Iob 7
7
Născuți pentru sclavie
1Oare nu este [numai] zbucium#7,1 Expresia ebraică se referă la o muncă dură. Literal, înseamnă „oștire, serviciu militar”, în sensul de „luptă și angajare”. În Antichitate, serviciul militar era comparat cu munca forțată, din cauza abuzurilor și a pedepselor datorate autoritarismului necontrolat al comandanților. pentru om pe pământ
și zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit?
2După cum sclavul tânjește după umbră
și cel tocmit#7,2 Este muncitorul plătit cu ziua (Dt 24,15; Mt 20,8). Condiția soldatului, a celui tocmit și a sclavului însemna treapta cea mai de jos pe scara socială. așteaptă plata lui,
3așa este moștenirea mea: luni zadarnice și nopți de chin mi-au fost rânduite.
4Dacă mă culc, îmi spun:
«Când mă voi ridica?».
Dar noaptea se lungește
și mă satur de zvârcolire până în zori.
5Carnea mea este acoperită de viermi
și crustă de pământ,
pielea mea se crapă și puroiază#7,5 Descrierea plastică a bolii lui Iob este o anticipare lentă și conștientă a morții..
6Zilele mele trec mai repede decât suveica și se termină fără speranță.
7Amintește-ți#7,7 Iob i se adresează lui Dumnezeu fără ca să-l pomenească, considerându-l autorul dramei și responsabilul evenimentelor. Rugăciunea se transformă în lamentație. Dumnezeu ar trebui să-i acorde lui Iob câteva clipe de pace înainte de a muri. Patosul acestui apel către Dumnezeu intensifică acuzele amare pe care bolnavul i le va adresa Domnului. că zilele mele sunt o suflare
și ochii mei nu se vor mai întoarce
să vadă binele!
8Ochiul celui care vede nu mă va zări;
ochii tăi vor fi spre mine,
dar eu nu voi mai fi.
9Așa cum se risipește norul și se duce,
tot așa cel care coboară în Șeól
nu se mai ridică#7,9 Este opinia vremii după care era imposibilă întoarcerea la viață după moarte (cf. Iob 10,21; 14,7-22; 16,21)..
10Nu se va mai întoarce în casa lui
și nu-și va mai recunoaște locul.
Sunt eu un monstru?#7,11 Este una dintre cele mai amare și pasionale lamentațiuni ale lui Iob față de Dumnezeu, considerat ca un inchizitor de neoprit.
11De aceea, nici eu nu-mi voi ține gura,
voi vorbi în strâmtorarea sufletului meu,
mă voi plânge în amărăciunea inimii mele.
12Oare sunt eu o mare sau un monstru#7,12 Aluzie la miturile vechi despre forțele haosului, domolite de către Dumnezeu când a făcut ordine în univers. În liturgia babiloniană a Anului Nou, Mardùk ar fi închis monstrul marin și l-ar fi pus sub pază.,
ca să pui pază peste mine?
13Ziceam: «Patul meu mă va mângâia
și așternutul meu îmi va ușura durerea».
14Mă înspăimânți prin vise
și mă îngrozești prin viziuni.
15Sufletul meu preferă sufocarea,
moartea, decât oasele mele.
16Refuz:
nu vreau să mai trăiesc niciodată!
Lasă-mă,
căci zilele mele sunt deșertăciune!
17Ce este omul că-l faci așa de mare
și că îl pui la inimă,
18că îl vizitezi în fiecare dimineață
și în orice clipă îl pui la încercare?#7,18 Autorul reia, în mod ironic, expresii din Ps 8. Grija lui Dumnezeu față de om devine supraveghere sufocantă. Autorul Ps 139 găsește în acestă atitudine a lui Dumnezeu un motiv de încredere. Iob însă se simte tratat ca un dușman de Dumnezeu care-l cercetează. Ridicându-se împotriva unei noțiuni juridice despre păcat, Iob îl caută pe bâjbâite pe Dumnezeul milostivirii (v. 21).
19De ce nu-ți iei privirea de la mine
și nu mă lași nici să-mi înghit saliva?
20Am păcătuit: ce am făcut împotriva ta#7,20 Perfecțiunea infinită a lui Dumnezeu nu poate fi atinsă de păcatul uman și nici suferi vreo daună. În contextul legalist al relațiilor dintre Dumnezeu și om, această întrebare este critică.,
tu, care-l plăsmuiești pe om?
De ce m-ai pus ca țintă pentru tine,
încât am devenit povară pentru mine?
21De ce nu îndepărtezi răzvrătirea mea
și nu treci cu vederea
peste nelegiuirea mea?#7,21 Aceste ultime cuvinte, neașteptate în context, readuc imaginea unui Dumnezeu milostiv față de om.
Acum, mă voi culca în țărână,
mă vei căuta, și nu voi mai fi”. #14,14 #Dt 24,15; Mt 20,8 #Qoh 2,23 #Dt 28,67 #19,20 #9,25; Is 38,12 #7,16; 10,20; 14,1; Ps 78,39; 89,48 #Înț 2,1-4; Iac 4,14; Qoh 1,2 #10,21; 14,12; 16,22 #8,18 #9,35 #10,1 #38,8.11; 9,8 #2Sam 17,23; Mt 27,5 #6,9 #10,20; 14,6 #7,7 #Ps 8,5; 144,3 #Ps 73,14; 139 #9,18; 10,20 #14,6 #35,3 #6,4; 16,13 #10,14
Selectat acum:
Iob 7: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 7
7
Născuți pentru sclavie
1Oare nu este [numai] zbucium#7,1 Expresia ebraică se referă la o muncă dură. Literal, înseamnă „oștire, serviciu militar”, în sensul de „luptă și angajare”. În Antichitate, serviciul militar era comparat cu munca forțată, din cauza abuzurilor și a pedepselor datorate autoritarismului necontrolat al comandanților. pentru om pe pământ
și zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit?
2După cum sclavul tânjește după umbră
și cel tocmit#7,2 Este muncitorul plătit cu ziua (Dt 24,15; Mt 20,8). Condiția soldatului, a celui tocmit și a sclavului însemna treapta cea mai de jos pe scara socială. așteaptă plata lui,
3așa este moștenirea mea: luni zadarnice și nopți de chin mi-au fost rânduite.
4Dacă mă culc, îmi spun:
«Când mă voi ridica?».
Dar noaptea se lungește
și mă satur de zvârcolire până în zori.
5Carnea mea este acoperită de viermi
și crustă de pământ,
pielea mea se crapă și puroiază#7,5 Descrierea plastică a bolii lui Iob este o anticipare lentă și conștientă a morții..
6Zilele mele trec mai repede decât suveica și se termină fără speranță.
7Amintește-ți#7,7 Iob i se adresează lui Dumnezeu fără ca să-l pomenească, considerându-l autorul dramei și responsabilul evenimentelor. Rugăciunea se transformă în lamentație. Dumnezeu ar trebui să-i acorde lui Iob câteva clipe de pace înainte de a muri. Patosul acestui apel către Dumnezeu intensifică acuzele amare pe care bolnavul i le va adresa Domnului. că zilele mele sunt o suflare
și ochii mei nu se vor mai întoarce
să vadă binele!
8Ochiul celui care vede nu mă va zări;
ochii tăi vor fi spre mine,
dar eu nu voi mai fi.
9Așa cum se risipește norul și se duce,
tot așa cel care coboară în Șeól
nu se mai ridică#7,9 Este opinia vremii după care era imposibilă întoarcerea la viață după moarte (cf. Iob 10,21; 14,7-22; 16,21)..
10Nu se va mai întoarce în casa lui
și nu-și va mai recunoaște locul.
Sunt eu un monstru?#7,11 Este una dintre cele mai amare și pasionale lamentațiuni ale lui Iob față de Dumnezeu, considerat ca un inchizitor de neoprit.
11De aceea, nici eu nu-mi voi ține gura,
voi vorbi în strâmtorarea sufletului meu,
mă voi plânge în amărăciunea inimii mele.
12Oare sunt eu o mare sau un monstru#7,12 Aluzie la miturile vechi despre forțele haosului, domolite de către Dumnezeu când a făcut ordine în univers. În liturgia babiloniană a Anului Nou, Mardùk ar fi închis monstrul marin și l-ar fi pus sub pază.,
ca să pui pază peste mine?
13Ziceam: «Patul meu mă va mângâia
și așternutul meu îmi va ușura durerea».
14Mă înspăimânți prin vise
și mă îngrozești prin viziuni.
15Sufletul meu preferă sufocarea,
moartea, decât oasele mele.
16Refuz:
nu vreau să mai trăiesc niciodată!
Lasă-mă,
căci zilele mele sunt deșertăciune!
17Ce este omul că-l faci așa de mare
și că îl pui la inimă,
18că îl vizitezi în fiecare dimineață
și în orice clipă îl pui la încercare?#7,18 Autorul reia, în mod ironic, expresii din Ps 8. Grija lui Dumnezeu față de om devine supraveghere sufocantă. Autorul Ps 139 găsește în acestă atitudine a lui Dumnezeu un motiv de încredere. Iob însă se simte tratat ca un dușman de Dumnezeu care-l cercetează. Ridicându-se împotriva unei noțiuni juridice despre păcat, Iob îl caută pe bâjbâite pe Dumnezeul milostivirii (v. 21).
19De ce nu-ți iei privirea de la mine
și nu mă lași nici să-mi înghit saliva?
20Am păcătuit: ce am făcut împotriva ta#7,20 Perfecțiunea infinită a lui Dumnezeu nu poate fi atinsă de păcatul uman și nici suferi vreo daună. În contextul legalist al relațiilor dintre Dumnezeu și om, această întrebare este critică.,
tu, care-l plăsmuiești pe om?
De ce m-ai pus ca țintă pentru tine,
încât am devenit povară pentru mine?
21De ce nu îndepărtezi răzvrătirea mea
și nu treci cu vederea
peste nelegiuirea mea?#7,21 Aceste ultime cuvinte, neașteptate în context, readuc imaginea unui Dumnezeu milostiv față de om.
Acum, mă voi culca în țărână,
mă vei căuta, și nu voi mai fi”. #14,14 #Dt 24,15; Mt 20,8 #Qoh 2,23 #Dt 28,67 #19,20 #9,25; Is 38,12 #7,16; 10,20; 14,1; Ps 78,39; 89,48 #Înț 2,1-4; Iac 4,14; Qoh 1,2 #10,21; 14,12; 16,22 #8,18 #9,35 #10,1 #38,8.11; 9,8 #2Sam 17,23; Mt 27,5 #6,9 #10,20; 14,6 #7,7 #Ps 8,5; 144,3 #Ps 73,14; 139 #9,18; 10,20 #14,6 #35,3 #6,4; 16,13 #10,14
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași