Iob 1
1
PROLOG#1,0 Această istorisire în proză circula, probabil, în Israèl din vremuri străvechi. Legenda despre Iob apăruse împreună cu cea despre Noe, eroul potopului, și cu cea despre Danièl (Ez 14,14-20). Stilul este, în mod voit, arhaizant, asemănător cu cel al istorisirilor patriarhale din Cartea Genezei, caracterizat prin dramatism, sensibilitatea față de pitoresc și ritmul schematic ce rezultă din folosirea frazelor repetate mereu. Averea și membrii familiei lui Iob sunt ideale, reprezentate de numerele 7, 5 și 3, cu multiplii respectivi. Personajele care intră în scenă sunt puține. Caracterul persoanelor este simplu și tipizat. Psihologia lor este trasată printr-un minim de cuvinte.
Fericirea și pietatea lui Iob
1Era un om în ținutul Uț#1,1 Regiune nu prea bine cunoscută (cf. Ier 25,20). Numele este purtat și de persoane: un edomit (cf. Gen 36,28; 1Cr 1,42), un fiu al lui Aràm (cf. Gen 10,23), un fiu al lui Sem ( 1Cr 1,17) și unul al lui Nahòr ( 1Cr 22,21). Sunt posibile două identificări ale regiunii: ținutul situat la sud-est de Palestína (Edòm) – în acest caz, Iob ar fi un descendent al lui Esau (Gen 36,11) și, prin urmare, un dușman al lui Israèl-Iacòb –, sau partea de nord a Transiordàniei (Auràn)., al cărui nume era Iob#1,1 Numele nu mai este purtat de vreun alt personaj din Vechiul Testament. Ar putea fi un derivat de la rădăcina ebraică „ʾāyēb”, caz în care ar însemna „a fi dușman”, sau de la o formă semitică-occidentală veche („ʾāyāb”), întâlnită în Egipt, la Màri, în Arabia de Sud și în Scrisorile de la Tell-Amàrna, având semnificația „unde este tatăl tău?”.. Omul acesta era integru și drept, se temea de Dumnezeu și se ferea#1,1 Lit.: „era departe de rău”. de rău#1,1 Cele patru adjective folosite pentru a arăta virtuțile lui Iob sunt precum cele patru dimensiuni ale perfecțiunii umane.. 2Și i s-au născut șapte fii și trei fiice. 3Avea turme: șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și foarte mulți servitori. Omul acesta era cel mai mare dintre toți fiii răsăritului#1,3 Expresia se referă la locuitorii de la est de Palestína, în special din ținuturile Edòm și Aràbia (cf. Gen 29,1).. 4Fiii lui mergeau și făceau ospăț în casa fiecăruia pe rând#1,4 Lit.: „fiecare în ziua sa”. Și trimiteau să le cheme pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea cu ei. 5După ce trecea turul zilelor de ospăț, Iob trimtea ca să-i sfințească#1,5 Este vorba despre rituri care purificau de contaminările ce împiedicau participarea la actele de cult (cf. Lev 11,2).. Se trezea dimineața și aducea arderi de tot după numărul tuturor. Căci Iob spunea: „Poate fiii mei au păcătuit și l-au «binecuvântat»#1,5 Sensul verbului „a binecuvânta” este aici utilizat de autor, la fel ca în Iob 1,11 și 2,5.9, în sens ironic, însemnând „a blestema”. Este folosit astfel pentru a evita alăturarea unui termen negativ de numele lui Dumnezeu. pe Dumnezeu în inima lor”. Așa făcea Iob în toate zilele.
Prima provocare cerească
6Dar a fost o zi când au venit fiii lui Dumnezeu#1,6 La fel ca în Iob 2,1; 38,7; Gen 6,1-4; Ps 29,1; 82,1; 89,7, este vorba despre ființe superioare omului, care formează curtea lui Yhwh și consiliul său. Sunt identificați cu îngerii (LXX traduce: „îngerii lui Dumnezeu”; cf. Tob 5,4). să stea înaintea Domnului#1,6 Imagine antropomorfică despre Dumnezeu, care primește și acordă audiență în anumite zile, asemenea unui suveran.. Și a venit și Satàna#1,6 La început este folosit ca nume comun (cf. Zah 3,1-2). Devine nume propriu începând din 1Cr 21,1. După etimologia ebraică, se referă la „adversar” (cf. 2Sam 19,23; 1Rg 5,18; 11,14.23.25) sau la „acuzator” (Ps 109,6). Aici, rolul său este cel al unui spion. Este vorba de o figură echivocă, distinctă de fiii lui Dumnezeu, sceptică cu privire la om, angajat numai să-l prindă în greșeală, capabil să dezlănțuie împotriva lui orice fel de rău și chiar să-l împingă la rău (cf. 1Cr 21,1). Chiar dacă nu este, în mod deliberat, ostil lui Dumnezeu, pune în dubiu totuși reușita lucrării lui în crearea omului. Dincolo de Satàna cinic, de ironia rece și răutăcioasă, se profilează imaginea unei ființe pesimiste, care se ridică împotriva omului, întrucât are motive de a fi invidios pe el. Astfel, se realizează ușor apropierea de duhul răului, în special de șarpele din Gen 3, cu care va fi identificat în cele din urmă (cf. Înț 2,24; Ap 12,9; 20,2) pentru a întruchipa puterea diabolică (cf. Lc 10,18). în mijlocul lor. 7Domnul i-a zis lui Satàna: „De unde vii?”. Satàna i-a răspuns Domnului și a zis: „Am străbătut pământul și m-am plimbat pe-acolo#1,7 Lit.: „de la străbătutul pământului și din plimbatul în el”.”. 8I-a zis Domnul lui Satàna: „Ai băgat de seamă#1,8 Lit.: „ai pus la inima ta”. că nu este nimeni ca slujitorul meu Iob: integru și drept, se teme de Dumnezeu și se ferește de rău#1,8 Lit.: „este departe de rău”.”. 9Satàna i-a răspuns Domnului și a zis: „Oare degeaba se teme Iob de Dumnezeu? 10Oare nu l-ai protejat#1,10 Lit.: „ai făcut un gard”. pe el, casa lui și tot ce este al lui de jur împrejur? Ai binecuvântat lucrarea mâinii sale și turmele lui se răspândesc în țară. 11Însă întinde-ți mâna și atinge-te de tot ceea ce are! Oare nu te va «binecuvânta» în față?”. 12Domnul i-a zis lui Satàna: „Iată, tot ceea ce are el este în mâna ta! Numai spre el să nu-ți întinzi#1,12 Lit.: „să-ți trimiți”. mâna!”. Și Satàna a ieșit dinaintea Domnului.
Pierderea bunurilor și a fiilor
13Într-o zi, fiii și fiicele lui mâncau și beau vin în casa fratelui lor, a celui dintâi născut. 14A venit un mesager la Iob și a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau alături de ei. 15Dar au venit #1,15 Lit.: „au căzut”.asupra lor sabeenii#1,15 Sabeènii și caldèii (Iob 17) se referă la triburi de nomazi prădători aflate în Arabia Nord-Occidentală și în pustiul siro-arabic. și i-au prădat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuțișul#1,15 Lit.: „gura”. sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. 16Pe când el încă vorbea, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars turma, iar pe tineri i-a devorat. Am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. 17Pe când el încă vorbea, a venit un altul și a zis: „Caldéii au făcut trei grupuri#1,17 Tactică obișnuită de luptă, folosită și de Ghedeòn (Jud 7,15). și au năvălit asupra cămilelor și le-au capturat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuțișul sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. 18Pe când el încă vorbea, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, a celui întâi născut. 19Și, iată, un vânt mare a venit dinspre pustiu și a lovit cele patru colțuri ale casei; ea a căzut peste tineri și ei au murit; am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”.
20Atunci Iob s-a ridicat, și-a sfâșiat mantia, și-a ras capul, a căzut la pământ și s-a prosternat. 21Și a zis:
„Gol am ieșit din sânul mamei mele
și gol mă voi întoarce acolo#1,21 Joc de cuvinte cu privire la maternitatea dublă a sânului matern și a sânului pământului, destinat să primească trupul celui mort. După o concepție egipteană veche, mortul se întorcea într-un sân matern, întrucât era destinat pentru o nouă gestație. Maternitatea umană pare a fi o prelungire sublimă a fecundității pământului. În acest fel, viața omului este o petrecere a timpului între brațele celor două mame. Concepția care asimilează pământul sânului matern (cf. Sir 40,1) nu face aluzie la niciun mit. După concepția israelită, omul își are originile în pământ (Gen 2,7; 3,19; Ps 139,15). La moarte, pământul-mamă îl primește din nou în sânul lui..
Domnul a dat și Domnul a luat:
să fie numele Domnului binecuvântat!#1,21 Formulă liturgică (cf. Ps 113,2), folosită aici de un ne-israelit, căruia îi este necunoscut numele Dumnezeului alianței.”.
22În toate acestea, Iob nu a păcătuit și nu a făcut#1,22 Lit.: „nu a dat”. [nimic] dezgustător#1,22 Termenul este folosit în sens metaforic și moral cu referință la Dumnezeu. Ipoteza lui Satàna, potrivit căreia virtutea ar fi un simplu calcul comercial, este dezmințită. față de Dumnezeu. #Ez 14,14; Iac 5,11 #Gen 12,16; 24,35; 26,14 #Gen 29,1; Jud 6,3; 1Rg 5,10; Is 11,14; Ier 49,28 #Gen 35,2; Ex 19,10; 1Sam 16,5 #2,1-3; 1Rg 22,19-22; Dan 7,10; Evr 12,22; Ap 5,11 #3,23 #2,5-6 #2Rg 1,10.12.14; Ps 104,4; Lc 9,54 #Jud 7,16; 1Sam 11,11; 13,17 #8,4 #Ps 49,18; Qoh 5,14; Sir 17,1; 40,1; 1Tim 6,7 #2,10
Selectat acum:
Iob 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 1
1
PROLOG#1,0 Această istorisire în proză circula, probabil, în Israèl din vremuri străvechi. Legenda despre Iob apăruse împreună cu cea despre Noe, eroul potopului, și cu cea despre Danièl (Ez 14,14-20). Stilul este, în mod voit, arhaizant, asemănător cu cel al istorisirilor patriarhale din Cartea Genezei, caracterizat prin dramatism, sensibilitatea față de pitoresc și ritmul schematic ce rezultă din folosirea frazelor repetate mereu. Averea și membrii familiei lui Iob sunt ideale, reprezentate de numerele 7, 5 și 3, cu multiplii respectivi. Personajele care intră în scenă sunt puține. Caracterul persoanelor este simplu și tipizat. Psihologia lor este trasată printr-un minim de cuvinte.
Fericirea și pietatea lui Iob
1Era un om în ținutul Uț#1,1 Regiune nu prea bine cunoscută (cf. Ier 25,20). Numele este purtat și de persoane: un edomit (cf. Gen 36,28; 1Cr 1,42), un fiu al lui Aràm (cf. Gen 10,23), un fiu al lui Sem ( 1Cr 1,17) și unul al lui Nahòr ( 1Cr 22,21). Sunt posibile două identificări ale regiunii: ținutul situat la sud-est de Palestína (Edòm) – în acest caz, Iob ar fi un descendent al lui Esau (Gen 36,11) și, prin urmare, un dușman al lui Israèl-Iacòb –, sau partea de nord a Transiordàniei (Auràn)., al cărui nume era Iob#1,1 Numele nu mai este purtat de vreun alt personaj din Vechiul Testament. Ar putea fi un derivat de la rădăcina ebraică „ʾāyēb”, caz în care ar însemna „a fi dușman”, sau de la o formă semitică-occidentală veche („ʾāyāb”), întâlnită în Egipt, la Màri, în Arabia de Sud și în Scrisorile de la Tell-Amàrna, având semnificația „unde este tatăl tău?”.. Omul acesta era integru și drept, se temea de Dumnezeu și se ferea#1,1 Lit.: „era departe de rău”. de rău#1,1 Cele patru adjective folosite pentru a arăta virtuțile lui Iob sunt precum cele patru dimensiuni ale perfecțiunii umane.. 2Și i s-au născut șapte fii și trei fiice. 3Avea turme: șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și foarte mulți servitori. Omul acesta era cel mai mare dintre toți fiii răsăritului#1,3 Expresia se referă la locuitorii de la est de Palestína, în special din ținuturile Edòm și Aràbia (cf. Gen 29,1).. 4Fiii lui mergeau și făceau ospăț în casa fiecăruia pe rând#1,4 Lit.: „fiecare în ziua sa”. Și trimiteau să le cheme pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea cu ei. 5După ce trecea turul zilelor de ospăț, Iob trimtea ca să-i sfințească#1,5 Este vorba despre rituri care purificau de contaminările ce împiedicau participarea la actele de cult (cf. Lev 11,2).. Se trezea dimineața și aducea arderi de tot după numărul tuturor. Căci Iob spunea: „Poate fiii mei au păcătuit și l-au «binecuvântat»#1,5 Sensul verbului „a binecuvânta” este aici utilizat de autor, la fel ca în Iob 1,11 și 2,5.9, în sens ironic, însemnând „a blestema”. Este folosit astfel pentru a evita alăturarea unui termen negativ de numele lui Dumnezeu. pe Dumnezeu în inima lor”. Așa făcea Iob în toate zilele.
Prima provocare cerească
6Dar a fost o zi când au venit fiii lui Dumnezeu#1,6 La fel ca în Iob 2,1; 38,7; Gen 6,1-4; Ps 29,1; 82,1; 89,7, este vorba despre ființe superioare omului, care formează curtea lui Yhwh și consiliul său. Sunt identificați cu îngerii (LXX traduce: „îngerii lui Dumnezeu”; cf. Tob 5,4). să stea înaintea Domnului#1,6 Imagine antropomorfică despre Dumnezeu, care primește și acordă audiență în anumite zile, asemenea unui suveran.. Și a venit și Satàna#1,6 La început este folosit ca nume comun (cf. Zah 3,1-2). Devine nume propriu începând din 1Cr 21,1. După etimologia ebraică, se referă la „adversar” (cf. 2Sam 19,23; 1Rg 5,18; 11,14.23.25) sau la „acuzator” (Ps 109,6). Aici, rolul său este cel al unui spion. Este vorba de o figură echivocă, distinctă de fiii lui Dumnezeu, sceptică cu privire la om, angajat numai să-l prindă în greșeală, capabil să dezlănțuie împotriva lui orice fel de rău și chiar să-l împingă la rău (cf. 1Cr 21,1). Chiar dacă nu este, în mod deliberat, ostil lui Dumnezeu, pune în dubiu totuși reușita lucrării lui în crearea omului. Dincolo de Satàna cinic, de ironia rece și răutăcioasă, se profilează imaginea unei ființe pesimiste, care se ridică împotriva omului, întrucât are motive de a fi invidios pe el. Astfel, se realizează ușor apropierea de duhul răului, în special de șarpele din Gen 3, cu care va fi identificat în cele din urmă (cf. Înț 2,24; Ap 12,9; 20,2) pentru a întruchipa puterea diabolică (cf. Lc 10,18). în mijlocul lor. 7Domnul i-a zis lui Satàna: „De unde vii?”. Satàna i-a răspuns Domnului și a zis: „Am străbătut pământul și m-am plimbat pe-acolo#1,7 Lit.: „de la străbătutul pământului și din plimbatul în el”.”. 8I-a zis Domnul lui Satàna: „Ai băgat de seamă#1,8 Lit.: „ai pus la inima ta”. că nu este nimeni ca slujitorul meu Iob: integru și drept, se teme de Dumnezeu și se ferește de rău#1,8 Lit.: „este departe de rău”.”. 9Satàna i-a răspuns Domnului și a zis: „Oare degeaba se teme Iob de Dumnezeu? 10Oare nu l-ai protejat#1,10 Lit.: „ai făcut un gard”. pe el, casa lui și tot ce este al lui de jur împrejur? Ai binecuvântat lucrarea mâinii sale și turmele lui se răspândesc în țară. 11Însă întinde-ți mâna și atinge-te de tot ceea ce are! Oare nu te va «binecuvânta» în față?”. 12Domnul i-a zis lui Satàna: „Iată, tot ceea ce are el este în mâna ta! Numai spre el să nu-ți întinzi#1,12 Lit.: „să-ți trimiți”. mâna!”. Și Satàna a ieșit dinaintea Domnului.
Pierderea bunurilor și a fiilor
13Într-o zi, fiii și fiicele lui mâncau și beau vin în casa fratelui lor, a celui dintâi născut. 14A venit un mesager la Iob și a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau alături de ei. 15Dar au venit #1,15 Lit.: „au căzut”.asupra lor sabeenii#1,15 Sabeènii și caldèii (Iob 17) se referă la triburi de nomazi prădători aflate în Arabia Nord-Occidentală și în pustiul siro-arabic. și i-au prădat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuțișul#1,15 Lit.: „gura”. sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. 16Pe când el încă vorbea, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars turma, iar pe tineri i-a devorat. Am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. 17Pe când el încă vorbea, a venit un altul și a zis: „Caldéii au făcut trei grupuri#1,17 Tactică obișnuită de luptă, folosită și de Ghedeòn (Jud 7,15). și au năvălit asupra cămilelor și le-au capturat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuțișul sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. 18Pe când el încă vorbea, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, a celui întâi născut. 19Și, iată, un vânt mare a venit dinspre pustiu și a lovit cele patru colțuri ale casei; ea a căzut peste tineri și ei au murit; am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”.
20Atunci Iob s-a ridicat, și-a sfâșiat mantia, și-a ras capul, a căzut la pământ și s-a prosternat. 21Și a zis:
„Gol am ieșit din sânul mamei mele
și gol mă voi întoarce acolo#1,21 Joc de cuvinte cu privire la maternitatea dublă a sânului matern și a sânului pământului, destinat să primească trupul celui mort. După o concepție egipteană veche, mortul se întorcea într-un sân matern, întrucât era destinat pentru o nouă gestație. Maternitatea umană pare a fi o prelungire sublimă a fecundității pământului. În acest fel, viața omului este o petrecere a timpului între brațele celor două mame. Concepția care asimilează pământul sânului matern (cf. Sir 40,1) nu face aluzie la niciun mit. După concepția israelită, omul își are originile în pământ (Gen 2,7; 3,19; Ps 139,15). La moarte, pământul-mamă îl primește din nou în sânul lui..
Domnul a dat și Domnul a luat:
să fie numele Domnului binecuvântat!#1,21 Formulă liturgică (cf. Ps 113,2), folosită aici de un ne-israelit, căruia îi este necunoscut numele Dumnezeului alianței.”.
22În toate acestea, Iob nu a păcătuit și nu a făcut#1,22 Lit.: „nu a dat”. [nimic] dezgustător#1,22 Termenul este folosit în sens metaforic și moral cu referință la Dumnezeu. Ipoteza lui Satàna, potrivit căreia virtutea ar fi un simplu calcul comercial, este dezmințită. față de Dumnezeu. #Ez 14,14; Iac 5,11 #Gen 12,16; 24,35; 26,14 #Gen 29,1; Jud 6,3; 1Rg 5,10; Is 11,14; Ier 49,28 #Gen 35,2; Ex 19,10; 1Sam 16,5 #2,1-3; 1Rg 22,19-22; Dan 7,10; Evr 12,22; Ap 5,11 #3,23 #2,5-6 #2Rg 1,10.12.14; Ps 104,4; Lc 9,54 #Jud 7,16; 1Sam 11,11; 13,17 #8,4 #Ps 49,18; Qoh 5,14; Sir 17,1; 40,1; 1Tim 6,7 #2,10
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași