Iob 21
21
Răspunsul lui Iob către Țofár#21,0 Capitolul este un adevărat interogatoriu făcut doctrinei tradiționale. Iob refuză cu vivacitate afirmațiile lui Țofàr și ale prietenilor săi. Cei nelegiuiți trăiesc și îmbătrânesc prosperi și fericiți, înconjurați de fii, și coboară în pace în Șeòl (v. 2-13), în timp ce sunt și rămân nelegiuiți autentici (v. 14-16). Ceea ce se spune despre nenorocirile care îi lovesc pe ei și pe descendenții lor contrazice faptele sau nu are valoare (v. 17-21). În realitate, moartea îi ajunge pe toți (v. 22-26). Dacă i se opune lui Iob cazul său (v. 27-29), nu îi este greu să răspundă (v. 30-34). Este singurul discurs polemic al lui Iob, care nu conține nicio rugăciune și se prezintă sub forma unei dispute între înțelepți. Descriind experiența cadrului real al bunăstării celor nelegiuiți cu dovezi pozitive, Iob ia în considerare situația generală a omului, nu un principiu universal care nu există ca atare. Ceea ce este comun în toate este numai moartea, înaintea căreia toți oamenii sunt egali.
Curajul adevărului
1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Ascultați cuvintele mele
și aceasta să fie [pentru mine]
mângâierea voastră!
3Lăsați-mă să vorbesc
și, după ce voi vorbi, luați în derâdere!
4Oare eu mă plâng unui om?
De ce nu ar fi duhul meu neliniștit#21,4 Lit.: „de ce nu s-ar scurta duhul meu?”. Fiind o problemă de raportare la Dumnezeu, nu la om, Iob ar încerca în zadar să-i convingă pe prieteni prin răbdarea lui.?
5Întoarceți-vă spre mine,
uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură!#21,5 Poate indica o atitudine de respect și de tăcere plină de admirație sau, așa cum este cazul aici, de oroare.
6Dacă-mi amintesc, mă înspăimânt
și un cutremur îmi cuprinde carnea#21,6 Descriere pertinentă a atitudinii lui Iob în fața problemei răului. Doctrina tradițională nu este izvor de mângâiere. Împotriva ei stau faptele. Iob este impresionat de tăcerea lui Dumnezeu și de inactivitatea lui în fața celor nelegiuiți..
Succesul celor nelegiuiți
7De ce trăiesc cei nelegiuiți,
îmbătrânesc, ba chiar se întăresc
în putere?#21,7 Puterea indică aici prestigiul, bogăția și forța. Prin întrebarea „de ce?”, este pusă problema adevărată. Ea se prezintă ca o probă împotriva lui Dumnezeu și, de aceea, pune sub semnul întrebării inteligența umană și sentimentul religios. Lui Iob îi apare ca o enigmă plină de taină. A se pune în fața întrebării fără a ceda rebeliunii disperate este deja o mărturisire implicită de umilință.
8Descendența lor se stabilește
în fața lor împreună cu ei
și ce iese din ei, înaintea ochilor lor.
9Casele lor sunt în pace, fără teamă,
iar toiagul#21,9 Este vorba de flagelurile și relele de orice fel trimise de Dumnezeu (cf. Iob 15,34; 18,15; 20,28). lui Dumnezeu nu este peste ei.
10Taurul lor este rodnic și nu dă greș,
iar vaca lor fată și nu e sterilă.
11Îi lasă pe tinerii#21,11 S-ar putea traduce și „cei mici” și ar putea să se refere fie la fiii celor nelegiuiți, fie la vițeii care zbenguiesc lipsiți de pericole. lor ca pe o turmă,
iar copiii lor se joacă.
12Înalță [cântece] cu tamburină și harpă
și se veselesc la sunetul flautului#21,12 Instrumentele muzicale menționate aici sunt folosite la sărbători și la ospețe (cf. Is 5,12; Am 6,5; Sir 32,3-6) ca expresie tipică a bucuriei și fericirii..
13Își sfârșesc zilele în bunăstare
și într-o clipă coboară în locuința morților.
14Deși ei îi spuneau lui Dumnezeu:
«Îndepărtează-te de la noi,
căci nu dorim cunoașterea căilor#21,14 Adică regulile impuse de legea lui Dumnezeu, pe care cei nelegiuiți îl iau în râs, întrucât viața e mai frumoasă fără Dumnezeu. El este un stăpân pretențios și inutil. tale!
15Ce este Cel Atotputernic ca să-i slujim?
Ce câștig#21,15 Cel nelegiuit concepe religia în termeni utilitariști, așa cum presupunea Satàna în Iob 1,9. O astfel de religie poate da naștere unei pietăți superstițioase și indiferenței religioase. am avea dacă ne-am ruga lui?».
16Iată,
oare nu este în mâna lor bunăstarea lor?
Departe de mine sfatul celor nelegiuiți!
17De câte ori nu se stinge candela
celor nelegiuiți
și vine peste ei nenorocirea!
El le face parte de dureri în mânia sa.
18Ei vor fi ca paiele în fața vântului,
ca pleava purtată de furtună.
19Dumnezeu rezervă
pentru fiii săi pedeapsa,
îi face să plătească pentru ca să știe#21,19 Iob condamnă o altă temă tradițională a prietenilor săi: retribuția colectivă în posteritate. El o consideră nedreaptă, întrucât nelegiuitul însuși nu suportă nimic și nici nu va ști nimic. Apare de aici exigența unei retribuții individuale, vestită deja în Dt 24,16; Ier 31,29; Ez 18,2..
20Ochiul lui va vedea nefericirea
și va bea din mânia Celui Atotputernic#21,20 O sancțiune care nu-l atinge în mod personal pe cel vinovat nu este vrednică de dreptatea lui Dumnezeu (cf. Is 51,17; Ier 25,15; Ps 75,9)..
21Ce va fi de dorința lui în casa lui după el,
când numărul lunilor sale va fi împărțit?
Nepedepsirea celor nelegiuiți
22Oare pe Dumnezeu
îl vom învăța cunoașterea,
el care îi judecă pe cei care se înalță?
23Cineva moare în plinătatea puterii#21,23 Lit.: „osului”. sale, cu totul liniștit și în pace.
24Membrele sale sunt pline de lapte
și măduva oaselor este proaspătă.
25Altcineva moare cu sufletul amărât,
fără să fi gustat#21,25 Lit.: „să fie mâncat”. bunăstarea.
26Împreună dorm în țărână,
și viermii îi acoperă.
27Eu cunosc gândurile voastre
și planurile pe care le faceți
cu violență împotriva mea#21,27 Referință la încrederea prea naivă a prietenilor lui Iob în retribuția imediată..
28Voi ziceți: «Unde este casa
celui puternic#21,28 S-ar putea traduce și cu „tiranului”. Este cel care și-a construit o situație luxoasă prin nedreptate.
și unde este cortul locuințelor celor nelegiuiți?».
29Oare nu i-ați întrebat
pe cei care trec pe drum
și semnele lor nu le recunoașteți?
30Căci pentru ziua nenorocirii
este păstrat cel rău,
sunt duși pentru ziua furiei.
31Cine îi face cunoscut în față calea lui?
Și pentru ce a făcut, cine-l răsplătește?
32El este dus la groapă
și se veghează la mormânt.
33Îi sunt dulci bulgării din vale#21,33 Este o dorință pe care cei vechi o spuneau la mormânt, asemănătoare cu românescul „să-i fie țărâna ușoară!”.;
după el merge#21,33 Lit.: „se aruncă”. orice om,
iar cei dinaintea lui sunt fără număr.
34Cum mă mângâiați cu deșertăciune?
Răspunsurile voastre rămân perfide”. #33,1 #36,2 #10,4 #29,9; 40,4; Prov 30,32; Sir 5,12; Mih 7,16 #12,6; Ier 12,1-2; Mal 3,15 #Is 5,12; Am 6,5 #24,24 #22,17; Is 30,11; Ier 2,31 #Mal 3,14 #18,5.18; Ier 25,10 #Ex 20,5-6; 34,7; Dt 24,16; Ier 31,29; Ez 18,4 #14,21-22; Qoh 9,5-6 #15,27 #20,11 #3,19; Qoh 9,2-3 #20,7 #24,22-23; Ps 73,5; Rom 9,22 #Lc 16,22 #16,2; 26,2
Selectat acum:
Iob 21: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 21
21
Răspunsul lui Iob către Țofár#21,0 Capitolul este un adevărat interogatoriu făcut doctrinei tradiționale. Iob refuză cu vivacitate afirmațiile lui Țofàr și ale prietenilor săi. Cei nelegiuiți trăiesc și îmbătrânesc prosperi și fericiți, înconjurați de fii, și coboară în pace în Șeòl (v. 2-13), în timp ce sunt și rămân nelegiuiți autentici (v. 14-16). Ceea ce se spune despre nenorocirile care îi lovesc pe ei și pe descendenții lor contrazice faptele sau nu are valoare (v. 17-21). În realitate, moartea îi ajunge pe toți (v. 22-26). Dacă i se opune lui Iob cazul său (v. 27-29), nu îi este greu să răspundă (v. 30-34). Este singurul discurs polemic al lui Iob, care nu conține nicio rugăciune și se prezintă sub forma unei dispute între înțelepți. Descriind experiența cadrului real al bunăstării celor nelegiuiți cu dovezi pozitive, Iob ia în considerare situația generală a omului, nu un principiu universal care nu există ca atare. Ceea ce este comun în toate este numai moartea, înaintea căreia toți oamenii sunt egali.
Curajul adevărului
1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Ascultați cuvintele mele
și aceasta să fie [pentru mine]
mângâierea voastră!
3Lăsați-mă să vorbesc
și, după ce voi vorbi, luați în derâdere!
4Oare eu mă plâng unui om?
De ce nu ar fi duhul meu neliniștit#21,4 Lit.: „de ce nu s-ar scurta duhul meu?”. Fiind o problemă de raportare la Dumnezeu, nu la om, Iob ar încerca în zadar să-i convingă pe prieteni prin răbdarea lui.?
5Întoarceți-vă spre mine,
uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură!#21,5 Poate indica o atitudine de respect și de tăcere plină de admirație sau, așa cum este cazul aici, de oroare.
6Dacă-mi amintesc, mă înspăimânt
și un cutremur îmi cuprinde carnea#21,6 Descriere pertinentă a atitudinii lui Iob în fața problemei răului. Doctrina tradițională nu este izvor de mângâiere. Împotriva ei stau faptele. Iob este impresionat de tăcerea lui Dumnezeu și de inactivitatea lui în fața celor nelegiuiți..
Succesul celor nelegiuiți
7De ce trăiesc cei nelegiuiți,
îmbătrânesc, ba chiar se întăresc
în putere?#21,7 Puterea indică aici prestigiul, bogăția și forța. Prin întrebarea „de ce?”, este pusă problema adevărată. Ea se prezintă ca o probă împotriva lui Dumnezeu și, de aceea, pune sub semnul întrebării inteligența umană și sentimentul religios. Lui Iob îi apare ca o enigmă plină de taină. A se pune în fața întrebării fără a ceda rebeliunii disperate este deja o mărturisire implicită de umilință.
8Descendența lor se stabilește
în fața lor împreună cu ei
și ce iese din ei, înaintea ochilor lor.
9Casele lor sunt în pace, fără teamă,
iar toiagul#21,9 Este vorba de flagelurile și relele de orice fel trimise de Dumnezeu (cf. Iob 15,34; 18,15; 20,28). lui Dumnezeu nu este peste ei.
10Taurul lor este rodnic și nu dă greș,
iar vaca lor fată și nu e sterilă.
11Îi lasă pe tinerii#21,11 S-ar putea traduce și „cei mici” și ar putea să se refere fie la fiii celor nelegiuiți, fie la vițeii care zbenguiesc lipsiți de pericole. lor ca pe o turmă,
iar copiii lor se joacă.
12Înalță [cântece] cu tamburină și harpă
și se veselesc la sunetul flautului#21,12 Instrumentele muzicale menționate aici sunt folosite la sărbători și la ospețe (cf. Is 5,12; Am 6,5; Sir 32,3-6) ca expresie tipică a bucuriei și fericirii..
13Își sfârșesc zilele în bunăstare
și într-o clipă coboară în locuința morților.
14Deși ei îi spuneau lui Dumnezeu:
«Îndepărtează-te de la noi,
căci nu dorim cunoașterea căilor#21,14 Adică regulile impuse de legea lui Dumnezeu, pe care cei nelegiuiți îl iau în râs, întrucât viața e mai frumoasă fără Dumnezeu. El este un stăpân pretențios și inutil. tale!
15Ce este Cel Atotputernic ca să-i slujim?
Ce câștig#21,15 Cel nelegiuit concepe religia în termeni utilitariști, așa cum presupunea Satàna în Iob 1,9. O astfel de religie poate da naștere unei pietăți superstițioase și indiferenței religioase. am avea dacă ne-am ruga lui?».
16Iată,
oare nu este în mâna lor bunăstarea lor?
Departe de mine sfatul celor nelegiuiți!
17De câte ori nu se stinge candela
celor nelegiuiți
și vine peste ei nenorocirea!
El le face parte de dureri în mânia sa.
18Ei vor fi ca paiele în fața vântului,
ca pleava purtată de furtună.
19Dumnezeu rezervă
pentru fiii săi pedeapsa,
îi face să plătească pentru ca să știe#21,19 Iob condamnă o altă temă tradițională a prietenilor săi: retribuția colectivă în posteritate. El o consideră nedreaptă, întrucât nelegiuitul însuși nu suportă nimic și nici nu va ști nimic. Apare de aici exigența unei retribuții individuale, vestită deja în Dt 24,16; Ier 31,29; Ez 18,2..
20Ochiul lui va vedea nefericirea
și va bea din mânia Celui Atotputernic#21,20 O sancțiune care nu-l atinge în mod personal pe cel vinovat nu este vrednică de dreptatea lui Dumnezeu (cf. Is 51,17; Ier 25,15; Ps 75,9)..
21Ce va fi de dorința lui în casa lui după el,
când numărul lunilor sale va fi împărțit?
Nepedepsirea celor nelegiuiți
22Oare pe Dumnezeu
îl vom învăța cunoașterea,
el care îi judecă pe cei care se înalță?
23Cineva moare în plinătatea puterii#21,23 Lit.: „osului”. sale, cu totul liniștit și în pace.
24Membrele sale sunt pline de lapte
și măduva oaselor este proaspătă.
25Altcineva moare cu sufletul amărât,
fără să fi gustat#21,25 Lit.: „să fie mâncat”. bunăstarea.
26Împreună dorm în țărână,
și viermii îi acoperă.
27Eu cunosc gândurile voastre
și planurile pe care le faceți
cu violență împotriva mea#21,27 Referință la încrederea prea naivă a prietenilor lui Iob în retribuția imediată..
28Voi ziceți: «Unde este casa
celui puternic#21,28 S-ar putea traduce și cu „tiranului”. Este cel care și-a construit o situație luxoasă prin nedreptate.
și unde este cortul locuințelor celor nelegiuiți?».
29Oare nu i-ați întrebat
pe cei care trec pe drum
și semnele lor nu le recunoașteți?
30Căci pentru ziua nenorocirii
este păstrat cel rău,
sunt duși pentru ziua furiei.
31Cine îi face cunoscut în față calea lui?
Și pentru ce a făcut, cine-l răsplătește?
32El este dus la groapă
și se veghează la mormânt.
33Îi sunt dulci bulgării din vale#21,33 Este o dorință pe care cei vechi o spuneau la mormânt, asemănătoare cu românescul „să-i fie țărâna ușoară!”.;
după el merge#21,33 Lit.: „se aruncă”. orice om,
iar cei dinaintea lui sunt fără număr.
34Cum mă mângâiați cu deșertăciune?
Răspunsurile voastre rămân perfide”. #33,1 #36,2 #10,4 #29,9; 40,4; Prov 30,32; Sir 5,12; Mih 7,16 #12,6; Ier 12,1-2; Mal 3,15 #Is 5,12; Am 6,5 #24,24 #22,17; Is 30,11; Ier 2,31 #Mal 3,14 #18,5.18; Ier 25,10 #Ex 20,5-6; 34,7; Dt 24,16; Ier 31,29; Ez 18,4 #14,21-22; Qoh 9,5-6 #15,27 #20,11 #3,19; Qoh 9,2-3 #20,7 #24,22-23; Ps 73,5; Rom 9,22 #Lc 16,22 #16,2; 26,2
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași