Iob 24
24
Societatea nedreaptă#24,0 Este o listă lungă de abuzuri și nedreptăți care rămân nepedepsite: la țară, proprietarii îi exploatează pe cei săraci (v. 1-11); în cetate, se comit în timpul nopții delicte, furturi, adulter (v. 12-17). Dumnezeu este surd la strigătul victimelor. Scenele și tablourile se succed unul după altul, scoțând în relief nedreptatea opresorilor și nenorocirea celor oprimați. Textul este dificil și prost păstrat.
1De ce nu sunt ascunse timpurile#24,1 Ar fi vorba de timpurile suplimentare adăugate vieții umane pentru a împlini în sfârșit pedeapsa. de Cel Atotputernic
și cei care-l cunosc de ce nu văd zilele sale?
2Unii mută#24,2 LXX are: „nelegiuiții mută hotarul și au furat turma cu păstor cu tot”. hotarele,
jefuiesc turmele și le pasc.
3Prind măgarul orfanilor
și iau ca garanție boul văduvei#24,3 Orfanii și văduvele reprezintă clasa celor slabi, fără apărare (Ex 22,21-23; Dt 24,17; 27,19; Is 1,17.23)..
4Îi abat pe cei nevoiași de pe cale
și pe cei umili ai țării
îi fac să se ascundă împreună.
5Iată, ca niște măgari sălbatici#24,5 Animale sălbatice care trăiesc departe de societatea umană. Metaforic, se referă la hoardele de beduini care, în timpul culesului, făceau razii în ținuturile cultivate (cf. figura lui Ismaèl – Gen 16,12 – și cea a lui Esau – Gen 27,39-40). în pustiu,
ei ies la lucrarea lor doritori de pradă;
stepa le este hrană pentru puii lor#24,5 Lit.: „pentru tineri”..
6Seceră nutreț de pe câmpie
și adună bobițe din via celui nelegiuit.
7Petrec noaptea goi#24,7 Adică fără tunică (cf. Ex 22,25). Este vorba despre cei persecutați care nu pot să dispună nici de turmă, nici de cort., fără haine
și nu au învelitoare pe timp de frig.
8De ploaie de pe munți sunt udați
și, pentru că nu au refugiu,
se îngrămădesc în stâncă.
9Îl jefuiesc pe cel orfan încă de la sân
și iau garanție în dauna celui umil.
10Ei umblă goi, fără îmbrăcăminte,
și, fiind flămânzi, cară snopi#24,10 Este vorba de sclavii care fac muncile pe preț de nimic, însetați și înfometați. Contrastul este și mai dureros, pentru că ei suferă de foame și de sete atunci când culeg recolta bogată a stăpânilor..
11Printre rândurile [de măslini]
storc untdelemnul,
calcă în teascuri și tot le este sete.
Inutilitatea rugăciunii
12Oamenii din cetate gem
și sufletul celor străpunși strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia în seamă#24,12 Lit.: „nu pune”. rugăciunea#24,12 Lit.: „dezgustarea”..
13Alții sunt rebeli față de lumină,
nu recunosc căile sale
și nu se întorc pe cărările sale.
14Ucigașul se scoală odată cu lumina,
îi ucide pe cel umil și pe cel nevoiaș,
iar noaptea este ca un hoț.
15Ochiul celui adulter
urmărește amurgul, zicând:
«Niciun ochi nu mă va zări»,
și-și pune un văl pe față.
16Sparg noaptea casele
și ziua se închid în ele,
nu vor să știe de lumină#24,16 Sensul dublu – literal și metaforic – al termenilor „lumină” și „întuneric” dau stilului poetului o notă de finețe aparte, subliniind în special semnificația morală (cf. In 8,12)..
17Pentru ei toți,
lumina este umbră a morții;
când o recunosc,
[îi cuprind] spaimele umbrei morții.
Dogmă și realitate
18Sunt iuți pe suprafața apei,
blestemată este partea lor de moștenire
pe pământ,
ei nu se întorc pe drumul viilor.
19După cum seceta și arșița
secătuiesc apele zăpezii,
tot așa locuința morților,
pe cei care păcătuiesc.
20Sânul îi uită,
viermele se desfată cu dulceața lui;
nu mai este amintit
și nedreptatea este frântă ca un copac#24,20 Sânul mamei și viermii desemnează începutul și sfârșitul vieții trupești a omului..
21El o devora#24,21 Lit.: „păștea”. pe cea sterilă, care nu a născut,
și nu-i făcea bine văduvei.
22Deși cu puterea lui îi târa pe cei puternici, când se ridică, nu va fi sigur printre cei vii.
23I se dăduse să fie încrezător și sigur,
dar ochii lui erau asupra căilor sale.
24S-au înălțat pentru puțin și nu mai sunt;
dar vor pieri ca toți și vor fi exterminați,
vor fi retezați ca vârful spicului.
25Nu este așa?
Cine mă poate dovedi mincinos#24,25 Lit.: „mă va face mincinos”.
și va considera#24,25 Lit.: „va pune”. nimic cuvântul meu?”. #Dt 19,14; 27,17; Prov 22,28; 23,10 #Dt 24,17 #Dt 15,11 #Prov 28,12.28 #30,3-5 #Dt 24,12-13 #Am 2,6; 8,6 #Iac 5,4 #Qoh 4,1 #Ps 94,5-7 #In 3,19-20 #Ps 10,8-9; 37,32 #Prov 7,9-10 #38,15 #Ps 49,15 #Is 14,11 #Is 26,14 #29,13 #21,30 #21,13
Selectat acum:
Iob 24: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 24
24
Societatea nedreaptă#24,0 Este o listă lungă de abuzuri și nedreptăți care rămân nepedepsite: la țară, proprietarii îi exploatează pe cei săraci (v. 1-11); în cetate, se comit în timpul nopții delicte, furturi, adulter (v. 12-17). Dumnezeu este surd la strigătul victimelor. Scenele și tablourile se succed unul după altul, scoțând în relief nedreptatea opresorilor și nenorocirea celor oprimați. Textul este dificil și prost păstrat.
1De ce nu sunt ascunse timpurile#24,1 Ar fi vorba de timpurile suplimentare adăugate vieții umane pentru a împlini în sfârșit pedeapsa. de Cel Atotputernic
și cei care-l cunosc de ce nu văd zilele sale?
2Unii mută#24,2 LXX are: „nelegiuiții mută hotarul și au furat turma cu păstor cu tot”. hotarele,
jefuiesc turmele și le pasc.
3Prind măgarul orfanilor
și iau ca garanție boul văduvei#24,3 Orfanii și văduvele reprezintă clasa celor slabi, fără apărare (Ex 22,21-23; Dt 24,17; 27,19; Is 1,17.23)..
4Îi abat pe cei nevoiași de pe cale
și pe cei umili ai țării
îi fac să se ascundă împreună.
5Iată, ca niște măgari sălbatici#24,5 Animale sălbatice care trăiesc departe de societatea umană. Metaforic, se referă la hoardele de beduini care, în timpul culesului, făceau razii în ținuturile cultivate (cf. figura lui Ismaèl – Gen 16,12 – și cea a lui Esau – Gen 27,39-40). în pustiu,
ei ies la lucrarea lor doritori de pradă;
stepa le este hrană pentru puii lor#24,5 Lit.: „pentru tineri”..
6Seceră nutreț de pe câmpie
și adună bobițe din via celui nelegiuit.
7Petrec noaptea goi#24,7 Adică fără tunică (cf. Ex 22,25). Este vorba despre cei persecutați care nu pot să dispună nici de turmă, nici de cort., fără haine
și nu au învelitoare pe timp de frig.
8De ploaie de pe munți sunt udați
și, pentru că nu au refugiu,
se îngrămădesc în stâncă.
9Îl jefuiesc pe cel orfan încă de la sân
și iau garanție în dauna celui umil.
10Ei umblă goi, fără îmbrăcăminte,
și, fiind flămânzi, cară snopi#24,10 Este vorba de sclavii care fac muncile pe preț de nimic, însetați și înfometați. Contrastul este și mai dureros, pentru că ei suferă de foame și de sete atunci când culeg recolta bogată a stăpânilor..
11Printre rândurile [de măslini]
storc untdelemnul,
calcă în teascuri și tot le este sete.
Inutilitatea rugăciunii
12Oamenii din cetate gem
și sufletul celor străpunși strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia în seamă#24,12 Lit.: „nu pune”. rugăciunea#24,12 Lit.: „dezgustarea”..
13Alții sunt rebeli față de lumină,
nu recunosc căile sale
și nu se întorc pe cărările sale.
14Ucigașul se scoală odată cu lumina,
îi ucide pe cel umil și pe cel nevoiaș,
iar noaptea este ca un hoț.
15Ochiul celui adulter
urmărește amurgul, zicând:
«Niciun ochi nu mă va zări»,
și-și pune un văl pe față.
16Sparg noaptea casele
și ziua se închid în ele,
nu vor să știe de lumină#24,16 Sensul dublu – literal și metaforic – al termenilor „lumină” și „întuneric” dau stilului poetului o notă de finețe aparte, subliniind în special semnificația morală (cf. In 8,12)..
17Pentru ei toți,
lumina este umbră a morții;
când o recunosc,
[îi cuprind] spaimele umbrei morții.
Dogmă și realitate
18Sunt iuți pe suprafața apei,
blestemată este partea lor de moștenire
pe pământ,
ei nu se întorc pe drumul viilor.
19După cum seceta și arșița
secătuiesc apele zăpezii,
tot așa locuința morților,
pe cei care păcătuiesc.
20Sânul îi uită,
viermele se desfată cu dulceața lui;
nu mai este amintit
și nedreptatea este frântă ca un copac#24,20 Sânul mamei și viermii desemnează începutul și sfârșitul vieții trupești a omului..
21El o devora#24,21 Lit.: „păștea”. pe cea sterilă, care nu a născut,
și nu-i făcea bine văduvei.
22Deși cu puterea lui îi târa pe cei puternici, când se ridică, nu va fi sigur printre cei vii.
23I se dăduse să fie încrezător și sigur,
dar ochii lui erau asupra căilor sale.
24S-au înălțat pentru puțin și nu mai sunt;
dar vor pieri ca toți și vor fi exterminați,
vor fi retezați ca vârful spicului.
25Nu este așa?
Cine mă poate dovedi mincinos#24,25 Lit.: „mă va face mincinos”.
și va considera#24,25 Lit.: „va pune”. nimic cuvântul meu?”. #Dt 19,14; 27,17; Prov 22,28; 23,10 #Dt 24,17 #Dt 15,11 #Prov 28,12.28 #30,3-5 #Dt 24,12-13 #Am 2,6; 8,6 #Iac 5,4 #Qoh 4,1 #Ps 94,5-7 #In 3,19-20 #Ps 10,8-9; 37,32 #Prov 7,9-10 #38,15 #Ps 49,15 #Is 14,11 #Is 26,14 #29,13 #21,30 #21,13
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași