Ieremia 14
14
Seceta cea mare#14,0 Evenimentele se petrec sub Ioiachím. Dialogul profetului cu Domnul se inspiră, în structura lui, dintr-o liturgie de lamentație (cf. Il 1–2; Ps 74; 79): descrierea flagelului (Ier 14,2-6), lamentația poporului (v. 7-9), răspunsul Domnului (v. 10-12), apărarea lui Ieremía (v. 13-16), o nouă descriere a flagelului (v. 17-18), din nou poporul se plânge (v. 19-22), răspunsul Domnului (Ier 15,1-4). Însă mărturisirii colective și intervenției lui Ieremía, Domnul îi opune un răspuns negativ și adaugă la amenințarea foametei pe cea a invaziei.
1Cuvântul Domnului spus lui Ieremía
cu privire la secetă:
2Iúda jelește, porțile#14,2 Se referă la porțile cetății, expresie obișnuită pentru a indica înseși cetățile și pe locuitorii lor. ei sunt slăbite,
s-au înnegrit la pământ,
iar strigătul Ierusalímului se înalță.
3Nobilii îi trimit pe cei neînsemnați la apă;
ei merg la cisternă, dar nu găsesc apă,
se întorc cu vasele goale,
se rușinează, se umilesc și-și acoperă capul.
4Pentru că pământul s-a crăpat,
deoarece nu a fost ploaie în țară,
agricultorii se rușinează și-și acoperă capul#14,4 Semn de durere și de doliu (cf. 2Sam 15,30) ce exprimă în exterior sentimente de rușine și de confuzie..
5Chiar și cerboaica naște pe câmp
și apoi părăsește [puiul],
pentru că nu este iarbă.
6Asinii sălbatici stau pe colinele golașe
și pufăie aerul ca șacalii,
li se sfârșesc ochii,
pentru că nu mai este iarbă.
7Deși păcatele noastre
dau mărturie împotriva noastră,
Doamne, fă, de dragul numelui tău#14,7 Numele Domnului, adică ființa și gloria lui, era considerat și de străini legat de destinul Israèlului prin alegere, promisiuni și alianță. Profetul îl invocă pe Dumnezeu să se comporte față de Israèl pe baza acestor realități, nu pe aceea a vinovățiilor sale.,
pentru că sunt multe
rătăcirile noastre:
am păcătuit împotriva ta!
8Tu, speranța lui Israél, mântuitorul lui
în timp de strâmtorare,
de ce să fii ca un străin în țară,
ca un călător care se întinde
să popOsèască#14,8 Domnul nu poate fi pentru Israèl ca un călător rătăcitor pe care nu-l interesează persoanele și locurile prin care trece și unde se oprește doar pentru a se odihni.?
9De ce să fii ca un om încremenit,
ca un viteaz care nu poate să salveze?
Tu ești în mijlocul nostru, Doamne,
și numele tău este chemat
asupra noastră: nu ne lăsa!
10Așa spune Domnul acestui popor: „Pentru că le-a plăcut să umble fără rost, nu și-au odihnit picioarele, Domnului nu i-a plăcut: își va aminti de nelegiuirile lor și va pedepsi păcatul lor”.
11Domnul mi-a zis: „Nu te mai ruga pentru acest popor ca să-i fie bine! 12Când vor posti, nu va fi cine să le asculte strigătul, iar când vor aduce ardere de tot sau ofrandă, nu va fi cui să-i placă. Pentru că prin sabie, prin foamete și prin ciumă îi voi termina”.
13Dar eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, profeții le spun: «Nu vă temeți! Sabie și foamete nu vor fi la voi, pentru că vă voi da pace adevărată în locul acesta»”.
14Dar Domnul mi-a zis: „Profeții profețesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nu le-am poruncit și nu le-am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, descântece deșarte și înșelătoria inimii lor. 15De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în numele meu și pe care nu eu i-am trimis și care zic că nu va fi sabie și foamete în țara aceasta: «De sabie și de foame vor fi terminați profeții aceia». 16Iar poporul căruia aceștia profețesc va fi aruncat pe străzile Ierusalímului de foame și de sabie: nu va fi cine să-i îngroape pe ei, pe soțiile lor, pe fiii și pe fiicele lor. Eu voi revărsa asupra lor răutatea lor.
17Iar tu spune-le acest cuvânt:
«Să verse lacrimi ochii mei
noapte și zi, fără să se oprească,
deoarece cu o mare nenorocire
a fost zdrobită fecioara,
fiica poporului meu, cu o rană mare
a fost lovită#14,17 Rugăciunea de mijlocire a profetului (Ier 14,19-22) este precedată aici de o evocare a nenorocirilor care s-au abătut asupra poporului (v. 17-18). Această evocare este prezentată ca un oracol ce vine de la Domnul, ceea ce ar putea să însemne că însuși Domnul suferă văzând poporul său suferind (cf. Ier 9,16; 12,7; 13,17).!
18Dacă ies în câmpie, iată,
străpunși de sabie!
Dacă merg în cetate, iată,
întinși de foame!
Căci profetul
și preotul cutreieră țara, și ei nu știu.
19Oare l-ai respins pe Iúda
și sufletul tău s-a dezgustat de Sión?
De ce ne-ai lovit
și nu este pentru noi vindecare?
Am așteptat pace, și nu este niciun bine;
un timp de vindecare, și, iată, teroare!
20Recunoaștem, Doamne,
nelegiuirea noastră
și păcatul părinților noștri,
căci am păcătuit împotriva ta.
21Nu [ne] disprețui de dragul numelui tău,
nu nesocoti tronul gloriei#14,21 Este vorba de Ierusalím și de templu, locurile privilegiate ale prezenței Domnului, care au fost disprețuite prin viața păcătoasă a poporului. tale!
Adu-ți aminte, nu rupe alianța ta cu noi!
22Sunt oare mulți
între deșertăciunile neamurilor
care să dea ploaie
sau să facă cerurile să plouă?
Oare nu ești tu, Doamne,
Dumnezeul nostru?
Noi sperăm în tine, căci
tu ești cel care face toate acestea»”. #1,2 #12,4; Lam 1,4 #3,3 #Il 1,11 #5,25; Ps 107,34 #14,21; Dan 3,34 #14,20; 3,25; 8,14 #17,13 #Ex 29,45; In 1,26 #Dt 28,10; Is 43,7 #2,31 #11,14 #6,20; Os 9,4 #5,12; Gen 3,4 #13,25 #23,21.32; 27,15; Mt 7,22 #8,2 #6,9; Ps 7,17 #4,19; Is 22,4; Lc 19,41 #30,12 #Ez 7,15 #Lam 5,22 #12,8 #15,18 #8,15; 14,13 #Dan 9,4-19 #14,7; Ez 36,22; Ps 25,11 #17,12
Selectat acum:
Ieremia 14: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Ieremia 14
14
Seceta cea mare#14,0 Evenimentele se petrec sub Ioiachím. Dialogul profetului cu Domnul se inspiră, în structura lui, dintr-o liturgie de lamentație (cf. Il 1–2; Ps 74; 79): descrierea flagelului (Ier 14,2-6), lamentația poporului (v. 7-9), răspunsul Domnului (v. 10-12), apărarea lui Ieremía (v. 13-16), o nouă descriere a flagelului (v. 17-18), din nou poporul se plânge (v. 19-22), răspunsul Domnului (Ier 15,1-4). Însă mărturisirii colective și intervenției lui Ieremía, Domnul îi opune un răspuns negativ și adaugă la amenințarea foametei pe cea a invaziei.
1Cuvântul Domnului spus lui Ieremía
cu privire la secetă:
2Iúda jelește, porțile#14,2 Se referă la porțile cetății, expresie obișnuită pentru a indica înseși cetățile și pe locuitorii lor. ei sunt slăbite,
s-au înnegrit la pământ,
iar strigătul Ierusalímului se înalță.
3Nobilii îi trimit pe cei neînsemnați la apă;
ei merg la cisternă, dar nu găsesc apă,
se întorc cu vasele goale,
se rușinează, se umilesc și-și acoperă capul.
4Pentru că pământul s-a crăpat,
deoarece nu a fost ploaie în țară,
agricultorii se rușinează și-și acoperă capul#14,4 Semn de durere și de doliu (cf. 2Sam 15,30) ce exprimă în exterior sentimente de rușine și de confuzie..
5Chiar și cerboaica naște pe câmp
și apoi părăsește [puiul],
pentru că nu este iarbă.
6Asinii sălbatici stau pe colinele golașe
și pufăie aerul ca șacalii,
li se sfârșesc ochii,
pentru că nu mai este iarbă.
7Deși păcatele noastre
dau mărturie împotriva noastră,
Doamne, fă, de dragul numelui tău#14,7 Numele Domnului, adică ființa și gloria lui, era considerat și de străini legat de destinul Israèlului prin alegere, promisiuni și alianță. Profetul îl invocă pe Dumnezeu să se comporte față de Israèl pe baza acestor realități, nu pe aceea a vinovățiilor sale.,
pentru că sunt multe
rătăcirile noastre:
am păcătuit împotriva ta!
8Tu, speranța lui Israél, mântuitorul lui
în timp de strâmtorare,
de ce să fii ca un străin în țară,
ca un călător care se întinde
să popOsèască#14,8 Domnul nu poate fi pentru Israèl ca un călător rătăcitor pe care nu-l interesează persoanele și locurile prin care trece și unde se oprește doar pentru a se odihni.?
9De ce să fii ca un om încremenit,
ca un viteaz care nu poate să salveze?
Tu ești în mijlocul nostru, Doamne,
și numele tău este chemat
asupra noastră: nu ne lăsa!
10Așa spune Domnul acestui popor: „Pentru că le-a plăcut să umble fără rost, nu și-au odihnit picioarele, Domnului nu i-a plăcut: își va aminti de nelegiuirile lor și va pedepsi păcatul lor”.
11Domnul mi-a zis: „Nu te mai ruga pentru acest popor ca să-i fie bine! 12Când vor posti, nu va fi cine să le asculte strigătul, iar când vor aduce ardere de tot sau ofrandă, nu va fi cui să-i placă. Pentru că prin sabie, prin foamete și prin ciumă îi voi termina”.
13Dar eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, profeții le spun: «Nu vă temeți! Sabie și foamete nu vor fi la voi, pentru că vă voi da pace adevărată în locul acesta»”.
14Dar Domnul mi-a zis: „Profeții profețesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nu le-am poruncit și nu le-am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, descântece deșarte și înșelătoria inimii lor. 15De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în numele meu și pe care nu eu i-am trimis și care zic că nu va fi sabie și foamete în țara aceasta: «De sabie și de foame vor fi terminați profeții aceia». 16Iar poporul căruia aceștia profețesc va fi aruncat pe străzile Ierusalímului de foame și de sabie: nu va fi cine să-i îngroape pe ei, pe soțiile lor, pe fiii și pe fiicele lor. Eu voi revărsa asupra lor răutatea lor.
17Iar tu spune-le acest cuvânt:
«Să verse lacrimi ochii mei
noapte și zi, fără să se oprească,
deoarece cu o mare nenorocire
a fost zdrobită fecioara,
fiica poporului meu, cu o rană mare
a fost lovită#14,17 Rugăciunea de mijlocire a profetului (Ier 14,19-22) este precedată aici de o evocare a nenorocirilor care s-au abătut asupra poporului (v. 17-18). Această evocare este prezentată ca un oracol ce vine de la Domnul, ceea ce ar putea să însemne că însuși Domnul suferă văzând poporul său suferind (cf. Ier 9,16; 12,7; 13,17).!
18Dacă ies în câmpie, iată,
străpunși de sabie!
Dacă merg în cetate, iată,
întinși de foame!
Căci profetul
și preotul cutreieră țara, și ei nu știu.
19Oare l-ai respins pe Iúda
și sufletul tău s-a dezgustat de Sión?
De ce ne-ai lovit
și nu este pentru noi vindecare?
Am așteptat pace, și nu este niciun bine;
un timp de vindecare, și, iată, teroare!
20Recunoaștem, Doamne,
nelegiuirea noastră
și păcatul părinților noștri,
căci am păcătuit împotriva ta.
21Nu [ne] disprețui de dragul numelui tău,
nu nesocoti tronul gloriei#14,21 Este vorba de Ierusalím și de templu, locurile privilegiate ale prezenței Domnului, care au fost disprețuite prin viața păcătoasă a poporului. tale!
Adu-ți aminte, nu rupe alianța ta cu noi!
22Sunt oare mulți
între deșertăciunile neamurilor
care să dea ploaie
sau să facă cerurile să plouă?
Oare nu ești tu, Doamne,
Dumnezeul nostru?
Noi sperăm în tine, căci
tu ești cel care face toate acestea»”. #1,2 #12,4; Lam 1,4 #3,3 #Il 1,11 #5,25; Ps 107,34 #14,21; Dan 3,34 #14,20; 3,25; 8,14 #17,13 #Ex 29,45; In 1,26 #Dt 28,10; Is 43,7 #2,31 #11,14 #6,20; Os 9,4 #5,12; Gen 3,4 #13,25 #23,21.32; 27,15; Mt 7,22 #8,2 #6,9; Ps 7,17 #4,19; Is 22,4; Lc 19,41 #30,12 #Ez 7,15 #Lam 5,22 #12,8 #15,18 #8,15; 14,13 #Dan 9,4-19 #14,7; Ez 36,22; Ps 25,11 #17,12
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași