Ioan 1
1
I. PROLOG
1La început era Cuvântul
și Cuvântul era la#1,1 În greacă, prepoziția „pros” indică direcția unei mișcări. De aceea, mulți exegeți propun: „și Cuvântul era (orientat, îndreptat în mod dinamic) spre Dumnezeu” (TOB, NAB). Alții înțeleg prepoziția în sensul de „a fi în comuniune cu” (BJ, RSV, TEV). Biblia lui Șerban Cantacuzinò de la 1688 traduce: „Și Cuvântul era către Dumnezeu”. Dumnezeu
și Cuvântul era Dumnezeu#1,1 Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: „Dumnezeu era Cuvântul”. Deoarece „Dumnezeu” este fără articol, după gramatica limbii grecești este nume predicativ, iar „Cuvântul”, cu articol, este subiect. Prin această afirmație nu se intenționează identificarea „Cuvântului” cu „Dumnezeu”, ci se indică natura divină a „Cuvântului”..
2Acesta era la început la Dumnezeu.
3Toate au luat ființă prin el#1,3 Sau „au fost făcute”.
și fără el nu a luat ființă nimic
din ceea ce există#1,3 După manuscrisele cele mai vechi și mărturiile primilor Sfinți Părinți, v. 3 și 4 ar fi: „3 Toate prin el au luat ființă și fără el nu a luat ființă nimic. Ceea ce a luat ființă 4 în el era viața”. Această împărțire este acceptată de multe traduceri moderne (BJ, NAB). Este preferată și de UBS. Întrucât această variantă prezintă dificultăți de interpretare teologică, cu NVg, RSV, TOB, TEV etc., menținem varianta tradițională..
4În el era viața
și viața era lumina oamenilor,
5iar lumina în întuneric luminează,
dar întunericul nu a cuprins-o#1,5 Majoritatea exegeților aleg sensul adversativ al verbului „katalambàno” = „a cuprinde, a lua în stăpânire” – atât din motiv semantic, cât și teologic..
6A fost un om, trimis de Dumnezeu,
al cărui nume era Ioan.
7Acesta a venit spre mărturie,
ca să dea mărturie despre lumină,
pentru ca toți să creadă prin el.
8Nu era el lumina,
ci [a venit] să dea mărturie
despre lumină.
9[Cuvântul] era lumina adevărată#1,9 Lit.: „Era adevărata lumină”. Deoarece propoziția nu are un subiect și pentru a evita confuzia, introducem „Cuvântul”, așa cum fac: BJ, RSV, NAB, TOB. Alții, pentru a evita ambiguitatea, traduc: „Lumina cea adevărată, care luminează pe orice om, venea în lume”.
care, venind în lume,
luminează pe orice om.
10Era în lume
și lumea a luat ființă prin el,
dar lumea nu l-a cunoscut.
11A venit la ai săi#1,11 Lit.: „la cele proprii”. În limbaj biblic, expresia se poate referi sau la poporul lui Israèl, care este proprietatea lui Dumnezeu, sau la Țara Promisă, pământul pe care Dumnezeu îl dă poporului său.,
dar ai săi nu l-au primit.
12Însă celor care l-au primit,
celor care cred în numele lui,
le-a dat puterea de a deveni copii#1,12 Termenul grec folosit aici pentru a-i desemna pe cei care cred – „teknon” – este diferit de cel folosit în Evanghelia după sfântul Ioan pentru a indica filiațiunea transcendentă și proprie numai lui Isus („hyiòs”).
ai lui Dumnezeu,
13care nu din sânge,
nici din voința trupului,
nici din voința bărbatului#1,13 Cele trei elemente enumerate de Ioan nu au un sens depreciativ, ci se referă doar la modul natural de a fi al omului. A deveni „copil al lui Dumnezeu” este numai darul lui Dumnezeu, întrucât niciunul dintre elementele care intervin în procrearea umană nu are, în acest sens, nici cel mai mic rol: nici sângele – femeia; nici voința trupului – sexualitatea; nici voința bărbatului – decizia de a avea un fiu.,
ci din Dumnezeu s-au născut.
14Și Cuvântul s-a făcut trup
și a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria lui,
glorie ca a unicului născut din Tatăl,
plin de har și de adevăr.
15Ioan a dat mărturie#1,15 Lit.: „dă mărturie”. despre el
și a strigat, zicând:
„Acesta era cel despre care v-am spus:
Cel care vine după mine
a fost înaintea mea
pentru că era mai înainte de mine”.
16Căci noi toți am primit
din plinătatea lui
har după#1,16 Prepoziția greacă „anti” poate însemna: 1) corespondență: har pentru har, adică harul creștinilor ar corespunde harului lui Cristos; 2) acumulare: har peste har; 3) substituire: har în locul harului, idee susținută de Sfinții Părinți care interpretează substituirea Legii lui Moise cu evanghelia lui Cristos. har.
17Pentru că Legea a fost dată prin Moise,
harul și adevărul
au fost prin Isus Cristos.
18Nimeni nu l-a văzut vreodată
pe Dumnezeu;
Fiul unic al lui Dumnezeu#1,18 Multe manuscrise prezintă varianta: „Dumnezeu unicul născut”, dar poate fi considerată prea elaborată din punct de vedere teologic.,
cel care este spre pieptul Tatălui#1,18 Expresie care indică intimitatea de iubire dintre Tatăl și Fiul într-un context de revelare: Fiul îl revelează pe Tatăl în intimitatea divină, absolut inaccesibilă oamenilor.,
el l-a revelat.
II. CARTEA SEMNELOR ÎNCEPUTUL REVELĂRII LUI ISUS
Mărturia lui Ioan Botezătorul
(Mt 3,1-12; Mc 1,2-8; Lc 3,15-17)
19Aceasta este mărturia dată de Ioan când iudeii au trimis de la Ierusalím unii preoți și leviți ca să-l întrebe: „Cine ești tu?”. 20Iar el a mărturisit, și nu a negat. A mărturisit: „Nu sunt eu Cristos!”. 21L‑au întrebat: „Atunci cine? Ești tu Ilíe?”. El a răspuns: „Nu sunt!”. „Ești tu Profetul?”. A răspuns: „Nu!”. 22Așadar, i-au zis: „Cine ești? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuți?”. 23El a zis:
„Eu sunt glasul celui
care strigă în pustiu:
«Îndreptați calea Domnului»,
după cum a spus Isaía profetul!”.
24Iar cei trimiși erau dintre farisei. 25L-au întrebat și i-au zis: „Așadar, de ce botezi dacă tu nu ești nici Cristos, nici Ilíe, nici Profetul?”. 26Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoașteți, 27care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei”. 28Acestea s‑au petrecut în Betánia#1,28 Unele manuscrise au: „Betabàra”., dincolo de Iordán, unde boteza Ioan.
Mielul lui Dumnezeu
29A doua zi, [Ioan] l-a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu#1,29 Simbolul mielului, pentru a indica rolul unei persoane, este destul de rar în Vechiul Testament. Israèl este comparat cu un miel pe care Dumnezeu îl duce la pășune și-l ocrotește, iar Slujitorul lui Yhwh este asemănat cu mielul dus la înjunghiere. Dar nicio persoană nu este numită „miel al lui Dumnezeu”. În formula lui Ioan, care pare a fi cunoscută de primii creștini, mielul pune în legătură cu Dumnezeu, retrimițând la contextul cultic, unde jertfirea mielului este prescrisă pentru ritul purificării și ispășirii (Lev 14,1-32), pentru ofranda dedicării altarului (Num 7,10-89) și pentru jertfa zilnică (Ex 29,38-42; Lev 6,2-6; Num 28,3-8; Ex 46,13-15)., care ridică păcatul lumii! 30Acesta este cel despre care am spus: «După mine vine un bărbat care a fost înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine». 31Eu nu-l cunoșteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israél”#1,31 În Evanghelia după sfântul Ioan, „Israèl” este echivalent cu poporul lui Dumnezeu și are o conotație bună în contrast cu „iudeii”, conducătorii oficiali ai iudaismului, care se opuneau lui Isus și discipolilor lui..
32Ioan a dat mărturie, spunând: „Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer și a rămas deasupra lui. 33Eu nu-l cunoșteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând și rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt». 34Eu am văzut și am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”.
Primii discipoli
35În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. 36Și, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!”. 37Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus. 38Isus, întorcându-se și văzându-i că îl urmează, le‑a zis: „Ce căutați?”. Ei i-au spus: „Rabbí – ceea ce, tradus, înseamnă «Învățătorule!» – unde locuiești?”. 39El le-a zis: „Veniți și vedeți!”. Așadar, au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40Unul dintre cei doi care îl auziseră pe Ioan și-l urmaseră [pe Isus] era Andrei, fratele lui Símon Petru. 41Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Símon, și i-a spus: „L-am găsit pe Mesia! – care, tradus, înseamnă «Cristos»” – 42și l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i‑a zis: „Tu ești Símon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chéfa» – care înseamnă «Petru»”.
Chemarea lui Fílip și a lui Natanaél
43A doua zi, voia să plece#1,43 Lit.: „să iasă”. în Galiléea și l-a găsit pe Fílip. Isus i‑a zis: „Urmează-mă!”. 44Fílip era din Betsáida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru.
45Fílip l-a întâlnit pe Natanaél#1,45 În ebraică, „nātanʾēl” înseamnă: „Dumnezeu a dat”. Numele lui mai este menționat în In 21,2 împreună cu alți apostoli. În listele celorlalți evangheliști, nu figurează printre apostoli. Identificarea lui cu Bartolomèu se datorează faptului că, în listele sinoptice, numele Bartolomèu urmează direct celui al lui Fílip (Mt 10,3; Mc 3,18; Lc 6,14). Tradiția liturgică orientală îl identifică cu Símon Canaaneànul sau Zelotul. și i-a zis: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, și Profeții, pe Isus, fiul lui Iosíf din Nazarét”. 46Dar Natanaél i-a zis: „Poate fi ceva bun din Nazarét?”. Fílip i-a zis: „Vino și vezi!”. 47Isus l-a văzut pe Natanaél venind la el și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelít în care nu este viclenie!”#1,47 Spre deosebire de Iacòb, care a furat binecuvântarea părintească prin viclenie, Natanaèl este reprezentantul acelui grup de credincioși israeliți care aderă la Isus, obținând astfel binecuvântarea părinților.. 48Natanaél i-a zis: „De unde mă cunoști?”. Isus i-a răspuns și i‑a zis: „Înainte de a te fi chemat Fílip, te-am văzut stând sub smochin”#1,48 „A sta sub smochin”, ca și „a sta sub vița de vie”, este o imagine biblică frecventă pentru a indica viața liniștită, obișnuită, în casa proprie (1Rg 4,25; Mih 4,4; Zah 3,10). Deci Isus îl cunoștea pe Natanaèl înainte ca acesta să fi venit la el. Textele din Qumràn îl prezintă pe Mesia, fiul înțelept al lui Davíd, ca unul care are capacitatea de a cunoaște secretele oamenilor și ale tuturor viețuitoarelor..
49Natanaél i-a răspuns: „Rabbí, tu ești Fiul lui Dumnezeu, tu ești regele lui Israél”. 50Isus a răspuns și i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. 51Și i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând deasupra Fiului Omului”. #Gal 1,1-5 #In 8,24 #1In 1,1-2 #In 10,30 #1Cor 8,6 #Col 1,15-20 #Evr 1,1-3 #15,3 #3,35 #3,11 #8,12 #1In 2,8 #1,19-34 #3,19; 8,12; 12,46 #3,11; 10,35 #Iac 1,18.21 #1In 3,2 #1In 5,13 #1In 5,18 #Ex 25,8 #Dt 4,7 #1In 1,1-3 #In 17,5 #Is 40,5 #Ex 34,6 #Os 2,22 #=1,30 #Col 2,9-10 #1,21 #Ex 33,20 #Sir 43,31 #In 6,46 #1In 4,12 #In 3,11; 17,6 #Col 1,15 #5,33 #Fap 13,25 #Lc 3,15 #Mt 17,10-13 #Mt 16,14 #Is 40,3 #Mt 3,3 #Mt 3,6 #7,27 #Mc 1,7 par. #10,40 #Ex 12,1 #Is 53,7.12 #In 4,42 #8,58; 1,1 #Is 11,2; 61,1 #In 3,34 #Mt 3,16 par. #1Sam 9,17 #Mt 3,11 #In 3,5 #Is 42,1 #Lc 9,35; 23,35 #Mt 4,18-20 #Mt 16,18-19 #Mc 3,16 #Mt 9,9 #In 12,21 #5,39; 1,21 #Fap 26,22 #Dt 18,18 #Mt 13,54-55 #In 7,41.42.52 #Rom 2,29 #6,15; 12,13 #Gen 28,10-17 #Mt 8,20
Selectat acum:
Ioan 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Ioan 1
1
I. PROLOG
1La început era Cuvântul
și Cuvântul era la#1,1 În greacă, prepoziția „pros” indică direcția unei mișcări. De aceea, mulți exegeți propun: „și Cuvântul era (orientat, îndreptat în mod dinamic) spre Dumnezeu” (TOB, NAB). Alții înțeleg prepoziția în sensul de „a fi în comuniune cu” (BJ, RSV, TEV). Biblia lui Șerban Cantacuzinò de la 1688 traduce: „Și Cuvântul era către Dumnezeu”. Dumnezeu
și Cuvântul era Dumnezeu#1,1 Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: „Dumnezeu era Cuvântul”. Deoarece „Dumnezeu” este fără articol, după gramatica limbii grecești este nume predicativ, iar „Cuvântul”, cu articol, este subiect. Prin această afirmație nu se intenționează identificarea „Cuvântului” cu „Dumnezeu”, ci se indică natura divină a „Cuvântului”..
2Acesta era la început la Dumnezeu.
3Toate au luat ființă prin el#1,3 Sau „au fost făcute”.
și fără el nu a luat ființă nimic
din ceea ce există#1,3 După manuscrisele cele mai vechi și mărturiile primilor Sfinți Părinți, v. 3 și 4 ar fi: „3 Toate prin el au luat ființă și fără el nu a luat ființă nimic. Ceea ce a luat ființă 4 în el era viața”. Această împărțire este acceptată de multe traduceri moderne (BJ, NAB). Este preferată și de UBS. Întrucât această variantă prezintă dificultăți de interpretare teologică, cu NVg, RSV, TOB, TEV etc., menținem varianta tradițională..
4În el era viața
și viața era lumina oamenilor,
5iar lumina în întuneric luminează,
dar întunericul nu a cuprins-o#1,5 Majoritatea exegeților aleg sensul adversativ al verbului „katalambàno” = „a cuprinde, a lua în stăpânire” – atât din motiv semantic, cât și teologic..
6A fost un om, trimis de Dumnezeu,
al cărui nume era Ioan.
7Acesta a venit spre mărturie,
ca să dea mărturie despre lumină,
pentru ca toți să creadă prin el.
8Nu era el lumina,
ci [a venit] să dea mărturie
despre lumină.
9[Cuvântul] era lumina adevărată#1,9 Lit.: „Era adevărata lumină”. Deoarece propoziția nu are un subiect și pentru a evita confuzia, introducem „Cuvântul”, așa cum fac: BJ, RSV, NAB, TOB. Alții, pentru a evita ambiguitatea, traduc: „Lumina cea adevărată, care luminează pe orice om, venea în lume”.
care, venind în lume,
luminează pe orice om.
10Era în lume
și lumea a luat ființă prin el,
dar lumea nu l-a cunoscut.
11A venit la ai săi#1,11 Lit.: „la cele proprii”. În limbaj biblic, expresia se poate referi sau la poporul lui Israèl, care este proprietatea lui Dumnezeu, sau la Țara Promisă, pământul pe care Dumnezeu îl dă poporului său.,
dar ai săi nu l-au primit.
12Însă celor care l-au primit,
celor care cred în numele lui,
le-a dat puterea de a deveni copii#1,12 Termenul grec folosit aici pentru a-i desemna pe cei care cred – „teknon” – este diferit de cel folosit în Evanghelia după sfântul Ioan pentru a indica filiațiunea transcendentă și proprie numai lui Isus („hyiòs”).
ai lui Dumnezeu,
13care nu din sânge,
nici din voința trupului,
nici din voința bărbatului#1,13 Cele trei elemente enumerate de Ioan nu au un sens depreciativ, ci se referă doar la modul natural de a fi al omului. A deveni „copil al lui Dumnezeu” este numai darul lui Dumnezeu, întrucât niciunul dintre elementele care intervin în procrearea umană nu are, în acest sens, nici cel mai mic rol: nici sângele – femeia; nici voința trupului – sexualitatea; nici voința bărbatului – decizia de a avea un fiu.,
ci din Dumnezeu s-au născut.
14Și Cuvântul s-a făcut trup
și a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria lui,
glorie ca a unicului născut din Tatăl,
plin de har și de adevăr.
15Ioan a dat mărturie#1,15 Lit.: „dă mărturie”. despre el
și a strigat, zicând:
„Acesta era cel despre care v-am spus:
Cel care vine după mine
a fost înaintea mea
pentru că era mai înainte de mine”.
16Căci noi toți am primit
din plinătatea lui
har după#1,16 Prepoziția greacă „anti” poate însemna: 1) corespondență: har pentru har, adică harul creștinilor ar corespunde harului lui Cristos; 2) acumulare: har peste har; 3) substituire: har în locul harului, idee susținută de Sfinții Părinți care interpretează substituirea Legii lui Moise cu evanghelia lui Cristos. har.
17Pentru că Legea a fost dată prin Moise,
harul și adevărul
au fost prin Isus Cristos.
18Nimeni nu l-a văzut vreodată
pe Dumnezeu;
Fiul unic al lui Dumnezeu#1,18 Multe manuscrise prezintă varianta: „Dumnezeu unicul născut”, dar poate fi considerată prea elaborată din punct de vedere teologic.,
cel care este spre pieptul Tatălui#1,18 Expresie care indică intimitatea de iubire dintre Tatăl și Fiul într-un context de revelare: Fiul îl revelează pe Tatăl în intimitatea divină, absolut inaccesibilă oamenilor.,
el l-a revelat.
II. CARTEA SEMNELOR ÎNCEPUTUL REVELĂRII LUI ISUS
Mărturia lui Ioan Botezătorul
(Mt 3,1-12; Mc 1,2-8; Lc 3,15-17)
19Aceasta este mărturia dată de Ioan când iudeii au trimis de la Ierusalím unii preoți și leviți ca să-l întrebe: „Cine ești tu?”. 20Iar el a mărturisit, și nu a negat. A mărturisit: „Nu sunt eu Cristos!”. 21L‑au întrebat: „Atunci cine? Ești tu Ilíe?”. El a răspuns: „Nu sunt!”. „Ești tu Profetul?”. A răspuns: „Nu!”. 22Așadar, i-au zis: „Cine ești? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuți?”. 23El a zis:
„Eu sunt glasul celui
care strigă în pustiu:
«Îndreptați calea Domnului»,
după cum a spus Isaía profetul!”.
24Iar cei trimiși erau dintre farisei. 25L-au întrebat și i-au zis: „Așadar, de ce botezi dacă tu nu ești nici Cristos, nici Ilíe, nici Profetul?”. 26Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoașteți, 27care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei”. 28Acestea s‑au petrecut în Betánia#1,28 Unele manuscrise au: „Betabàra”., dincolo de Iordán, unde boteza Ioan.
Mielul lui Dumnezeu
29A doua zi, [Ioan] l-a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu#1,29 Simbolul mielului, pentru a indica rolul unei persoane, este destul de rar în Vechiul Testament. Israèl este comparat cu un miel pe care Dumnezeu îl duce la pășune și-l ocrotește, iar Slujitorul lui Yhwh este asemănat cu mielul dus la înjunghiere. Dar nicio persoană nu este numită „miel al lui Dumnezeu”. În formula lui Ioan, care pare a fi cunoscută de primii creștini, mielul pune în legătură cu Dumnezeu, retrimițând la contextul cultic, unde jertfirea mielului este prescrisă pentru ritul purificării și ispășirii (Lev 14,1-32), pentru ofranda dedicării altarului (Num 7,10-89) și pentru jertfa zilnică (Ex 29,38-42; Lev 6,2-6; Num 28,3-8; Ex 46,13-15)., care ridică păcatul lumii! 30Acesta este cel despre care am spus: «După mine vine un bărbat care a fost înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine». 31Eu nu-l cunoșteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israél”#1,31 În Evanghelia după sfântul Ioan, „Israèl” este echivalent cu poporul lui Dumnezeu și are o conotație bună în contrast cu „iudeii”, conducătorii oficiali ai iudaismului, care se opuneau lui Isus și discipolilor lui..
32Ioan a dat mărturie, spunând: „Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer și a rămas deasupra lui. 33Eu nu-l cunoșteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând și rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt». 34Eu am văzut și am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”.
Primii discipoli
35În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. 36Și, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!”. 37Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus. 38Isus, întorcându-se și văzându-i că îl urmează, le‑a zis: „Ce căutați?”. Ei i-au spus: „Rabbí – ceea ce, tradus, înseamnă «Învățătorule!» – unde locuiești?”. 39El le-a zis: „Veniți și vedeți!”. Așadar, au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40Unul dintre cei doi care îl auziseră pe Ioan și-l urmaseră [pe Isus] era Andrei, fratele lui Símon Petru. 41Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Símon, și i-a spus: „L-am găsit pe Mesia! – care, tradus, înseamnă «Cristos»” – 42și l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i‑a zis: „Tu ești Símon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chéfa» – care înseamnă «Petru»”.
Chemarea lui Fílip și a lui Natanaél
43A doua zi, voia să plece#1,43 Lit.: „să iasă”. în Galiléea și l-a găsit pe Fílip. Isus i‑a zis: „Urmează-mă!”. 44Fílip era din Betsáida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru.
45Fílip l-a întâlnit pe Natanaél#1,45 În ebraică, „nātanʾēl” înseamnă: „Dumnezeu a dat”. Numele lui mai este menționat în In 21,2 împreună cu alți apostoli. În listele celorlalți evangheliști, nu figurează printre apostoli. Identificarea lui cu Bartolomèu se datorează faptului că, în listele sinoptice, numele Bartolomèu urmează direct celui al lui Fílip (Mt 10,3; Mc 3,18; Lc 6,14). Tradiția liturgică orientală îl identifică cu Símon Canaaneànul sau Zelotul. și i-a zis: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, și Profeții, pe Isus, fiul lui Iosíf din Nazarét”. 46Dar Natanaél i-a zis: „Poate fi ceva bun din Nazarét?”. Fílip i-a zis: „Vino și vezi!”. 47Isus l-a văzut pe Natanaél venind la el și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelít în care nu este viclenie!”#1,47 Spre deosebire de Iacòb, care a furat binecuvântarea părintească prin viclenie, Natanaèl este reprezentantul acelui grup de credincioși israeliți care aderă la Isus, obținând astfel binecuvântarea părinților.. 48Natanaél i-a zis: „De unde mă cunoști?”. Isus i-a răspuns și i‑a zis: „Înainte de a te fi chemat Fílip, te-am văzut stând sub smochin”#1,48 „A sta sub smochin”, ca și „a sta sub vița de vie”, este o imagine biblică frecventă pentru a indica viața liniștită, obișnuită, în casa proprie (1Rg 4,25; Mih 4,4; Zah 3,10). Deci Isus îl cunoștea pe Natanaèl înainte ca acesta să fi venit la el. Textele din Qumràn îl prezintă pe Mesia, fiul înțelept al lui Davíd, ca unul care are capacitatea de a cunoaște secretele oamenilor și ale tuturor viețuitoarelor..
49Natanaél i-a răspuns: „Rabbí, tu ești Fiul lui Dumnezeu, tu ești regele lui Israél”. 50Isus a răspuns și i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. 51Și i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând deasupra Fiului Omului”. #Gal 1,1-5 #In 8,24 #1In 1,1-2 #In 10,30 #1Cor 8,6 #Col 1,15-20 #Evr 1,1-3 #15,3 #3,35 #3,11 #8,12 #1In 2,8 #1,19-34 #3,19; 8,12; 12,46 #3,11; 10,35 #Iac 1,18.21 #1In 3,2 #1In 5,13 #1In 5,18 #Ex 25,8 #Dt 4,7 #1In 1,1-3 #In 17,5 #Is 40,5 #Ex 34,6 #Os 2,22 #=1,30 #Col 2,9-10 #1,21 #Ex 33,20 #Sir 43,31 #In 6,46 #1In 4,12 #In 3,11; 17,6 #Col 1,15 #5,33 #Fap 13,25 #Lc 3,15 #Mt 17,10-13 #Mt 16,14 #Is 40,3 #Mt 3,3 #Mt 3,6 #7,27 #Mc 1,7 par. #10,40 #Ex 12,1 #Is 53,7.12 #In 4,42 #8,58; 1,1 #Is 11,2; 61,1 #In 3,34 #Mt 3,16 par. #1Sam 9,17 #Mt 3,11 #In 3,5 #Is 42,1 #Lc 9,35; 23,35 #Mt 4,18-20 #Mt 16,18-19 #Mc 3,16 #Mt 9,9 #In 12,21 #5,39; 1,21 #Fap 26,22 #Dt 18,18 #Mt 13,54-55 #In 7,41.42.52 #Rom 2,29 #6,15; 12,13 #Gen 28,10-17 #Mt 8,20
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași