit pe Cușán-Rișatáim [timp de] opt ani.
9Fiii lui Israél au strigat către Domnul și Domnul le-a ridicat un eliberator care i-a eliberat: pe Otniél, fiul lui Chenáz, fratele cel mai mic al lui Cáleb. 10Duhul Domnului#3,10 Prezența Duhului lui Dumnezeu asupra lui Otnièl exprimă caracterul carismatic al aceluiași judecător: cf. Jud 6,34; 11,29; 13,25; 14,6.19. Această prezentare a judecătorului o prefigurează pe cea a primilor regi, Saul (1Sam 10,6.10) și Davíd ( 1Sam 16,13); cf. Is 11,2. a fost peste el și [Otniél] a fost judecător peste Israél. Domnul l-a dat în mâna lui pe Cușán-Rișatáim, regele din Arám, și mâna lui a fost puternică asupra lui Cușán-Rișatáim. 11Țara a avut liniște timp de patruzeci de ani. Apoi Otniél, fiul lui Chenáz, a murit.
Ehúd#3,12 Relatarea despre Ehùd presupune că locuitorii din Moab ar fi trecut dincolo de Arnon și ar fi ocupat stepele Moàbului, apoi ar fi traversat Iordànul. Reședința lor este la Ierihòn, în teritoriul lui Beniamín. Această expansiune trebuie pusă în legătură cu slăbirea tribului lui Rubèn la începutul perioadei judecătorilor.
12Fiii lui Israél au continuat să facă ceea ce este rău în ochii Domnului. Domnul l-a întărit pe Eglón, regele din Moáb, împotriva lui Israél, pentru că au făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. 13[Eglón] i-a adunat la el pe fiii lui Amón și pe cei ai lui Amaléc#3,13 În epoca judecătorilor, fiii lui Amalèc au fost dușmanul principal al triburilor lui Israèl (Jud 6,3.33; 7,12; 10,12). Instalate în sudul Iudeii, unele grupuri s-au deplasat spre nord, făcând adevărate razii împotriva celor care se așezaseră deja acolo.. Au mers și l-au bătut pe Israél și au pus stăpânire peste Ierihón#3,13 Lit.: „cetatea palmierilor”.. 14Fiii lui Israél l-au slujit pe Eglón, regele din Moáb, timp de optsprezece ani.
15Fiii lui Israél au strigat către Domnul și Domnul le-a ridicat un eliberator, pe Ehúd, fiul lui Ghéra, [din tribul lui] Beniamín, care era stângaci#3,15 Lit.: „legat la mâna dreaptă”.. Fiii lui Israél i-au trimis prin el#3,15 Lit.: „prin mâna lui”. un dar lui Eglón, regele din Moáb. 16Ehúd și-a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot și a ascuns-o sub haina sa, în partea dreaptă. 17A dus darul lui Eglón, regele din Moáb. Eglón era un om foarte gras. 18După ce a oferit darul, a dat drumul oamenilor#3,18 Lit.: „poporul”. care purtaseră darul. 19El s-a întors de la idolii care erau lângă Ghilgál#3,19 Acești idoli de piatră („Pᵊsîlîm”) erau cunoscuți de tradiția locală și slujeau ca semne geografice atât aici, cât și în v. 26. Nu se știe ce erau, însă nu poate fi vorba despre pietrele ridicate de Iòsue (cf. Ios 4,19-20). și a zis: „Am un cuvânt secret pentru tine, rege!”. El a zis: „Liniște!”. Toți cei care stăteau lângă el au ieșit de la el. 20Ehúd a intrat la el pe când stătea în camera răcoroasă pe care o avea numai pentru el. Ehúd i-a zis: „Am un cuvânt foarte important#3,20 Lit.: „cuvânt al lui Dumnezeu”. pentru tine”. Și el s-a ridicat de pe tron. 21Ehúd și-a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă și i-a înfipt-o în burtă. 22A intrat chiar și mânerul după lamă și grăsimea s-a închis peste lamă pentru că nu a putut scoate sabia din burtă. Apoi el a ieșit pe fereastră. 23Ehúd a ieșit în pridvor, a închis după el ușile camerei de sus și le-a încuiat#3,23 Sfârșitul din Jud 3,22-23 pune mari probleme de traducere. În primul rând, termenul „happaršᵊḏōnāʰ” apare numai aici în Biblie și semnificația lui este greu de stabilit. Mai întâi se spune că Ehùd a ieșit în pridvor și abia apoi că a închis ușile..
24După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui și s-au uitat. Iată, ușile camerei de sus erau încuiate. Ei au zis: „Fără îndoială, și-a acoperit picioarele#3,24 Este o expresie eufemistică pentru a indica satisfacerea unei nevoi naturale. în camera răcoroasă”. 25Au așteptat multă vreme#3,25 Lit.: „până la rușine”., dar nu era nimeni care să deschidă ușile camerei de sus. Au luat cheia și au descuiat și, iată, stăpânul lor era căzut mort la pământ.
26În timp ce ei întârziau, Ehúd a fugit, a trecut pe la idoli și a scăpat spre Seír#3,26 Probabil este mai degrabă o regiune decât o localitate. S-a propus identificarea ei cu Tor Umm-Sira.. 27Când a ajuns, a sunat din trâmbiță în muntele lui Efraím. Fiii lui Israél au coborât cu el din munte și el era în fruntea lor. 28El le-a zis: „Veniți după mine, căci Domnul i-a dat pe dușmanii voștri, pe cei din Moáb, în mâinile voastre!”. Ei au mers după el și au capturat vadurile Iordánului – cele care aparțineau lui Moáb – și nu au lăsat pe nimeni să treacă. 29În acel timp, l-au lovit pe Moáb, cam zece mii de oameni, toți robuști și toți puternici. Nu a scăpat nimeni. 30În ziua aceea, Moáb a fost umilit sub mâna lui Israél. Apoi țara a avut liniște timp de optzeci de ani.
Șamgár#3,31 Se pare că nu a fost israelit. Numele său este străin și pare să fie originar din Bet-Anàt (în Galilèea) care a rămas în continuare o localitate canaaneană (cf. Jud 1,33). Introducerea sa pe lista judecătorilor provine probabil dintr-o înțelegere greșită a textului din Jud 5,6.
31După el a fost Șamgár, fiul lui Anát. El i-a lovit pe filisténi, șase sute de oameni, cu un ghimpe [de mânat] boii. A fost și el un eliberator al lui Israél. #Ios 13,1-5 #Ios 13,3-5 #Ex 3,8.17 #2,13 #1,13; Ios 15,17 #3,30; 5,31; 8,28 #2Sam 23,11-12
Selectat acum:
Judecători 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Judecători 3
3
1Acestea sunt popoarele pe care le-a lăsat Domnul ca să îl încerce prin ele pe Israél și pe toți cei care nu au cunoscut războaiele din Canaán, 2[aceasta] numai ca să cunoască generațiile fiilor lui Israél și să învețe războiul, cel puțin aceia care nu l-au cunoscut înainte: 3cele cinci căpetenii ale filisténilor#3,3 LXX are: „străini”., toți canaaneénii, sidoniénii#3,3 Este termenul care în epoca respectivă, chiar și la greci (cf. Homer), îi indică pe fenicieni. și hevéii care locuiau pe muntele Libánului, de la muntele Báal-Hermón#3,3 Este identificat cu Bàal-Gad, la poalele muntelui Hermòn. până la intrarea în Hamát#3,3 Reprezintă hotarul de nord al Israelului.. 4[Acestea] au fost pentru ca să îl încerce prin ele pe Israél și să știe dacă ascultă de poruncile Domnului pe care le-a poruncit părinților lor prin Moise. 5Fiii lui Israél au locuit printre canaaneéni, hetéi, amoréi, ferezéi, hevéi și iebuséi. 6Au luat fetele lor de soții și le-au dat pe fetele lor de soții fiilor lor; i-au slujit pe dumnezeii lor.
II. ISTORIA JUDECĂTORILOR#3,7 Termenul nu evocă numai o funcție judiciară. Este calificat „judecător” cel care este pus de Dumnezeu ca să salveze unul sau mai multe dintre triburi într-o situație de strâmtorare. Sunt numiți „judecători mari” cei a căror istorie este relatată cu mai multe sau mai puține detalii: Otnièl, Ehùd, Debòra (și Bàrac), Ghedeòn, Ièfte și Samsòn. Sunt numiți „judecători mici” aceia despre care se face doar o menționare: Șamgàr, Tolà, Iaír, Ibțàn, Elòn, Andòn. Cei mari sunt chemați de Dumnezeu pentru a elibera poporul de oprimare, sunt conducători carismatici și salvatori. Cei din a doua categorie au de îndeplinit o misiune, dar este greu de precizat care sunt atribuțiile lor. Anii preciși indicați pentru timpul în care ei au avut misiunea presupun un anumit izvor istoric, însă extensiunea autorității lor asupra întregului Israèl sau succesiunea cronologică sunt o construcție redacțională.
Otniél#3,7 Este vorba despre aceeași persoană care a cucerit cetatea Debír. Asupritorul este numit Cușàn-Rișatàim, care, în traducere, ar însemna „Locuitorul din Cuș cu o viclenie dublă”. Cuș se referă la Etiopia sau Nùbia. După textul ebraic, ar fi un rege din Naharaim, fapt care ar face episodul greu de susținut, întrucât ar fi parte din Mesopotamia de Sus; soluția mai probabilă este considerarea lui ca fiind un rege din Aram, întrucât grafia în ebraică este foarte apropiată. O tentativă a celor din Edòm de a se așeza în sudul Palestinei nu ar fi de mirare. Textul este o tradiție veche din sud care vrea să dea tribului lui Iùda un rol important în istoria judecătorilor.
7Fiii lui Israél au făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, l-au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și i-au slujit pe Baáli și pe Așére#3,7 Așèra, cunoscută în textele de la Ugarít sub numele de Athiràt, este soția zeului El. În Biblie, este adesea asociată cu Bàal și se referă atât la divinitatea canaaneană, cât și la statuia așezată lângă sanctuar ca simbol al fecundității (Dt 16,21).. 8Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israél și i-a dat#3,8 Lit.: „vândut”. în mâna lui Cușán-Rișatáim, regele din Arám Naharáim#3,8 Lit.: „Siria celor două Râuri”, sau Mesopotamia.. Fiii lui Israél l-au slujit pe Cușán-Rișatáim [timp de] opt ani.
9Fiii lui Israél au strigat către Domnul și Domnul le-a ridicat un eliberator care i-a eliberat: pe Otniél, fiul lui Chenáz, fratele cel mai mic al lui Cáleb. 10Duhul Domnului#3,10 Prezența Duhului lui Dumnezeu asupra lui Otnièl exprimă caracterul carismatic al aceluiași judecător: cf. Jud 6,34; 11,29; 13,25; 14,6.19. Această prezentare a judecătorului o prefigurează pe cea a primilor regi, Saul (1Sam 10,6.10) și Davíd ( 1Sam 16,13); cf. Is 11,2. a fost peste el și [Otniél] a fost judecător peste Israél. Domnul l-a dat în mâna lui pe Cușán-Rișatáim, regele din Arám, și mâna lui a fost puternică asupra lui Cușán-Rișatáim. 11Țara a avut liniște timp de patruzeci de ani. Apoi Otniél, fiul lui Chenáz, a murit.
Ehúd#3,12 Relatarea despre Ehùd presupune că locuitorii din Moab ar fi trecut dincolo de Arnon și ar fi ocupat stepele Moàbului, apoi ar fi traversat Iordànul. Reședința lor este la Ierihòn, în teritoriul lui Beniamín. Această expansiune trebuie pusă în legătură cu slăbirea tribului lui Rubèn la începutul perioadei judecătorilor.
12Fiii lui Israél au continuat să facă ceea ce este rău în ochii Domnului. Domnul l-a întărit pe Eglón, regele din Moáb, împotriva lui Israél, pentru că au făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. 13[Eglón] i-a adunat la el pe fiii lui Amón și pe cei ai lui Amaléc#3,13 În epoca judecătorilor, fiii lui Amalèc au fost dușmanul principal al triburilor lui Israèl (Jud 6,3.33; 7,12; 10,12). Instalate în sudul Iudeii, unele grupuri s-au deplasat spre nord, făcând adevărate razii împotriva celor care se așezaseră deja acolo.. Au mers și l-au bătut pe Israél și au pus stăpânire peste Ierihón#3,13 Lit.: „cetatea palmierilor”.. 14Fiii lui Israél l-au slujit pe Eglón, regele din Moáb, timp de optsprezece ani.
15Fiii lui Israél au strigat către Domnul și Domnul le-a ridicat un eliberator, pe Ehúd, fiul lui Ghéra, [din tribul lui] Beniamín, care era stângaci#3,15 Lit.: „legat la mâna dreaptă”.. Fiii lui Israél i-au trimis prin el#3,15 Lit.: „prin mâna lui”. un dar lui Eglón, regele din Moáb. 16Ehúd și-a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot și a ascuns-o sub haina sa, în partea dreaptă. 17A dus darul lui Eglón, regele din Moáb. Eglón era un om foarte gras. 18După ce a oferit darul, a dat drumul oamenilor#3,18 Lit.: „poporul”. care purtaseră darul. 19El s-a întors de la idolii care erau lângă Ghilgál#3,19 Acești idoli de piatră („Pᵊsîlîm”) erau cunoscuți de tradiția locală și slujeau ca semne geografice atât aici, cât și în v. 26. Nu se știe ce erau, însă nu poate fi vorba despre pietrele ridicate de Iòsue (cf. Ios 4,19-20). și a zis: „Am un cuvânt secret pentru tine, rege!”. El a zis: „Liniște!”. Toți cei care stăteau lângă el au ieșit de la el. 20Ehúd a intrat la el pe când stătea în camera răcoroasă pe care o avea numai pentru el. Ehúd i-a zis: „Am un cuvânt foarte important#3,20 Lit.: „cuvânt al lui Dumnezeu”. pentru tine”. Și el s-a ridicat de pe tron. 21Ehúd și-a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă și i-a înfipt-o în burtă. 22A intrat chiar și mânerul după lamă și grăsimea s-a închis peste lamă pentru că nu a putut scoate sabia din burtă. Apoi el a ieșit pe fereastră. 23Ehúd a ieșit în pridvor, a închis după el ușile camerei de sus și le-a încuiat#3,23 Sfârșitul din Jud 3,22-23 pune mari probleme de traducere. În primul rând, termenul „happaršᵊḏōnāʰ” apare numai aici în Biblie și semnificația lui este greu de stabilit. Mai întâi se spune că Ehùd a ieșit în pridvor și abia apoi că a închis ușile..
24După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui și s-au uitat. Iată, ușile camerei de sus erau încuiate. Ei au zis: „Fără îndoială, și-a acoperit picioarele#3,24 Este o expresie eufemistică pentru a indica satisfacerea unei nevoi naturale. în camera răcoroasă”. 25Au așteptat multă vreme#3,25 Lit.: „până la rușine”., dar nu era nimeni care să deschidă ușile camerei de sus. Au luat cheia și au descuiat și, iată, stăpânul lor era căzut mort la pământ.
26În timp ce ei întârziau, Ehúd a fugit, a trecut pe la idoli și a scăpat spre Seír#3,26 Probabil este mai degrabă o regiune decât o localitate. S-a propus identificarea ei cu Tor Umm-Sira.. 27Când a ajuns, a sunat din trâmbiță în muntele lui Efraím. Fiii lui Israél au coborât cu el din munte și el era în fruntea lor. 28El le-a zis: „Veniți după mine, căci Domnul i-a dat pe dușmanii voștri, pe cei din Moáb, în mâinile voastre!”. Ei au mers după el și au capturat vadurile Iordánului – cele care aparțineau lui Moáb – și nu au lăsat pe nimeni să treacă. 29În acel timp, l-au lovit pe Moáb, cam zece mii de oameni, toți robuști și toți puternici. Nu a scăpat nimeni. 30În ziua aceea, Moáb a fost umilit sub mâna lui Israél. Apoi țara a avut liniște timp de optzeci de ani.
Șamgár#3,31 Se pare că nu a fost israelit. Numele său este străin și pare să fie originar din Bet-Anàt (în Galilèea) care a rămas în continuare o localitate canaaneană (cf. Jud 1,33). Introducerea sa pe lista judecătorilor provine probabil dintr-o înțelegere greșită a textului din Jud 5,6.
31După el a fost Șamgár, fiul lui Anát. El i-a lovit pe filisténi, șase sute de oameni, cu un ghimpe [de mânat] boii. A fost și el un eliberator al lui Israél. #Ios 13,1-5 #Ios 13,3-5 #Ex 3,8.17 #2,13 #1,13; Ios 15,17 #3,30; 5,31; 8,28 #2Sam 23,11-12
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași